Dacă suntem prieteni pe Facebook, probabil ați văzut deja că sâmbătă am fost la o nuntă. Nu mai știu câți ani au trecut de la ultima nuntă la care am participat.

Cert este că după ce inițial m-a anunțat ceasul că zgomotul e mult prea puternic ca să fie sănătos, după prima horă, și-a dat seama că am început să practic un exercițiu fizic și să-i spun și lui despre ce este vorba. Nu am găsit HORĂ printre exercițiile de fitness, așa că l-am închis.

Am plecat de la restaurant pe la 03:30 dimineața, și am ajuns acasă pe la vreo cinci. Nunta nu s-a aflat în București.

Am dormit vreo cinci-șase ore, și m-am simțit mai rău decât beată. Este luni când vă scriu acum, și starea este cam la fel.

Ca să recuperez noaptea asta, voi avea nevoie de zece zile lucrătoare!, le-am spus eu alor mei, mai în glumă, mai în serios.

Iar Matei, care ce tocmai ce a împlinit opt ani, a spus foarte serios:

-Mami, o noapte pierdută nu se mai recuperează niciodată. Nu ai cum. S-a dus.

Și chiar așa este.

Fapt confirmat și de către știință. Sigur că nu din știință știe copilul, ci din deducție logică. Efectiv, noaptea a trecut, nu mai ai cum să o recuperezi.

Și somnul… Somnul și odihna într-adevăr sunt duse. Nu se mai pot recupera. Doar să stai tu ca om, prea bine la disciplină, și să dormi câteva ore în plus, timp de două săptămâni. Cam greu să faci asta.

Tocmai ce am împlinit 35 de ani. Sunt adult în toată regula. Și o noapte albă, cu hore și sârbe pe post de cardio, mă dă peste cap cel puțin o săptămână. Aaaaahh! E grozav să fii adult!

Photo by Abbie Bernet on Unsplash