Recomandari

Bună! Pe mine mă cheamă Mamiuite, Mamivino!

Suntem de două săptămâni acasă, cu răceală de sezon. Cu tuse, cu muci, cu plictiseală. Cu lucrat de acasă.

Într-o zi mi-a spus: Mami, gândurile mele sunt gri. Nu găsesc nici un gând despre ce joc să mă joc. Nu știu ce să mă joc…

Cine ar fi știut, cine ar fi crezut, că va veni ziua în care, de câte ori voi auzi cuvântul mami, îmi voi înăbuși gândul: Ce? Ce mai este de data asta? Citește mai mult...

Aseară se juca de-a polițistul rutier.

Și uite așa, oprește în trafic o mașină, care conducea cu o viteză peste limita legală. Șoferul Morcovel la volan și Roșioară pe scaunul din spate.

-Știți cu ce viteză circulați? Talonul, permisul și buletinul, vă rog! Da, am verificat, totul în ordine.

Tot el, apoi:

-Nu ați văzut ce stradă este asta pe care mergeți? O stradă unde ar trebui să circulați cu maxim 20 pe oră. Ce știți despre mașini? Ce v-au explicat părinții voștri despre mașini? CUUUUM? NIMIC??? Citește mai mult...

Jucăriile nu sunt bibelouri. Lăsați copiii să se joace

18 septembrie 2021
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
Jucăriile nu sunt bibelouri. Lăsați copiii să se joace
Amintiri despre jucăriile bibelou.

Pe când eram copil, se întâmpla să merg cu părinții mei în vizită. La alți oameni mari, desigur. Nu toți aveau copii, dar ce îmi amintesc foarte bine este aproape fiecare casă avea aceeași păpușă, de vreo 60 de centimetri, cu ochi de sticlă și păr bogat. Un fel de bibelou al casei.

Păpușă pe care niciodată nu puteai pune mâna. Era sacrilegiu.

Ceea ce acum înțeleg. Dar copil fiind, mi se părea tortură. Mai ales când pe vremea copilăriei mele, jucăriile ori nu se găseau ori erau foarte scumpe. Citește mai mult...

Și băieții tot copii sunt

7 septembrie 2021
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
Și băieții tot copii sunt
Și băieții tot copii sunt. La fel ca și fetele.

Și băieții plâng atunci când se lovesc. Plâng pentru că îi doare, de-adevăratelea.

Și băieții au nevoie de mama și de tata.

Au nevoie sa fie îmbrățișați, ținuți la căldură, la pieptul părintelui, în siguranță.

Și băieții au nevoie să fie văzuți, încurajați, lăudați, susținuți, iubiți.

Pentru că și băieții au nevoi, emoții și sentimente pe care să le exprime, să știe mai târziu cum se spune un „te iubesc” , „îmi pare rău” , „iartă-mă” dar și „sunt aici, hai că vom trece noi și peste asta.” Citește mai mult...

Știu că se întâmplă de multe ori să ne simțim vinovați pentru că nu reușim să le oferim totul copiilor. Sau măcar mai mult.

O casă mai mare, o școală mai bună, haine mai frumoase, jucării mai multe, vacanțe mai dese sau în locuri exotice.

Probabil oricât de înstăriți am fi, întotdeauna va exista un mai mult sau un mai bine.

Așa că nu vă faceți mustrări de conștiință. Vă străduiți să le oferiți tot ce e mai bun, după posibilități, iar asta este de ajuns. Citește mai mult...