Unele subiecte sunt mai greu de abordat. Mai ales când subiectul cuprinde multă emoție și a adus multă frământare la un moment dat, durere sau neputință.

Deși citisem cărți și învățasem despre corp că el ne arată primul când ceva ne supără (somatizarea), am avut și nefericita șansă să aflu despre asta pe propria piele. Pe pielea mea de mamă, care suferea neputincioasă pentru durerea corporală a fiului ei.

Timp de mai bine de un an de zile ne-am luptat cu dureri de burtică și constipație.

Zic ne-am pentru că deși suferința fizică o ducea fiul meu, în timp ce stăteam lângă el, în încercarea de a-i aduce măcar un strop de alinare, sufeream o dată cu el, căutând neobosită, cu disperare, metode de a scăpa de această povară care îmi obosea fiul îngrozitor.

Durerile de burtă și constipația sunt unele dintre principalele semne că ceva îi supără pe copii. Că au o teamă. Că au o durere pe care nu o pot exprima în cuvinte, pentru că nu își înțeleg prea bine emoțiile și sentimentele care îi încearcă. Atât de copleșitoare sunt aceste emoții.

Copiii nu vor spune Mami, sunt supărat, sunt trist, sunt frustrat, mi-e frică! Copiii vor spune Au mami, mă doare burtica!

Cauzele emoționale sunt de regulă principalele cauze ale constipației și ale durerilor de burtică.

La noi povestea a început în jurul vârstei de trei ani. Deci o dată cu începerea grădiniței. Așa că am presupus că este vorba despre acomodare, despre dorul de mami, de tati. Și de faptul că renunțase la scutec.

Atmosfera de la grădiniță nu l-a ajutat deloc. Ba din contră, lucrurile s-au înrăutățit. Și nu știam de la copil, el nu îmi povestea nimic. Eu cu urechile mele am auzit cum se țipa la copii, chiar în prezența mea. Cum nu ieșeau deloc afară. Cum toată ziua primeau desene. Cum erau certați dacă se jucau. COPII DE TREI ANI.

Mie mi-a spus educatoarea de mai multe ori că Matei nu este cuminte. Am întrebat-o de ce spune asta. Pentru că aleargă prin clasă. Și se hlizește cu alți copii.

Paranteză mare: Vreau toți părinții să știe și toți educatorii că la vârsta de 3 ani copiii asta fac. Se mișcă. Așa învață.Iar dacă îi ții închiși într-o camera 8 ore pe zi, se vor mișca în camera aia, fiecare cum va putea.

Am încercat să discut cu directoarea. Nu am avut cu cine. Toate educatoarele erau înrudite. Nașe, fine, verisoare. Directoarea era din aceeași poveste. Dar nu o să intru în detaliile acestei povești.

Așa că l-am mutat. La o grădiniță privată, pentru că evident la alte grădinițe de stat nu era posibil pentru că nu erau locuri. A rămas la gradinița privată până astăzi. A fost un efort pentru noi, până acum două zile, dar sănătatea copilului, fizică si mintală este mai presus de orice sacrificiu.

Avea episoade lungi de durere de burtă. Treceau și zile bune fără să aibă scaun. Am încercat toate soluțiile medicamentoase. Ceaiuri, creme, supozitoare, siropuri. Scaunul era foarte dureros pentru că era efectiv tare ca piatra. Dura și ore până să reușească să facă caca, și transpira teribil. Atât de greu îi era.

Copiii nu vor spune „Mami, sunt trist!„, copiii vor spune „Au mami, mă doare burtica! „

Am făcut analize peste analize. Teste de boală celiacă, de alergii. Totul era în regula.Si totuși el nu era în regulă.

Atunci am căutat ajutor la psihologi și în cărțile citite. Pe vremea aceea eram studentă la psihologie.Și iată cum am intervenit:

Am schimbat mediul stresant

Adică am schimbat grădinița. Am discutat la gradinița nouă cu cadrele de conducere și cadrele didactice. Le-am povestit experiența noastră. Le-am comunicat așteptările mele. Nu vreau să fie primul din clasă, vreau să fie liniștit, să se simtă in siguranță. Să vă dea Dumnezeu sănătate, doamna Nicoleta, căci sub mâna dumneavoastră, copilul meu a înflorit!

