Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Cred că toate par altfel atunci când ești copil. Când eram mică, Paștele mă găsea întotdeauna, la țată, la bunici. Mergeam la Denii și la Prohod, în fiecare an, fără greș. Toți copiii de pe stradă ne dădeam întalnire să mergem să trecem pe sub masă.Cu flori în mână, culese din fața casei, cu haine noi, fiecare după posibilitățile părinților, însă fetițele de la oraș, cam toate aveau pantofiori negri de lac şi dresuri albe. Era sărbătoare în sat și chiar simțeam asta. Se simțea asta în pomii proaspăt văruiți, în liliacul care atunci înflorea, în mirosul ispititor de cozonaci proaspăt scoşi din cuptor. Când intram în curtea bisericii, ne închinam de trei ori apoi ne îndreptam negreșit spre cimitir, cu traseul bine stabilit în minte. Mergeam mai întai pe la ai noştri, apoi pe la gropile unde mamaia ne spusese de-acasă să trecem cu lumină, pentru că avea sî vină abia după ce se ocupa de animale. La Prohod nu întotdeauna prindeam loc lângă grupul de copiii care cântau după cărticele, așa că nu întotdeauna cântam și eu, alteori nici nu înțelegeam ce se cântă,dar era despre Domnul Iisus care Se răstignea pentru noi şi era de-ajuns să simt fior în tot corpul. Citește mai mult...

Mickey și piloții de curse. În curând la Disney Junior

14 aprilie 2017
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0

Părinții de astăzi sunt copiii generației cu cheia purtată la gât. Eu sunt un copil care a purtat cheia la gât, pe care părinții îl lăsau singur în casă în vreme ce ei plecau la serviciu, care se juca de-a v-ați ascunselea, care sâmbăta dimineață rămânea în pijamale până la ora 12:00 ca să se uite la Lessie pentru a nu știu câta oară, la Mickey Mouse, Goofy ( acum am un pisoi pe care l-am botezat astfel), Donald, Daisy, Pluto, în fine, îi știți deja. Îmi amintesc că de la bucătărie venea un miros puternic de cafea proaspăt râșnită pe care mama și tata o savurau împreună în timp ce puneau la cale planul de bătaie pentru săptămâna ce stătea să înceapă. Doamne, cât de dor îmi este de tabloul acesta!… Pâine prăjită cu unt și ceai de fructe, dulceață din cămara bunicii și poate niște biscuiți, era micul dejun. Bunătăți…. Citește mai mult...

AMR 3 zile până la Paște, curățenia e în toi :)

13 aprilie 2017
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0

Încă ești la job și poate lucrezi și mâine, iar gândul că mai ai atâtea de făcut te îngrozește? Jonglând cu orele de birou, prepararea mesei de Paște și ultimele pregătiri prin casă, trebuie să îți rezervi câteva ore bune și pentru ultimele retușuri, așa-i? Cum ar zice marile agenții de turism, am o ofertă last minute pentru tine. Doar că în materie de curățenie, pentru suprafețe lucioase care își dau bătăi de cap. Eu am încercat AQUAclean Handheld Steam Cleaner de la Dirt Devil,  toate detaliile le găsiți aici. Citește mai mult...

Tocmai ce am terminat de gătit prânzul. Am oprit aragazul şi mă ocup de ultimele farfurii murdare din chiuvetă. Poznaşul aleargă prin sufragerie chiuind, cățelul îl însoțeşte la fel de gălăgios. Televizorul era închis, radio-ul se odihnea şi el. După vreo cinci minute, linişte deplină. Orice mamă ştie că liniştea asta nu-i a bună, aşa bag repede capul în sufragerie să văd ce a dărâmat/pe unde s-a mai cocoțat/ ce pozne mai face năzdrăvanul. Dar domnişorul stătea liniştit pe scaunul mare de la birou, savurând un pahar cu apă, pahar pe care eu îl uitasem pe masa  înaltă, la care eram convinsă că nu ajunge. Şi în acel moment, încremenită, cu prosopul de bucătărie în mână, îl priveam pe micul meu, mare acum, cum punea paharul lângă el, astfel încât să nu îl verse, cu câtă grijă îl ducea la gură ca nu cumva să curgă apă pe lângă în timp ce bea din el. Când a deprins toate acestea?  Tot atunci i-am observat degețelele lungi şi mânuțele ferme care altă dată măsurau cât degetul meu mic, fața de băiețel care până mai ieri desena trăsături pufoase de bebeluş, nasul, umerii , bărbia, toate definite acum. Citește mai mult...

Unde se duc suzetele atunci când dispar?

5 aprilie 2017
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0

Nu știu cum e la alții, dar la noi suzetele parcă ar avea viață proprie. Dacă aș merge mai departe, aș putea spune chiar că sunt antrenate încă din fabrică pentru momentul în care bebelușul va scăpa suzeta din mână. Atunci când vor atinge solul, ele vor fi deja pregătite să execute o săritură răsucito-întortocheată astfel încât să ajungă în locurile cele mai greu accesibile ale casei. Citește mai mult...