De două zile, fețișoara unui băiețel, mi se tot ivește în minte. Clipesc și îl văd iarăși în fața ochilor. Un băiețel de-o seamă cu al meu. Mi-a frânt inima.
Am ajuns ca de obicei la antrenament. Lângă noi, pe bancă un băiețel cu tatăl lui, așteptau și ei, privindu-i pe copiii mai mari cum aleargă pe teren.
–L-am adus ca să vedem dacă îi place, dacă poate. Ni s-a adresat tatăl zâmbind, nouă, tuturor, celor care așteptam să vină rândul copiilor noștri.
Da, știu. O să vă dau lumea peste cap cu vestea asta. Dar este vorba despre sănătatea și calitatea somnului, așa că trebuie să avem această discuție. Sper să rămânem prieteni după asta.
Alcoolul se consumă doar ziua, niciodată seara. Vă explic imediat și de ce.
Dacă beți seara, înainte de ora 20, a doua zi nu vei fiți odihniți, nici productivi. Iar starea de oboseală o veți recupera în aproximativ trei nopți de somn. Asta dacă nu veți consuma iarăși alcool în seara următoare.
Singurul loc în care ești de neînlocuit este acasă. Chiar dacă serviciul îți va face statuie, crede-mă, nimeni nu și-ar dori să-și petreacă timpul cu o statuie. Sau să o îmbrățișeze. Sau să se uite la un film cu o statuie. Și în mod clar, nimeni nu și-ar dori să stea în jurul mesei cu o statuie.
Singurul loc în care ești de neînlocuit este acasă. Scriu aici de mai multe ori, ca să rămână întipărit în minte.
Muncesc de la nouăsprezece ani. Și au fost ani în care am lucrat zi-lumină, efectiv. Adică încheiam ziua de muncă la 12, sau 2 dimineața iar la opt o luam de la capăt. Nu vă recomand. Niciodată.
Două lucruri vreau să vă povestesc. Vă amintiți despre durerea de cap pe care am avut-o acum două zile? Am plecat de la serviciu cu capul greu, de simțeam că mă prăbușesc în autobuz. Abia așteptam să ajung acasă, să mă întind în pat. Dar mai întâi trebuia să îl iau pe Matei de la grădi.
L-am luat de la grădiniță ți ne-am îndreptat spre stația de autobuz. I-am spus că mă doare capul și că atunci când ajungem acasă, aș vrea să mă întind puțin. Ne așezăm pe băncuța din stație. Și în timp ce așteptam autobuzul, își pune mânuța pe spatele meu și îmi spune:
Cădem în această capcană de foarte multe ori. Ne comparăm cu oamenii pe care îi cunoaștem, sau pe care nu îi cunoatem. Ne comparăm viețile cu ceea ce vedem pe rețelele sociale. Ne comparăm reușitele și eșecurile, relațiile și copiii, vacanțele și joburile.
Dar uităm de fiecare dată că Facebook nu este un jurnal în care oamenii scriu în fiecare zi. De cele mai multe ori, oamenii își scriu doar momentele bune, fericite. Și cumva e just. Cine ar vrea să își amintească momentele dureroase sau grele?
Dar cel mai grav este că foarte mulți oameni exagerează cumva lucrurile pe care le împărtășesc pe rețelele sociale. Ori ascund părți de adevăr. Și cunosc oameni care fac asta. Cunosc și bloggeri și influenceri care fac asta. Și iarăși pot să înțeleg, pentru că să te expui pe internet, este una dintre cele mai vulnerabile poziții.
Nu vă țin mult, pentru că este duminică seară. Dar voiam neapărat să vă povestesc asta. Șocul realizării pe care l-am avut vreme de câteva secunde.
Vă povesteam ieri despre cum am fost plecați toată ziua, și ne-am întors seara târziu, pe la zece jumate.
Era destul de tâziu, dar vremea era mai bună decât vara. Cald, dar nu cât să te sufoci. Răcoare, exact cât să îți facă bine. Iar străzile erau pline de oameni. Pretutindeni. Pentru că este frumos afară. Constată Matei de pe scaunul din spate.
Modestia și simplitatea au devenit în 2022 lucruri de mirare. Lucruri rare, prețioase. Atât de rare încât o societate întreagă simte nevoia să le laude atunci când le găsește.
Și societatea a găsit modestie și simplitate la Maia Sandu, președinta Republicii Moldova. Astfel încât internetul abundă zilele acestea de reacții pozitive cu privire la ultimele apariții ale președintei.
Îmi place mult să vorbesc despre iubire. Despre cât bine ne face, despre cât ne înalță. Despre cum este lumină, căldură, siguranță. Cum este limbajul universal al omenirii și al lumii. Al ființelor cuvântătoare și ale celor care nu cuvântă.
Aș vorbi zile întregi, fără oprire.
Iubirea este motorul ce încă mai învârte globul pământesc. Este rezervorul norilor care ne aduce ploaia binefăcătoare. Este combustibilul pentru căldura și lumina nesecătuită ale marelui soare.
Treaba asta cu politically correct a devenit cam același lucru cu egalitatea dintre bărbați și femei: egalitatea a ajuns să împovăreze și mai mult femeile.
Toată lumea poate să observe că femeile, mai ales cele care sunt și mame, nu a aceeași șanse ca bărbații. Am pățit-o eu, pe propria piele, când mi-am căutat de lucru după ce copilul meu a făcut doi ani.
Aveți un handicap prin faptul că trebuie să luați copilul de la grădiniță. Dacă se îmbolnăvește rămâneți acasă. Dacă nu doarme noaptea, a doua zi veți fi obosită la serviciu și nu veți da randament. Asta mi-a spus un posibil angajator, în urmă cu 5 ani.
Nu o să iau drept referință ce s-a întâmplat anul acesta. Pentru că subiectul ne macină acum, și rana este încă deschisă. Aproape că se și infectează. Dacă voturile au fost influențate de emoție, nici nu aș putea să mă supăr. Până la urmă bine că reacționăm și noi la ceva.
Eurovision nu mai este demult un concurs despre muzică. Este despre politică. Și se vede din avion.