Mic și ușor, cam cât un bob de mazăre, plutea în valuri în locul acela necunoscut. Nuanțe de roșu aprins, roz pal și galben, asemenea unui apus de soare, pluteau și ele împrejur. Clipea greoi, nu avea nici mâini și nici picioare, deci încă nu cunoscuse pipăitul.
-„Cine-s eu?” se întrebase într-o zi în gând.
-„Ești un început de viață, desigur.” i-a răspuns blând îngerul. Îngerul îi era singurul însoțitor, dar pe care nu îl vedea, doar îl auzea, în gând.
-„Și ce este acel bubuit sacadat, care nu se oprește niciodată?„, vru micul bob de mazăre să știe. -„Este inima mamei tale„, răspunse îngerul. -„Mama? Dar ce este o mamă? Este locul în care eu mă aflu? „. Îngerul i-a explicat cu răbdare:
-” Mama este viața de dinainte de nimic, de aici și de dincolo. Mama ta este ceea ce va fi atunci când eu nu voi mai fi. Ea te va ghida prin viață, la fel cum eu ți-am oferit răspunsuri aici.”
Ca mama unui copil care a trecut prin dermatită ( Slavă Domnului că am scăpat!),am întrebat de multe ori de ce. Cum poate un copil numai de 3 luni să dezvolte dermatită, când singurul aliment era laptele? Ei bine, unul dintre factorii declanșatori, pe lângă poluare și aerul tot mai încărcat pe care îl respirăm, este și alimentația. Contează ce mănâncă mama, însă răul este făcut deja cum s-ar zice, de aceea consider că este foarte important ca măcar copiilor să le oferim un start sănătos, atât cât de bine ne putem descurca.
Invitație la citit. „Poartă-mă în poveste”
Îmi place să citesc. Este un lucru despre mine pe care toată lumea îl cunoaște fără îndoială. Și recomand tuturor să facă asta. Timpul nu îmi permite să citesc cât de mult mi-aș dori, însă in autobuz, metrou mai fur câteva pagini, uneori noaptea, după ce toată casa doarme, mă cuibăresc în canapea, cu sentimente amestecate livrate de povestea ce se descoperă pas cu pas înaintea mea.
Dacă plânge, îl închideți și îl lăsați acolo. Pediatru, 2018
Într-un week-end, Matei a reușit să se lovească la cap. De data aceasta ceva mai serios, ni s-a părut nouă, așa că luni de dimineață, am mers la un control. Am considerat că este nevoie totuși de o verificare. Menționez încă de la început că nu voi preciza specializarea doctorului în cauză, nici genul, întrucât scopul meu nu este de a denigra pe cineva sau de arăta cu degetul. În schimb menționez că am toată aprecierea față de medici și că nu îmi doresc în nici un caz să generalizez cumva. Vreau doar să atrag atenția, că tot ceea ce vizează relația cu propriul copil, ar trebui să treacă mai întâi prin filtrul inimii de părinte, și nu luată ca atare, indiferent de unde ar veni recomandarea.
Ar trebui să se vorbească mai mult despre depresie.
Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât putem interveni mai repede și mai eficient, cunoscând problema prin recunoașterea simptomelor. Am mai vorbit mai demult despre cât de important este ca mama să fi lăsat în urmă bagajul emoțional din trecut și să-și fi umplut rezervorul de iubire. Am scris pe atunci, aici Secretul unei copilării frumoase? O mamă blândă și echilibrată. Și chiar dacă nu a reușit până cel mic a venit pe lume, de atunci încolo, au un motiv serios să o facă.