Uncategorized

Invitație la citit. „Poartă-mă în poveste”

poveste
Invitație la citit. „Poartă-mă în poveste”

Îmi place să citesc. Este un lucru despre mine pe care toată lumea îl cunoaște fără îndoială. Și recomand tuturor să facă asta. Timpul nu îmi permite să citesc cât de mult mi-aș dori, însă in autobuz, metrou mai fur câteva pagini, uneori noaptea, după ce toată casa doarme, mă cuibăresc în canapea, cu sentimente amestecate livrate de povestea ce se descoperă pas cu pas înaintea mea. read more

Uncategorized

„Dacă plânge, îl închideți și îl lăsați acolo.” Pediatru, 2018

plange
Dacă plânge, îl închideți și îl lăsați acolo. Pediatru, 2018

Într-un week-end, Matei a reușit să se lovească la cap. De data aceasta ceva mai serios, ni s-a părut nouă, așa că luni de dimineață, am mers la un control. Am considerat că este nevoie totuși de o verificare. Menționez încă de la început că nu voi preciza specializarea doctorului în cauză, nici genul, întrucât scopul meu nu este de a denigra pe cineva sau de arăta cu degetul. În schimb menționez că am toată aprecierea față de medici și că nu îmi doresc în nici un caz să generalizez cumva. Vreau doar să atrag atenția, că tot ceea ce vizează relația cu propriul copil, ar trebui să treacă mai întâi prin filtrul inimii de părinte, și nu luată ca atare, indiferent de unde ar veni recomandarea. read more

Uncategorized

Copiii, colectivitatea și imunitatea în primii trei ani

www.aptanutricia.ro





read more

Uncategorized

Cum influențează depresia mamei dezvoltarea copiilor

depresie

Ar trebui să se vorbească mai mult despre depresie. Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât putem interveni mai repede și mai eficient, cunoscând problema prin recunoașterea simptomelor. Am mai vorbit mai demult despre cât de important este ca mama să fi lăsat în urmă bagajul emoțional din trecut și să-și fi umplut rezervorul de iubire. Am scris pe atunci, aici Secretul unei copilării frumoase? O mamă blândă și echilibrată. Și chiar dacă nu a reușit până cel mic a venit pe lume, de atunci încolo, au un motiv serios să o facă. read more

Familia este cheia către fericire

Când Matei i-a întâlnit pe dinozauri

Dino
Când Matei i-a întâlnit pe dinozauri

Ne planificaserăm de prea multă vreme să ajungem la Dino Parc, așa că nici prognoza meteo care anunța ploaie pentru ziua de sâmbătă, nu ne-a făcut să ne răzgândim.

Am plecat la ora 09:15 din fața blocului și am ajuns la Dino Parc în jur de ora 12:00. După ce am făcut dreapta la intrarea din Predeal, am condus mai departe până la Pârâul Rece și de acolo am parcurs șapte km de serpetine ceva mai strânse față de cele pe care le întâlnisem spre Sinaia. Deci viteză redusă și atenție sporită. 😀 read more

Familia este cheia către fericire

Pentru tine copile, când eu nu voi mai fi…

copil
Copilului meu

Îți scriu ție. Celui care ești sau care vei fi, pentru când eu nu voi mai fi.
Îi scriu adultului ce va deveni, eroului povestirilor mele. Îți scriu în timp ce tu dormi cu piciorușele pierdute sub păturica de care nu te dezlipești niciodată.

Uneori, mă rătăcesc în timp și încerc să îmi imaginez viitorul tău. Mă cuprinde teama gândidu-mă că poate nu voi fi acolo lângă tine, să te ajut să treci prin toate mai ușor, să îți ofer măcar alinare când orice altceva îmi este peste puteri. read more

Familia este cheia către fericire

În fiecare copil e un super erou (P)

eroi in pijama

Trebuie să vă anunț îndrăgiții Eroii în Pijama se întorc cu un nou sezon  la Disney Junior din 12 mai, în fiecare sâmbătă, la ora 9:00.  Yeeeeeey! 😀

 

Pentru cei care nu îi cunosc pe Șopi, pe Pisoi și pe Bufniță, voi face o prezentare pe scurt. 🙂

 Serialul Eroii in Pijama urmărește aventurile a trei mici prieteni care se transformă în alter ego-urile lor de super-eroi, Pisoi, Bufniță și Șopi. Atunci când se lasă seara, cei trei se îmbracă în pyjama, își activează amuletele animale și pornesc în tot soiul de peripeții, rezolvă mistere și învață o mulțime de lecții de viață. read more

Familia este cheia către fericire

Geamul de la etajul doi

A mers pe jos prin ploaie distanța dintre cele trei blocuri care îi despărțeau. La geamul de la etajul doi, i-a zărit silueta. O umbră mică și delicată îl privea dincolo de geamul aburit. Îl aștepta, sau cel puțin așa își dorea el să creadă.

Îl văzuse. Afară era frig, dar simțea focul din privirea ei, chiar dacă îi despărțeau cinci metri de întuneric. Era ceva între ei ce nu își putea explica. Iubea totul la ea. Misterul, prudența, discreția, firea ei solitară. Era liniștea și pacea de care avea nevoie. Parcă simțea tot ce simțea ea, parcă îi putea citi gândurile. O iubea de când erau mici, o visase de multe ori, o așteptase. Și acum ar fi putut să o piardă. read more

Familia este cheia către fericire

Copilul este producere. Nu o reproducere

reproducere
Copilul este producere, și nu o reproducere.

Probabil că vi se pare plastică exprimarea, mai ales când ne referim la un copil. Însă vă rog să luați fraza așa cum este ea și să o rețineți și vă promit că până la final veți fi ințeles la ce mă refer și veți fi de acord cu mine.

Când se referă la nașterea de pui vii, biologia și anatomia denumește acest proces ca fiind „reproducerea speciei”. Reproducere, pe scurt.
Deși este un termen folosit mai degrabă în manualele școlare, cumva, și noi ca părinți, privim copilului ca o reproducere. A propriei noastre persoane.
Reproducerea vine deci cu așteptări. Cu așteptarea că cel mic ne va semăna, că se va comporta conform așteptărilor, că gena și mediul in care se naște îi vor fi predictor unui viitor așteptat. Va fi ca mama și ca tata, căci nu degeaba este copilul părinților lui. read more

Familia este cheia către fericire

Cum ar fi dacă ne-am pune mai des în locul copiilor noștri?

copiii

Nu avem timp de copiii noștri. Avem de spălat, de gătit, de verificat mail-uri, de verificat Facebook. Nu avem timp să vorbim cu ei în drum spre casă, nu avem timp să vorbim cu ei acasă, nu avem timp să ne jucăm cu ei în parc, rămânem absorbiți pe bancă, cu ochii în telefon.   În parc, of, aici e mult de povestit.

Ne grăbim copiii să plecăm mai repede acasă din parc, iar de refuză îi amenințăm că îi lăsăm acolo.   Săptămâna trecută un copil de vreo opt anișori stătea pe un scaun în metrou. Mama îi era alături, în picioare, lângă el. De fiecare dată când se deschideau ușile în stație, copilul o ruga pe mamă să nu îl lase acolo, să nu plece fără el. „Ce-ai mamă, cum să te las aici? De unde îți vin ideile astea??”, i-a răspuns mama pe un ton tăios. Eu aș fi avut o sugestie, dar de obicei nu mă bag în astfel de conversații sau de observații. read more