Am ținut în brațe, am mângâiat și am spus povești terapeutice

Când începeau durerile de burtă, îl luam în brațe sau mă așezam lângă el. Îl masam ușor pe burtică, și ii spuneam: Burtica ta nu doare. Burtica ta doar ne spune ca este supărată. Oare ce am putea face ca să o mai înveselim? De ce are nevoie ca să se liniștească? Uneori îmi spunea să o iau în brațe pe burtică, alteori voia doar să stea întins pe burtică.

L-am iubit necondiționat, nu am țipat, am terminat cu microclisme și alte lucruri chinuitoare care nu îl ajutau deloc.

Nu a fost ușor pentru că și la mine stresul era foarte mare. Neputința de a-mi vedea copilul suferind, de a nu-l putea ajuta, mă topea pe picioare. Dar știam că liniștea trebuie să vină mai întâi de la mine. Așa că am făcut tot ce am putut, cât am putut. Nu am pus și mai multă presiune pe el, și am luat toată responsabilitatea asupra mea. Am ridicat povara de pe umerii lui. Nu îți mai face griji, de aici mă ocup eu. O să trecem peste asta, vei vedea. Iar fața și ochișorii i s-au luminat.

Am mers la un medic gastroenterolog pediatric.

Care ne-a confirmatîncă o dată că din punct de vedere fiziologic copilul este bine. Iar pentru scaunul tare ne-a prescris picături diuretice care să înmoaie consistența scaunului și bacteriii lactice. Iar asta ne-a ajutat extrem de mult pentru că i-a luat durerea și teama de a face caca, o dată ce scaunul nu a mai fost atât de tare și de dureros.

Reacția chimică pe care o declanșează emoțiile în corp este uimitoare!

Deși am avut grijă la alimentație, cu alimente diuretice, supe, ciorbe, sucuri (faimosul suc de morcovi), legume și fructe cu P (portocale, prune, pere, păstârnac, erc) nimic nu ne-a ajutat. Până când am ajuns la doamna doctor care ne-a prescris medicamentul potrivit.

Am scris mult, știu. Și nu a fost ușor. Încă îmi este greu, deși au trecut aproape trei ani de atunci. Expun și aceste părți din viața noastră și mă simt vulnerabilă făcând asta, dar poate acolo undeva în lume, există o mamă și un copil care trec prin aceeași suferință. Și poate lor le este de ajutor.

Copiii nu vor spune „Mami, sunt trist!”, copiii vor spune „Au mami, mă doare burtica! „

În limbaj popular oamenii îi mai spun constipației nervi la stomac. Și există un adevăr în vorba asta, pentru că cei mici mai ales, neștiind cum să gestioneze emoțiile puternice, le manifestă la nivel corporal, somatizând.

Dacă ne suna telefonul, nu bună ziua primeam. Ci ne întrebau a făcut caca? Mă bucuram de câte ori vedem un caca, mai mult decât m-aș fi bucurat să primesc echivalentul lui în aur. Nu poți să înțelegi această bucurie până când nu treci prin așa ceva. Și mi-aș dori să nu treceți prin așa ceva.

Ce sunt bacteriile lactice?

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, probioticele sunt microorganisme vii, cu diverse beneficii pentru sănătate atunci când sunt înghițite sau aplicate pe corp. Se găsesc în iaurt și alte alimente fermentate, suplimente alimentare și produse de înfrumusețare. Microbiota intestinală acopiilor hrăniţi natural este alcătuit în principal din bifidobacterii, considerate foarte importante pentru sănătatea copiilor mici.

În general, bacteriile lactice, benefice precum cele de tipul bifidobacteriilor, au crescut frecvența scaunului, contribuind astfel la eliminarea disconfortului abdominal. Tulpina BB12 a Bifidobacterium animalis (subsp. Lactis), este una dintre tulpinile bacteriene cel mai bine documentate ştiinţific din lume: este studiată de peste 25 de ani, iar rezultatele studiilor au fost publicate în peste 250 de reviste de specialitate. În plus, este una dintre bacteriile lactice cele mai bine tolerate din punct de vedere al gustului și a texturii (senzația ce rămâne după ce este administrat) .Sursa

Acest articol a fost sustinut de Linex Baby.

Ps. Vă urez să aveți parte de caca des, cât mai ușor și lin posibil. Căcare ușoară îmi vine să zic, fără program, fără dureri, și fără preocupări sau îngrijorări excesive.