Singurul loc în care ești de neînlocuit este acasă. Chiar dacă serviciul îți va face statuie, crede-mă, nimeni nu și-ar dori să-și petreacă timpul cu o statuie. Sau să o îmbrățișeze. Sau să se uite la un film cu o statuie. Și în mod clar, nimeni nu și-ar dori să stea în jurul mesei cu o statuie.

Singurul loc în care ești de neînlocuit este acasă. Scriu aici de mai multe ori, ca să rămână întipărit în minte.

Muncesc de la nouăsprezece ani. Și au fost ani în care am lucrat zi-lumină, efectiv. Adică încheiam ziua de muncă la 12, sau 2 dimineața iar la opt o luam de la capăt. Nu vă recomand. Niciodată. Citește mai mult...

Două lucruri vreau să vă povestesc. Vă amintiți despre durerea de cap pe care am avut-o acum două zile? Am plecat de la serviciu cu capul greu, de simțeam că mă prăbușesc în autobuz. Abia așteptam să ajung acasă, să mă întind în pat. Dar mai întâi trebuia să îl iau pe Matei de la grădi.

L-am luat de la grădiniță ți ne-am îndreptat spre stația de autobuz. I-am spus că mă doare capul și că atunci când ajungem acasă, aș vrea să mă întind puțin. Ne așezăm pe băncuța din stație. Și în timp ce așteptam autobuzul, își pune mânuța pe spatele meu și îmi spune: Citește mai mult...

Cădem în această capcană de foarte multe ori. Ne comparăm cu oamenii pe care îi cunoaștem, sau pe care nu îi cunoatem. Ne comparăm viețile cu ceea ce vedem pe rețelele sociale. Ne comparăm reușitele și eșecurile, relațiile și copiii, vacanțele și joburile.

Dar uităm de fiecare dată că Facebook nu este un jurnal în care oamenii scriu în fiecare zi. De cele mai multe ori, oamenii își scriu doar momentele bune, fericite. Și cumva e just. Cine ar vrea să își amintească momentele dureroase sau grele?

Dar cel mai grav este că foarte mulți oameni exagerează cumva lucrurile pe care le împărtășesc pe rețelele sociale. Ori ascund părți de adevăr. Și cunosc oameni care fac asta. Cunosc și bloggeri și influenceri care fac asta. Și iarăși pot să înțeleg, pentru că să te expui pe internet, este una dintre cele mai vulnerabile poziții. Citește mai mult...

Nu vă țin mult, pentru că este duminică seară. Dar voiam neapărat să vă povestesc asta. Șocul realizării pe care l-am avut vreme de câteva secunde.

Vă povesteam ieri despre cum am fost plecați toată ziua, și ne-am întors seara târziu, pe la zece jumate.

Era destul de tâziu, dar vremea era mai bună decât vara. Cald, dar nu cât să te sufoci. Răcoare, exact cât să îți facă bine. Iar străzile erau pline de oameni. Pretutindeni. Pentru că este frumos afară. Constată Matei de pe scaunul din spate. Citește mai mult...

Modestia și simplitatea au devenit în 2022 lucruri de mirare. Lucruri rare, prețioase. Atât de rare încât o societate întreagă simte nevoia să le laude atunci când le găsește.

Și societatea a găsit modestie și simplitate la Maia Sandu, președinta Republicii Moldova. Astfel încât internetul abundă zilele acestea de reacții pozitive cu privire la ultimele apariții ale președintei. Citește mai mult...

Îmi place mult să vorbesc despre iubire. Despre cât bine ne face, despre cât ne înalță. Despre cum este lumină, căldură, siguranță. Cum este limbajul universal al omenirii și al lumii. Al ființelor cuvântătoare și ale celor care nu cuvântă.

Aș vorbi zile întregi, fără oprire.

Iubirea este motorul ce încă mai învârte globul pământesc. Este rezervorul norilor care ne aduce ploaia binefăcătoare. Este combustibilul pentru căldura și lumina nesecătuită ale marelui soare. Citește mai mult...

Treaba asta cu politically correct a devenit cam același lucru cu egalitatea dintre bărbați și femei: egalitatea a ajuns să împovăreze și mai mult femeile. 

Toată lumea poate să observe că femeile, mai ales cele care sunt și mame, nu a aceeași șanse ca bărbații. Am pățit-o eu, pe propria piele, când mi-am căutat de lucru după ce copilul meu a făcut doi ani.

Aveți un handicap prin faptul că trebuie să luați copilul de la grădiniță. Dacă se îmbolnăvește rămâneți acasă. Dacă nu doarme noaptea, a doua zi veți fi obosită la serviciu și nu veți da randament. Asta mi-a spus un posibil angajator, în urmă cu 5 ani. Citește mai mult...

Nu o să iau drept referință ce s-a întâmplat anul acesta. Pentru că subiectul ne macină acum, și rana este încă deschisă. Aproape că se și infectează. Dacă voturile au fost influențate de emoție, nici nu aș putea să mă supăr. Până la urmă bine că reacționăm și noi la ceva.

Eurovision nu mai este demult un concurs despre muzică. Este despre politică. Și se vede din avion. Citește mai mult...

“ Nu vreau să-i lipsească nimic copilului meu!”. Știm cu toții fraza asta pentru că fiecare dintre noi a spus-o la un moment dat. Pentru că în spatele ei, se află desigur, numai intenții bune ale părintelui. Părinții, în general, au intenții bune. Chiar și cei care fac foarte mult rău.

Este firesc să ne dorim cei mai bun pentru copiii noștri. Și dacă ar fi posibil ca pruncii noștri să nu cunoască vreo durere în viață, Doamne, ce n-am da! Să nu îi vedem plângând or supărați. Or neajutorați. Să nu poți să îți ajuți copilul este unul dintre cele mai grele lucruri de pe lumea asta… Citește mai mult...

Nu îmi vine să cred că am ajuns să spun asta, dar pentru că foarte mulți dintre voi m-ați întrebat…:))

Acum, la modul serios. Am postat astăzi un video pe Instagram și pe Facebook și am primit multe mesaje care mă rugau le scriu locația exactă unde au fost realizate pozele și filmarea. Citește mai mult...

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.