Cum îi învățăm pe copii autocontrolul emoțiilor? Este o întrebare pe care o primesc des.

Înainte de a răspunde, aș vrea să clarificăm ceva împreună.

Nu ne putem controla emoțiile. Putem însă să controlăm, mai bine spus să ne autoreglăm reacțiile la emoții și comportamentele ca reacții la emoții. 

Adică nu poți să îi spui cuiva : Controlează-te și nu mai fi trist! Te rog să te controlezi și să nu mai plângi! Pentru că efectiv oamenii nu pot face asta. Avem nevoie să ne descarcăm emoția. Avem nevoie să fim bucuroși, triști, speriați, nervoși. Este firesc. Însă ce putem face cu adevărat este să ne controlăm reacția la emoție, astfel încât să nu ne facem nouă rău sau celor din jur. Citește mai mult...

Astăzi am văzut un copil plângând pe stradă. Eu așteptam în stație autobuzul, când bunica lui a trecut pe lângă mine, ținându-l de mână.

-Buniii, vreau și eu…. (cuvinte de neînțeles, sunete amestecate).

-Ce vrei buni, că nu înțeleg?

-Vreau la trambulinăăăăăăăă, reușește în cele din urmă băiețelul să transmită.

-Mergem buni, dar mergem mâine. Îi confirmă bunica. Citește mai mult...

Șansa la iubire necondiționată o avem doar o singură dată în viață. Și asta pentru că cu iubirea necondiționată sunt datori părinții și nu altcineva.

Să ne iubească necondiționat prietenii nu este posibil.

Să ne iubească soții necondiționat nu este posibil, pentru că acolo nu ar mai fi căsnicie, ar fi un joc de-a mama și copilul sau tata și copilul.

Ați auzit de multe ori despre iubirea necondiționată. Dar ce înseamnă mai exact și de ce este nevoie de ea?

Iubirea necondiționată este iubirea fără de condiție impusă. Citește mai mult...

Un copil are nevoie de căldura unui cămin. Și dacă nu o va primi, va da foc căminului ca să se încălzească– proverb african

Am citit de curând acest proverb african pe care eu l-am adaptat puțin. Proverbul original este astfel: Un copil are nevoie de căldura unui sat pentru a crește. Iar atunci când nu va primi căldura satului, îi va da foc pentru a se încălzi.

Eu l-am adaptat în forma din titlul pentru că mi se pare că se pliază mai bine pe realitatea zilelor noastre, în care copiii nu mai cresc în comunități, nici măcar în familii extinse. Copiii sunt (doar) în grija părinților, a familiilor biparentale sau chiar monoparentale. Citește mai mult...

Mâinile mamei oblojesc și alină rănile.

Buzele mamei rostesc rugăciuni tăcute pentru ceilalți, niciodată pentru ea însăși.

Brațele mamei înconjoară, leagănă, adăpostesc, protejează.

Ochii mamei oglindesc emoțiile celorlalți, propriile emoții rămânând ascunse de ochii lumii.

Ochii mamei nu plâng lacrimi pentru sine, ci doar pentru copii. Și dacă Doamne ferește se întâmplă să plângă pentru sine, o fac doar departe de privirile cunoscuților pentru ca să nu deranjeze pe nimeni. Citește mai mult...

Cea mai mare bucurie în viață este să iubești și să te simți iubit. Clișeu, dar atât de adevărat!

Femeile poartă în inimă atâtea feluri de iubire! Pentru părinți, pentru soț, pentru copii, Doamne, iubirea necondiționată pentru copiii ei! Iubirea necondiționată este iubirea infinită.

O femeie iubește infinit și încă puțin mai mult de atât.

Pântecele unei femei este locul în care viața se așează, se cuibărește și apoi crește cu răbdare și iubire. Citește mai mult...

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.