Despre cele 9 luni, trup și suflet

Lumea s-a schimbat deja. Și se schimbă în continuare.

Atunci când ești însărcinată, îți trec multe prin minte. Uneori te simți copleșită de griji, alteori simți că iubirea îți inundă venele și mintea, și parcă nu mai poți cuprinde tot ce hormonii și schimbarea îți aduc.

O femeie însărcinată are multe întrebări în minte: Ce nume îi voi pune? Ce culoare va avea părul bebelușului? O fi bine acum, în burtică? A sughițat cumva? Oare va fi disponibil doctorul care mi-a urmărit sarcina? Va fi cu mine când voi naște? Cât va dura nașterea? Cum o să știu când încep contracțiile adevărate? Voi suporta toată durerea: Cât de dureros va fi? Citește mai mult...

Dialog

30 iunie 2018
Postat de Mamă de Matei în Despre cele 9 luni, trup și suflet
2
maternitate

Mic și ușor, cam cât un bob de mazăre, plutea în valuri în locul acela necunoscut. Nuanțe de roșu aprins, roz pal și galben, asemenea unui apus de soare, pluteau și ele împrejur. Clipea greoi, nu avea nici mâini și nici picioare, deci încă nu cunoscuse pipăitul.

-„Cine-s eu?” se întrebase într-o zi în gând.
-„Ești un început de viață, desigur.” i-a răspuns blând îngerul. Îngerul îi era singurul însoțitor, dar pe care nu îl vedea, doar îl auzea, în gând.
-„Și ce este acel bubuit sacadat, care nu se oprește niciodată?„, vru micul bob de mazăre să știe. -„Este inima mamei tale„, răspunse îngerul. -„Mama? Dar ce este o mamă? Este locul în care eu mă aflu? „. Îngerul i-a explicat cu răbdare:
-” Mama este viața de dinainte de nimic, de aici și de dincolo. Mama ta este ceea ce va fi atunci când eu nu voi mai fi. Ea te va ghida prin viață, la fel cum eu ți-am oferit răspunsuri aici.”

Discuțiile erau lungi și timpul trecea peste tot și peste toate. Mâini lungi și picioare cu care uneori își mai făcea loc în acel loc numit mama,  completau acum ființa aceasta care aducea tot mai mult cu un pui de om. Îngerul nu pleca niciodată și răspundea tuturor curiozităților pe care acest aproape om le cerceta neobosit.
-„Dar cum am ajuns eu aici? Și ce am fost înainte să vin aici”?
-„Nu ai fost nimic, dar din nimic, și mai ales, din iubire, Dumnezeu te-a creat„.
-„Nu prea înțeleg… Dumnezeu este mama”? întrebă aproape omul…
-„Este greu să le pricepi acum pe toate. Gândirea și înțelegerea nu ți-au ajuns încă la acel nivel. Și oricum, momentul este tot mai aproape, iar atunci când vei întâlni lumea și vei ajunge printre ai tăi, din momentul în care vei vedea lumina, vei uita tot ce ai învățat aici.”
Un cutremur le-a întrerupt discuția.
-„Ce s-a întâmplat? A venit vremea? Nu mă simt încă pregătit” a întrebat aproape bebelușul speriat.
-„Liniștește-te. E doar mama ta care a strănutat.” îi răspunse îngerul amuzat.

Zilele treceau,iar el afla tot mai multe despre lumea de afară ce-l așteaptă cu bucurie. Despre soarele rotund și strălucitor ( probabil că ați observat deja cum toți copiii mici știu să deseneze soarele rotund, deși nu le-a arătat nimeni înainte), despre mare, despre nisip, despre munți și văi, despre lume, despre tata…
-„Tata? Ce e tata?”
-„Tu ești făurit din mamă și din tată. Așa a lăsat Dumnezeu. Este nevoie de doi oameni pentru a crea oameni noi. Este nevoie de mamă și de tată. Ei se completează unul pe celălat.” 

