Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departeAseară ne hârjoneam ca de obicei. Ne jucam, ne rostogoleam prin pat și de fiecare dată când ajungeam la el îi pupam mânuțele sau obrăjorii.
Și atunci am realizat că a venit acel moment de care tot auzeam la mamele cu copii mai mari. Și pe care până ieri, l-am văzut doar în filme:
Și probabil s-au epuizat deja și pupiceii de pe stradă, de la locul de joacă, din parc. Cred că momentan, mai am acces doar la îmbrățișările oferite dimineața, după ce ne vom despărți în fața școlii.
Astăzi este ziua soțului meu. Și de dimineață i-am urat că îi doresc tot ce e mai bun, pentru că merită tot ce e mai bun.
Iar el mi-a răspuns că are deja tot ce-i mai bun, pentru că ne are pe noi, cea mai bună soție din lume și un fiu minunat. ☺️
La mulți ani, soțule! Să îți fie viața frumoasă! ? Mândră să îți port numele!
Sursă foto copertă articol: Unsplash
Știu că este un subiect delicat. Despre care de cele mai multe ori, nu vorbim. Pentru că doare, pentru că nu știm cum să abordăm, pentru că nu știm oricum prea multe despre subiect.
Educația sexuală încă este un subiect tabu în România. Și orice propoziție care conține cuvântul sexual, este rușinoasă și stârnește un val de reacții.
Oamenii nu știu ce înseamnă abuz, nu îl recunosc, nu îl declară, deși are impact asupra lor. De aceea, multe dintre studiile care se fac pe abuzul sexual nu sunt concludente, adică nu reflectă încă impactul uriaș pe care îl are asupra persoanei.
Știm deja despre cât repede trece timpul, pentru că îl vedem cum aleargă chiar pe sub ochii noștri. Cum se joacă cu noi, cum ne zboară zilele și anii.
Știm deja despre cât repede trece timpul, atunci când trebuie să cumpărăm alte perechi de pantaloni pentru că ceilalți i-au rămas deja mici.
Atunci când programăm un nou tuns la frizerie, pentru că deși aveam impresia că l-am tuns ieri, se pare că au trecut deja trei săptămâni de atunci.
Dacă s-ar putea, cu toții ne-am dori să primim instrumente sau tehnici despre cum să ne creștem copiii, și care să funcționeze imediat.
Dacă s-ar putea, cu toții ne-am ori să primim rețeta unei căsnicii reușite. Cum să ne facem partenerul fericit sau cum să fim fericiți în relații.
Doar că oamenii nu-s la fel. Și fiecare aduce în căsnicie modele de relații anterioare. Modelele părinților, nesiguranțele personale, căpătate în relațiile ale căror consecințe și astăzi mai încurcă oamenii.