De fapt, titlul ar fi trebui să sune astfel:  „De ce să nu copiezi texte.” Și punct.

Însă pentru că știm că de fapt asta nu se va întâmpla niciodată, am ținut totuși să reamintesc de sursă. Pentru că doare, și doare tare.

Pentru că știu că nu este numai durerea mea, ci și a altor colegi ai mei, și pentru că am pățit-o iarăși chiar  zilele trecute, m-am gândit să aduc argumente împotriva preluării textelor fără menționarea autorului. Altele în afară de bunul simț, desigur. Citește mai mult...

Sunt nouă ani astăzi. Și poate pentru că nu o spun destul de des, pentru știu sigur că și tu știi că…

Te iubesc chiar și atunci când ….

• facturile așteaptă nerăbdătoare și furioase să fie plătite, iar conturile noastre nu se grăbesc prea tare.
•  grijile ne apasă și grele și nepăsătoare umerii încărcați de stres.
• curățăm baia după potopul copilului de după baia de seară, și  atunci când îl înghesuim în prosop în timp ce el se zbate ca un peștior pe uscat.
• mă faci să mă prăpădesc de râs, dar și atunci când spui glumele care tu le găsești atât de, dar care pe mine mă scot din minți.
• frigiderul plesnește de bunătăți, dar și atunci când căutăm noi variante în care să gătim cartofii, pentru că doar atât avem.
• nu avem nimic și atunci când avem de toate.
• ești puternic și încrezător, dar și atunci când viitorul ți se pare nesigur.

Te iubesc chiar și atunci când ți se pare că nu o fac. Atunci când trântesc ușa nervoasă, sau atunci când dorm pe cealaltă margine de pat, astfel încât să nu uiți că sunt supărată.

Mi-ai fost alături când am suferit, când am plâns, când am fost rea și obosită.

Ai spălat vase, ai schimbat scutece, ai pupat mânuțe mici și ai inchis nasturi și mai mici, când eu nu am mai putut să o fac.

Am mers împreună la fiecare control medical, la fiecare ecografie nouăși mi-ai ascultat răbdător fiecare suspin al meu. Citește mai mult...

Bună iubitule,

Te văd că ești preocupat de jocul tău cu mașinuțe, cum le aliniezi în rând, cu răbdare și cu fericire, fericirea copilăriei prezente. Au trecut trei ani de când ne umpli casa de veselie, de încăpățânare, de chicoteli și de zile mai frumoase. Dar chiar și după atâta vreme, parcă retrăiesc primele momente când erai o mână de om, și parcă ieri, cu multă grijă și emoție, te-am așezat pentru prima oară în pătuțul de acasă. Când ai crescut așa mare, puiule?Nu cu mult timp în urmă te străduiai să faci primii pași, iar acum îți potrivești singur teneșii când ieșim la plimbare. Mă simt mândră de reușita ta, însă în același timp , în secret, mă bucur că mi-ai păstrat mie închisul nasturilor mici, de la cămașa în carouri. Citește mai mult...