Nu de mult vorbeam cu cineva la telefon. Și dintr-o vorbă într-alta, am ajuns la conceptul de fericire. Cine nu își dorește să fie fericit?

Și până la urmă, ce înseamnă fericirea? Când realizezi că ești fericit? În timp ce ești fericit sau abia după ce a trecut momentul de fericire?

Fericirea este o pasăre rară? Pe care o găsești în păduri sălbatice, după ce ai înaintat pe cărări bătătorite? Sau fericirea stă în lucrurile mici? Citește mai mult...

Tot citind niște studii, am găsit unul care spune așa: Bărbații stresează femeile de două ori mai mult decât o fac copiii. Deci este dovedit științific. 😀

Desigur, faptul că bărbații stresează femeile mai mult decât o fac copiii, ar fi fost un titlu amuzant. Dar citind cu atenție studiul, cred că putem folosi altceva și mai evident de atât.

Mamele au tendința de a pune mai întâi nevoia altora și a uita de ele însele.

Să vă spun puțin despre studiu.

Studiul a implicat 7000 de femei. Acestea au fost rugate să își evalueze nivelul de stres pe o scară de la 0 la 10, iar media fost de 8,5. Și se pare că cel mai mare factor de stres a fost soțul. Dar au mai fost și alte surse precum lipsa de timp, responsabilitatea pentru sarcinile casei și lipsa de ajutor din partea soților. Citește mai mult...

De câte ori nu ați auzit? : Plânge ca să îl iei în brațe ( copilul de nouă luni) sau Este un mic șantajist, un manipulator. Așa sunt copiii.

Uite cum se tăvălește pe jos pentru că nu i-a cumpărat jucăria. Asta e manipulare clară! Și obrăznicie pe deasupra!

Haideți să lămurim treaba asta. Copiii de vârstă mică nu pot manipula un adult. În nicio situație descrisă mai sus.

Ca să ne înțelegem: Este nevoie de trei abilități pentru a putea manipula pe cineva.

1 Gândire ipotetică

Adică acea abilitate care te ajută să anticipezi ceea ce se poate petrece în viitor și care ar putea fi eventualele rezultate. Adică pot să îmi dau seama că dacă întind piciorul, pun piedică și persoana cade. Asta este gândirea ipotetică. Citește mai mult...

Continuăm seria articolelor de promovare și de susținere a micilor afaceri românești. Acest proiect se numește Fabricat în România și sper să călătorească mult prin online. În fiecare vineri seară, la ora 21-22, acest spațiu va fi dedicat unui antreprenor român, care își va spune povestea, și mai ales, își va prezenta afacerea și produsele sau serviciile.

Îmi puteți scrie povestea voastră, oricând, pe adresa de email: [email protected] .

Ce vreau să aflu de la voi este ce a fost bine, ce a fost rău, ce ați schimba, cum v-a venit ideea, dacă v-a ajutat ceva sau cineva, cine v-a încurcat, de ce ați avea nevoie acum? Citește mai mult...

Atunci când o mamă răcește, sigur că se îngrijește. La fel cum am făcut și eu astăzi.

Azi noapte m-am foit și nu prea am dormit. Mi-am simțit gâtul greu.

M-am trezit amețită, fără chef. Fără chef de nimic. Așa că mi-am ținut treburile la minim.

Astăzi nu am făcut prea multe. Doar…

-mi-am făcut un ceai de răceală după ce Matei a plecat la grădiniță.

-am zăcut zece minute pe canapea, cât am băut ceaiul.

-am deschis apoi calculatorul și am citit e-mailurile. Citește mai mult...

Ca să ne înțelegem de la început, filmul a câștigat un premiu la Veneția pentru cel mai bun scenariu, deci ceea ce urmează să spun mai jos este fix părerea mea, personală, eu nu sunt critic de film. Dar sunt iubitoare de cărți. 😀

Am citit cartea „Fiica ascunsă” acum trei ani. Am citit Tetralogia Prietena mea genială pe nerăsuflate. La propriu. Am citit toate cele patru volume în șapte zile. Așa m-am îndrăgostit eu de scrisul lui Ferrante și mi-am propus să citesc tot ce găsesc, tradus și la noi. Citește mai mult...

Ne-am întors din vacanță, ne întoarcem la treabă. Ne întoarcem la seria articolelor de promovare și de susținere a micilor afaceri românești. Acest proiect se numește Fabricat în România și sper să călătorească mult prin online. În fiecare vineri seară, la ora 21-22, acest spațiu va fi dedicat unui antreprenor român, care își va spune povestea, și mai ales, își va prezenta afacerea și produsele sau serviciile. Citește mai mult...

Înainte de a parcurge articolul, vă anunț de la început că acest articol vă poate afecta emoțional.

Probabil că știți despre cazul tânărului polițist care nu era în misiune- așa cum a declarat procurorul Călin Radu, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1- dar care alerga cu o viteză amețitoare pe o stradă din Sectorul 1.

A lovit două fetițe, pe trecerea de pietoni. Una avea 11 ani, cealaltă 13 ani. Cea de 13 ani nu a supraviețuit. Am auzit știrea ieri, de fapt soțul mi-a povestit. Mi s-a rupt sufletul pentru fetițe și pentru părinți. Doamne, ce o mai fi în sufletul lor! Citește mai mult...

Atunci când își dorește să se mai alinte dimineața, sub păturile calde. Dar tu ești prea grăbit ca să mai pierzi vremea.

Atunci când îți pune o mie de întrebări și vrei să îl rogi să mai ia o pauză.

Atunci când ar vrea să îți arate ce a construit. Dar tu nu poți fi atent la el.

Atunci când ar vrea să îți povestească ce a făcut. Dar tu ai timp pentru el abia mai târziu.

Deși știi că de fapt, mai târziu, s-ar putea să nu existe.
Să nu uiți că este totuși doar un copil
Sursă foto: Nathan Dumlao on Unsplash

Atunci când este curios și preocupat de ceea ce faci tu. Și îi spui „Nu acum, te rog”, pentru că ai prea multe pe cap. Citește mai mult...

Când îmi e dor de mama, îmi caut ochii în oglindă. Sunt ai ei, reproducere 1 la 1.

Când îmi e dor de tata, îmi caut forma nasului și a buzelor.

Când îmi e dor de mamaie, îmi zâmbesc în oglindă și ea îmi zâmbește înapoi. De la ea am moștenit zâmbetul.

Când îmi e dor de tataie, îmi pieptăn părul des, castaniu.

Părinții și bunicii noștri nu ne părăsesc niciodată. Ei rămân cu noi și ne aleargă prin vene, prin sângele pe care l-am moștenit. Citește mai mult...

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.