Bubuitul care la începutul vremurilor i se părea sâcâitor și necunoscut, acum îi devenise cântec de alinare. Zâmbea și adormea pe bătăile line ale inimii mamei sale, care era asemenea unui cântec de leagăn. Și ceea ce încă nu știa era că sunetul inimii mamei sale urma să îl vindece și să îl aline, mult timp după ziua luminii, în care va respira aerul lumii celei noi.

Pereții moi îl strângeau tot mai tare, zgometele din jur se insețeau. Un soi de agitație îl cuprinse. O forță nevăzută, îl legăna ușor.
„-Ce se întâmplă?” , întrebă neliniștit copilul.
-„Nu ai de ce să te temi. A venit ziua cea așteptată.” îi răspunse îngerul calm, ca de fiecare dată.
-„Eu nu am așteptat-o, zău. Nu vreau să plec de aici.” a răspuns repede și precipitat omulețul.
-„Dar mama ta, tatăl tău, te așteptă, ca pe o minune. Nu îți face griji, și Dumnezeu va fi acolo„, îl liniști ingerul.
-„Dumnezeu? „, rosti micuțul aproape șoptit.

A închis ochii, și nu s-a mai opus forței nemaipomenite care îi împingea picioarele și tot corpul spre lumină. Simțea cum tot ceea ce îl înconjurase și care îi fusese căsuță atâta vreme, se destramă, și este împinsă o dată cu el.

„Mă așteaptă Mama. Și Dumnezeu„, rosti în gând ca pe o rugăciune. Văzu lumina, simți aerul rece care la inceput îl îneca, dar se obișnui nesperat de repede. I se păru că trecu  o eternitate, înainte să îmbrățișeze acel loc cald, și să asculte iarăși cântecul inimii mamei sale. Era acasă.  Abia atunci a înțeles vorbele îngerului. Mama este viața de aici, și de dincolo. Dincolo era acum aici. Zâmbind, a adormit liniștit la sânul mamei.

Îmi place să citesc. Dacă nu aș avea și alte preocupări, asta aș face non-stop. De când am devenit mamă, desigur că am dezvoltat un anume interes și pentru cărțile de parenting. Am citit câteva, mai urmează, tot mai adaug pe listă, și chiar m-am gândit să creez pe blog, o rubrică separată, cu recenzii de cărți, inclusiv și genurile de ficțiune, nu doar educative. Cum vi se pare ideea? 🙂

Până una alta, vă las mai jos câteva recomandări, cu cărțile pe care le-am parcurs deja, dar și pe cele de care am auzit că sunt bune și merită răsfoite.

Aș vrea înainte de toate să precizez ceva. Cărțile prezintă situații cu care unii s-au confruntat deja, situații cu care este posibil să ne întâlnim și noi la un moment dat, și este bine să știm cum au procedat ei atunci, pentru că astfel vom ști măcar cum să pornim către calea de rezolvare. Eu cel puțin, am învățat foarte multe lucuri utile. Însă, cea mai bună metodă de parenting consider că este aceea în care încerci să îți înțelegi copilul, să empatizezi cu el, pentru că înainte de toate relația copil-părinte se clădește pe iubire. Din cărți găsim și culegem informații despre etapele de dezvoltare ale copiilor, despre cum evoluează nevoile lor, despre cum se dezvoltă creierul, șamd., instinctul de părinte însă, este mai presus de orice manual de parenting.

1.Alfie Kohn , toate cărțile le-aș recomanda eu, însă cea mai populară este „Parenting necondiționat”. Principala recomandare este să renunțăm la recompense și pedepse. „Orice ai face tu, oricât de frustrat aș fi eu, nu voi înceta să te iubesc.”

2.Ghidul pentru alăptare de Dr. Jack Newman -este considerat abecedarul alăptării, care oferă informații practice despre alăptare, dar și soluții la probemele care apar pe parcursul procesului.

