Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Frații mai mari nu sunt părinții fraților mai mici

13 septembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Dezvoltare personală
0
Frații mai mari nu sunt părinții fraților mai mici

Frații mai mari nu sunt părinții fraților mai mici. Să mai spunem fraza aceasta încă o dată, în gând sau cu voce tare, cum preferați, până îi înțelegem sensul.

Eu nu am avut frați sau surori, însă am locuit aproape de o familie cu doi copii. De asemenea, am avut și prietene cu care mă jucam în fața blocului. Fratele mai mic era trimis afară de părinte, iar fratele mai mare avea sarcina de a-l avea în grijă. Citește mai mult...

Testamentul mamei

11 septembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
Testamentul mamei

Sunt zile în care mă uit în jur, mă înfior, pielea mi se face de găină și mai că îmi vine să plâng. Apoi îmi vine să alerg după copil, să îl iau în brațe să îl strâng tare de tot și să nu îi mai dau niciodată drumul în lumea asta urâtă.

Așa simt.

Ai venit pe lume într-un moment în care nu îl planificasem neapărat. Dar sosirea ta în viața noastră a fost speranța și crezul meu într-o lume bună. Pentru că soarele altfel ne încălzește de când tu ești lângă noi, vântul parcă mai tare bate iar ploaia este mai rece. Citește mai mult...

-Ce-i cu tine?

-Nu-i nimic… N-am nimic.

Cortina se lasă. Fiecare se îndreaptă către o altă scenă. El/ea rămâne cu supărarea închisă în sine însuși, nu cumva să deranjeze. Celălalt se mulțumește cu răspunsul de conveniență, nu s-a întâmplat nimic, și își vede de treburi mai departe.

Vi se pare un scenariu cunoscut? Este ceea ce fiecare dintre noi a învățat la un moment dat. Nu vorbim despre emoții, lasă-le să treacă, pentru că vor trece de la sine dacă nu vorbim despre ele. Citește mai mult...

Ziua în care am hotărât să mor ca să pot să trăiesc

26 august 2020
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
Ziua în care am hotărât să mor ca să pot să trăiesc
Ziua în care am hotărât să mor ca să pot să trăiesc

Titlul ăsta zace de multă vreme în draft.

Mai întâi a fost o scrisoare. Către el. Însă mult prea intimită ca să fie văzută de toată lumea.

Apoi… au fost bucăți sfărâmate din inima mea și lipite aici. Cum să le dau drumul? Oriunde ar înseamna asta, chiar și pe online.

Însă m-am întors printre vii. Și mă străduiesc să rămân aici. Chiar dacă înseamnă durere. Pentru viață te lupți.

Cine este de aici de mai multă vreme știe deja. Pentru cine nu știe, despre această parte din mine este voba. Citește mai mult...

Un cadru de ceremonii, părinți, rude, prieteni, cu toții emoționați.

Vă declar soț și soție, acum puteți săruta mireasa! ” anunță ofițerul stării civile.

Se lasă liniștea un moment, doar pentru ca în următoarele secunde invitații să pufnească în urale și aplauze. Însă liniștea se mai prelungește puțin.

Mama mirelui, șoptește ușor, aproape imperceptibil, astfel încât camerele de filmat să nu înregistreze vorbele ei: „Scumpule, nu-ți mai suge degetul, e momentul să îți săruți soția! Citește mai mult...