Jurnal de spital- Ziua a doua- Despre mononucleoză
19 ianuarie
Ne-am internet aseară. În jur de ora 22 am urcat în salon, după trei ore de așteptat în gardă. Am nimerit într-un salon cu doar două paturi, ceea ce a fost foarte bine, întrucât nu a trebuit să împărțim baia cu prea multă lume. Ne aflam totuși la Victor Babeș, spitalul de boli infecțioase.
Seara de joi s-a încheiat în sfârșit, cu Matei dormind ghemuit lângă mine. A avut o seară grea, în care printre altele, o oră a îndurat montarea unei branule.
Jurnal de spital
18 ianuarie 2017
Este trecut de 12 jumătate noaptea. Plânsul unei fetițe străbate holul lung și alb. Glasul mamei ei se aude șoptit și neputincios: „gata, puiul mamei, gata…” . Îmi așez mâna stânga pe Matei și îl mângâi ușor. Ce bine că în sfârșit a adormit. Se cuibărește mai bine lângă mine, și mormăind, își întinde brațul peste mâna mea. Mâneca bluzei îi alunecă ușor și încă o dată realizez unde ne aflăm atunci când branula se descoperă pe brațul lui mic și încă pufos.
Atașamentul este prima relație de dragoste care apare între mamă și copil și este un înveliș protector în care se construiește copilul.
Cu fiecare mamă și fiecare copil începe o poveste unică de dragoste. Istoria lor se conturează deja la finalul primului an de viață. Felul în care se desfașoară interacțiunea dintre mamă și copil va determina un tip unic de atașament care îi va construi mai departe istoria viitoarelor interacțiuni, relații de iubire și va deveni un model de a se raporta la viața si evenimentele ei.
Cine și-a petrecut măcar o vacanță de iarnă la țară, la bunici, sigur a mâncat turte coapte pe plita din bucătăria de iarnă sau chiar pe plita sobei care încălzea camera în care se dormea.
Mi-e tare dor de iernile copilăriei mele. După ce ne întorceam înfrigurați de la colindat, cu plase pline de mere, nuci, covrigi și bomboane de pom și ceva bănuți, ne cuibăream lângă sobă, unde ne încălzeam mâinile și picioarele amorțite de frig.