Micul meu mare,
Prima zi din viața ta a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Și încă nu a venit ziua care ar putea să încerce măcar să o egaleze.
Oricâte rânduri aș așterne tot nu aș putea să acopăr în cuvinte dragostea pe care ți-o port. Aș așeza la picioarele tale fericirea pe care o simt dar tot pământul nu ar putea să o cuprindă.
Te iubesc în serile geroase de iarnă în care căldura familiară a casei ne este loc de joacă. Și în diminețile în care crâmpeie aurii de soare ne bat în geam iar noi încă nu ne putem despărți de dulcele somn. Te iubesc în vis, te iubesc în timp ce spăl rufe ori atunci când mănânc înghețată. Termenul de permanență cu siguranță de inima unei mame a fost creat.
Nu am făcut retrospective. Nici nu am cântărit ce a fost. Nu mi-am setat rezoluții și nici nu mi-am programat scopuri de îndeplinit. Însă ce voi putea să fac mă voi strădui să fac cât mai bine.
Pentru fiecare zi din anul ce vine îmi doresc să ne găsească sănătoși. Să ne trezim dimineața iar ochii mei somnoroși să întâlnească celelalte perechi de ochi, la fel de somnoroși, și să fiecare să vadă în ei sclipirea de bucurie și de binecuvântare, căci suntem împreună.