3.Crescându-l pe Cain de Michael Thompson și Dan Kindlon. O carte scrisă cu finețe psihologică despre viața emoțională a băieților, în care se prezintă drept cauze ale agresivității băieților, faptul că aceștia nu pot comunica, nu își pot exterioriza emoțiile deoarece așa au fost învățați.

4.Cum s

ă ne creștem băieții/Cum să ne creștem fetele Citește mai mult...

Sâmbătă dimineață. Colegul de apartament ( aka soțul), este acasă, și mă răsfață cu o oră de somn în plus față de programul obișnuit. Îl ia pe Matei și se mută împreună în sufragerie. Fericită, profit la maxim de „ofertă” și îmbrățișez patul cu drag și dor. Este tot numai al meu. Pufos și comod.

Deși am vrut să trișez, și să dorm mai mult, obișnuită fiind cu trezitul de dimineață, nu am reușit să îmi duc planul până la capăt, așa că mă ridic din pat și pornesc leneșă spre baieții mei. Desigur, Matei văzându-mă, afișează un zâmbet cât întreg universul și fericit, se aruncă în brațele mele și se drăgălășește, în stilul lui caracteristic : își înfinge degețelele în părul meu, deschide gurița și vine amenințător spre mine, de parcă ar vrea să mă mănânce, dă din funduleț sus-jos, ca un dans hazliu, în timp ce stă agățat de mine.

Desigur, după câteva minute, ceva nu îi convine, pentru că începe să se smiorcăie, se împinge cu nasul în mine, de parcă ar vrea să îmi spună ceva. „Până să vii tu, a fost cuminte. Cum te vede pe tine, începe să plângă. L-ai răsfățat prea mult ”, îmi spune C. Ceea ce nu știe el însă, este că eu și Matei avem un limbaj codificat, numai de noi înțeles. „Îi este foame. Trebuie să îi pregătesc fructele pentru micul dejun. Apoi trebuie să ieșim și la o plimbare scurtă.”, îi răspund eu soțului, traducându-i astfel episodul de „alint”.

Desigur că nu este primul de la care aud acest lucru. Nu este nici prima oară și probabil că nu va fi nici ultima. Și sunt convinsă că și ție dragă mămică, care citești acum aceste rânduri,  ți s-a spus același lucru cel puțin o dată, deși tu știi ce înseamnă de fapt acele momente de „răsfăț”. Înseamnă legătura specială pe care doar o mamă o înțelege. Înseamnă că ai un copil care are atât de multă încredere în tine, încât îți spune tot ce poartă în suflețelul lui micuț. Pentru el ești cea care vindecă, care protejează, care știe tot, care îl iubește mai preus de orice.

Copilul se manifestă liber în prezența mamei. Pentru că știe că mama este acolo, lângă el, indiferent că lui îi este ușor ori greu, că este fericit sau trist, și că mama este pregătită oricând să îi fie  alături în aventura asta frumoasă, numită viață. Altfel spus, mama este universul special unde copilul își poate descărca frustrarea, durerea și nemulțumirea ori își poate arăta încântarea și bucuria. Mama este mediul în care copilul se simte protejat, în care orice problemă își găsește rezolvarea în brațele ei, printr-o mângâiere, sau doar cu un zâmbet cald și un „Liniștește-te. Mama este aici.”

Copilul se simte în siguranță în prezența mamei, se simte liber să fie el însuși, se simte acceptat, se simte iubit. Dacă asta inseamnă că avem copii răsfățați, atunci să avem spor la răsfățat!

PS. Ne vedem și pe Facebook, unde dezbatem subiectele împreună cu super-mămici.

