Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Copilul mai mare, tot copil este

22 septembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
Copilul mai mare, tot copil este

Tu ești mai mare, trebuie să înțelegi!

Tu ești mai mare, trebuie să împarți!

Tu ești mai mare, trebuie sa nu te superi dacă te lovește!
Chiar daca mai mare înseamnă doar un an diferență…

Copilul mai mare, tot copil este. Uităm prea des. Nu mai spun de acel trebuie, care este în orice propoziție, iar alăturarea lângă tu ești mai mare, este total nefericită.

Să îi spui unui copil să nu reacționeze, să nu mai ceară, să renunțe la el îi ceri de fapt să renunțe la îndeplinirea nevoilor lui. Adică să se facă nevăzut. Să nu mai fie văzut. Citește mai mult...

Viață după viață

20 septembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
Viață după viață

A înțeles să își strângă jucăriile cu care nu se mai joacă în vreo patru ani de zile.

A folosit corect tacâmurile și a folosit șervețele pe la vreo trei ani.

A reușit să lege prima propoziție clară, legată, fără ajutor, la patru ani.

Tot de la patru ani știe să recunoască aproape orice marcă de mașină.

A iubit nisipul și marea abia pe la vreo trei ani, după ce în primii doi ani nu suporta ca vreun fir de nisip să îi atingă pielea. Citește mai mult...

Frații mai mari nu sunt părinții fraților mai mici

13 septembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Dezvoltare personală
1
Frații mai mari nu sunt părinții fraților mai mici

Frații mai mari nu sunt părinții fraților mai mici. Să mai spunem fraza aceasta încă o dată, în gând sau cu voce tare, cum preferați, până îi înțelegem sensul.

Eu nu am avut frați sau surori, însă am locuit aproape de o familie cu doi copii. De asemenea, am avut și prietene cu care mă jucam în fața blocului. Fratele mai mic era trimis afară de părinte, iar fratele mai mare avea sarcina de a-l avea în grijă. Citește mai mult...

Testamentul mamei

11 septembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
Testamentul mamei

Sunt zile în care mă uit în jur, mă înfior, pielea mi se face de găină și mai că îmi vine să plâng. Apoi îmi vine să alerg după copil, să îl iau în brațe să îl strâng tare de tot și să nu îi mai dau niciodată drumul în lumea asta urâtă.

Așa simt.

Ai venit pe lume într-un moment în care nu îl planificasem neapărat. Dar sosirea ta în viața noastră a fost speranța și crezul meu într-o lume bună. Pentru că soarele altfel ne încălzește de când tu ești lângă noi, vântul parcă mai tare bate iar ploaia este mai rece. Citește mai mult...

-Ce-i cu tine?

-Nu-i nimic… N-am nimic.

Cortina se lasă. Fiecare se îndreaptă către o altă scenă. El/ea rămâne cu supărarea închisă în sine însuși, nu cumva să deranjeze. Celălalt se mulțumește cu răspunsul de conveniență, nu s-a întâmplat nimic, și își vede de treburi mai departe.

Vi se pare un scenariu cunoscut? Este ceea ce fiecare dintre noi a învățat la un moment dat. Nu vorbim despre emoții, lasă-le să treacă, pentru că vor trece de la sine dacă nu vorbim despre ele. Citește mai mult...