Această piesă de puzzle mă trezește in miez de noapte atunci când cuvintele îmi aleargă neobosite prin minte și care își găsesc liniștea abia când își găsesc locul pe hârtie.

Când am pierdut a doua sarcină a mea, am vărsat durerea și neputința în cuvinte grele, de plumb. 

Când m-am întors la viață, am scris, din nou. 

M-am despărțit de prieteni și de oameni dragi, abia după ce am recunoscut asta în scris. Deși ei se despărțiseră de multă vreme de mine. Eu încă nu puteam accepta, iar scrisul a fost acceptul și documentul oficial.

Am citit de copilă și biblioteca mi-a fost a doua casă. Singura constantă din viața mea și singura ancoră a fost iubirea mea pentru cuvânt. 

O piesă din puzzle-ul vieții mele este iubirea pentru cuvânt.

Si tot iubirea mea pentru cuvânt m-a adus aproape de mii de oameni, de mii de suflete. Pe care nu le văd, dar pe care le simt. 

Vă mulțumesc că îmi sunteți atât de aproape de suflet și că în fiecare zi, verificați ceea ce autoarea aici prezentă, și are de împărtășit.

Vă mulțumesc pentru toate cele bune pe care le primesc de la voi. Învățăminte, critici, laude, empatie. 

Acesta este un fragment de infinită recunoștință față de privilegiul pe care îl am, acela de a putea scrie cu sens, și la fel de infinită recunoștință pentru sufletele care nu lasă ca rândurile prezentei autoare să plutească în neant, ci să ajungă la inimi, la minți și să umple goluri sau să se așeze pe suflete. 

Susră foto: Unsplah