 

 

Prima sarcină, mai ales dacă este și neplanificată ( și nu v-ați documentat deloc înainte), este o perioadă plină de emoție și de nesiguranță. Aveți o mulțime de întrebări, rudele de cele mai multe ori vă induc în eroare cu sfaturile lor, cele mai multe neaplicabile vremurilor de astăzi. Spre norocul meu, doamna doctor care mi-a urmărit sarcina, a fost foarte deschisă și răbdătoare cu mine, și a răspuns tuturor întrebărilor mele. Unele puerile poate pentru dumneai, însă edificatoare pentru mine.  Pentru cele care vă aflați acum la prima sarcină, am decis să împart cu voi lista mea de întrebări ale căror răspunsuri le-am aflat de la doamna doctor. Atenție însă! Este foarte important să discutați și voi la rândul vostru cu medicul curant. Acesta vă cunoaște particularitățile medicale, și prin urmare, vă poate adresa cele mai bune recomandări pentru o sarcină cât mai ușoară.

  • Vopsitul părului afectează bebelușul? Nu. Chimicalele din compoziția vopselei nu mai sunt atât de dăunătoare ca pe vremea când mamele noastre își vopseau părul. Mai mult decât atât, cantitatea de chimicale ce ar putea ajunge în sânge este extrem de mică, prin urmare nu poate afecta fătul în nici un fel. Deranjant ar putea fi doar mirosul. Eu m-am vopsit în a cincea lună de sarcină, iar bebe este sănătos.
  • Este mai sănătos să dorm pe partea stângă? Cel mai important este să reușești să vă odihniți, deci nu are nicio importanță poziția. În ultima lună de sarcină, aproape că dormeam în fund, atunci când dormeam, căci cel mai mult am dormit 3 ore pe noapte, în luna a noua.
  • Pot zbura cu avionul în primul si ultimul trimestru de sarcină? Acest lucru este strict legat de starea de sănătate a gravidei. Altfel, restricțiile sunt impuse de companiile aeriene, mai cu seamă în ultimul trimestru de sarcină, motivul fiind evident, evitarea  unei naștere în avion. Imaginați-vă că nu au un medic specialist în nașteri, iar o naștere ar însemna aterizare de urgență.
  • Berea, cea neagră în special, stimulează lactația? Răspunsul este nu. Se pare că nu există nicio legătură între cele două. Singurul lucru pe care îl poate face berea, este să vă relaxeze. 😀
  • Pot ține în casă un animal de companie? Aici lucrurile sunt într-adevăr discutabile. Eu personal am un cățel, iar faptul că il aveam deja de doi ani în momentul în care am rămas însărcinată, a fost în regulă. Singura atenționare a fost să nu strâng eu după el, pentru că exista astfel riscul de a contacta toxoplasmoza. Analizele mi-au ieșit bune de fiecare dată, însă am o cunoștință care nu a reacționat deloc bine la contactul cu pisica ei, în sensul că în urma analizelor a reieșit riscul de toxoplasmoză. A fost nevoită să o împrumute până când a dus sarcina la bun sfârșit.
  • Pot consuma somon afumat? Peștele este foarte bun pentru sarcină, și nu numai, fiind bogat în acizi grași Omega3. Desigur, trebuie atenție mare la ce fel de pește consumăm întrucât, multe specii sunt infestate cu mercur. Peștele de apă dulce, cum este și somonul, nu face parte din categoria celor posibil infestate. De evitat, ar fi macroul,rechinul și tonul.
  • Trebuie să mănânc cât pentru doi? Cu siguranță nu. Aportul în plus de calorii de care este nevoie în sarcină este de doar 300. Recomandat este să încercați să mănâncați mai sanătos.
  • Pot bea cafea? Eu cel puțin, fără o cafea dimineața, eram ușor somnoroasă. Nu consumam foarte multă, de obicei o ceașcă, din care jumătate lapte. Pentru mine a fost chiar indicată în timpul sarcinii, deoarece aveam tensiunea foarte mică ( 8-9). Deci referitor la cafea, este bine să vă consultați cu medicul vostru.
  • Mai pot face baie cu apă fierbinte? Ei bine, nu. Sunt recomandate dușurile scurte. De evitat tot ce poate ridica temperatura corpului mai mult de 38 de grade, ca de exemplu, sauna sau jacuzzi.
  • Citește mai mult...