Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Copilul este producere. Nu o reproducere

26 aprilie 2018
Postat de Mamă de Matei în Colțul de lectură
0
reproducere
Copilul este producere, și nu o reproducere.

Probabil că vi se pare plastică exprimarea, mai ales când ne referim la un copil. Însă vă rog să luați fraza așa cum este ea și să o rețineți și vă promit că până la final veți fi ințeles la ce mă refer și veți fi de acord cu mine.

Când se referă la nașterea de pui vii, biologia și anatomia denumește acest proces ca fiind „reproducerea speciei”. Reproducere, pe scurt.
Deși este un termen folosit mai degrabă în manualele școlare, cumva, și noi ca părinți, privim copilului ca o reproducere. A propriei noastre persoane.
Reproducerea vine deci cu așteptări. Cu așteptarea că cel mic ne va semăna, că se va comporta conform așteptărilor, că gena și mediul in care se naște îi vor fi predictor unui viitor așteptat. Va fi ca mama și ca tata, căci nu degeaba este copilul părinților lui. Citește mai mult...

Nu avem timp de copiii noștri. Avem de spălat, de gătit, de verificat mail-uri, de verificat Facebook. Nu avem timp să vorbim cu ei în drum spre casă, nu avem timp să vorbim cu ei acasă, nu avem timp să ne jucăm cu ei în parc, rămânem absorbiți pe bancă, cu ochii în telefon.   În parc, of, aici e mult de povestit.

Ne grăbim copiii să plecăm mai repede acasă din parc, iar de refuză îi amenințăm că îi lăsăm acolo.   Săptămâna trecută un copil de vreo opt anișori stătea pe un scaun în metrou. Mama îi era alături, în picioare, lângă el. De fiecare dată când se deschideau ușile în stație, copilul o ruga pe mamă să nu îl lase acolo, să nu plece fără el. „Ce-ai mamă, cum să te las aici? De unde îți vin ideile astea??”, i-a răspuns mama pe un ton tăios. Eu aș fi avut o sugestie, dar de obicei nu mă bag în astfel de conversații sau de observații. Citește mai mult...

Probabil că ați auzit de multe ori sintagma „cei șapte ani de acasă”. Sau „educația celor șapte ani de acasă”. Ei bine, nu la educație mă voi referi eu în cele ce urmează ci la dezvoltarea psihologică a primilor șapte ani, care este vitală.

În primii șapte ani se așează cele mai importante achiziții, cunoștințe, sisteme de coping ( adică cum se adaptează o persoană într-o situație stresantă, critică). Ce înseamnă asta pentru noi, ca și părinți? Înseamnă că trebuie să îi ajutăm să își dezvolte o gândire cât mai sănătoasă, care să le fie stâlp de echilibru pentru viitor. Citește mai mult...

Recenzie „Un bărbat pe nume Ove”

26 martie 2018
Postat de Mamă de Matei în Colțul de lectură
0
Recenzie "Un bărbat pe nume Ove"

Astăzi este joi astfel încât urmează o nouă recenzie de carte.  Am citit cartea Un bărbat pe nume Ove al cărei autor se numește Fredrik Backman, pe parcursul a două nopți, anul trecut când am fost internată cu Matei în spital. A fost o companie plăcută care m-a ajutat să simt mai ușoară trecerea nopții.

Probabil că s-a povestit mult despre Ove pe internet, pe forumuri, pe social media și cel mai probabil pe grupurile de lectură. Și cu toate acestea, un comentariu în plus nu cred că strică, ba chiar cred că îl merită. Citește mai mult...

Sunt clipe în care nu mai există nimic, nimic în afară de noi, noi amândoi

– și stăm așa, în așteptare, privindu-ne. Lumina din ochii lui albaștri de lapte nu este pământeană. Îmi zâmbește duios și își găsește locul în brațele mele. Îl strâng la pieptul meu cu toată dragostea posibilă. Realizez atunci că iubirea poate fi infinită. Mai cuprinzătoare decât însuși Universul. Citește mai mult...