Despre cele 9 luni, trup și suflet

Se strecoară încet, pe nesimțite. Lupta nu este cinstită. Se poate observa doar dacă o privești cu atenție, dacă te oprești asupra ei. Schimbarea. Copilul mic se schimbă. Crește mare. Da, de la o zi la alta, gradual, dar în același timp, prea repede, surprinzător.

Până mai ieri nu ajungea la chiuvetă fără înălțător, iar astăzi trage singur apa după ce folosește toaleta. Care este de fapt măsura ta, timpule? De ce nu joci cinstit?

Nu se mai trezește noaptea pentru lăptic, din cauza unei dureri de burtică sau pentru un scutec care se cere schimbat. Cât de îndepărtate par aceste amintiri, deși parcă nu s-au petrecut acum multă vreme… Citește mai mult...

Venim pe lume goi și despuiați, cu o mare nevoie de protecție și ajutor. Fără o îngrijire intensă, fără hrană și căldură, fără a fi protejați de mamele noastre, ne-am fi uscat de foame și de iubire.

Fără mamă, suntem expuși fără apărare tuturor condițiilor din mediul nostru înconjurător.

Fără sprijin și fără susținere, mama se poate simți suprasolicitată și neajutorată. Începutul este uneori sau deseori, greu.

Cu cât mamei îi merge mai bine, cu atât mai bine îi merge și copilului. Iar mamei îi merge cu atât mai bine, cu cât mai multă dragoste a primit ea însăși copil fiind și cu cât mai mult sprijin află în comunitatea în care trăiește. Citește mai mult...

Lumea s-a schimbat deja. Și se schimbă în continuare.

Atunci când ești însărcinată, îți trec multe prin minte. Uneori te simți copleșită de griji, alteori simți că iubirea îți inundă venele și mintea, și parcă nu mai poți cuprinde tot ce hormonii și schimbarea îți aduc.

O femeie însărcinată are multe întrebări în minte: Ce nume îi voi pune? Ce culoare va avea părul bebelușului? O fi bine acum, în burtică? A sughițat cumva? Oare va fi disponibil doctorul care mi-a urmărit sarcina? Va fi cu mine când voi naște? Cât va dura nașterea? Cum o să știu când încep contracțiile adevărate? Voi suporta toată durerea: Cât de dureros va fi? Citește mai mult...

Dialog

30 iunie 2018
Postat de Mamă de Matei în Despre cele 9 luni, trup și suflet
4
maternitate

Mic și ușor, cam cât un bob de mazăre, plutea în valuri în locul acela necunoscut. Nuanțe de roșu aprins, roz pal și galben, asemenea unui apus de soare, pluteau și ele împrejur. Clipea greoi, nu avea nici mâini și nici picioare, deci încă nu cunoscuse pipăitul.

-„Cine-s eu?” se întrebase într-o zi în gând.
-„Ești un început de viață, desigur.” i-a răspuns blând îngerul. Îngerul îi era singurul însoțitor, dar pe care nu îl vedea, doar îl auzea, în gând.
-„Și ce este acel bubuit sacadat, care nu se oprește niciodată?„, vru micul bob de mazăre să știe. -„Este inima mamei tale„, răspunse îngerul. -„Mama? Dar ce este o mamă? Este locul în care eu mă aflu? „. Îngerul i-a explicat cu răbdare:
-” Mama este viața de dinainte de nimic, de aici și de dincolo. Mama ta este ceea ce va fi atunci când eu nu voi mai fi. Ea te va ghida prin viață, la fel cum eu ți-am oferit răspunsuri aici.”

Discuțiile erau lungi și timpul trecea peste tot și peste toate. Mâini lungi și picioare cu care uneori își mai făcea loc în acel loc numit mama,  completau acum ființa aceasta care aducea tot mai mult cu un pui de om. Îngerul nu pleca niciodată și răspundea tuturor curiozităților pe care acest aproape om le cerceta neobosit.
-„Dar cum am ajuns eu aici? Și ce am fost înainte să vin aici”?
-„Nu ai fost nimic, dar din nimic, și mai ales, din iubire, Dumnezeu te-a creat„.
-„Nu prea înțeleg… Dumnezeu este mama”? întrebă aproape omul…
-„Este greu să le pricepi acum pe toate. Gândirea și înțelegerea nu ți-au ajuns încă la acel nivel. Și oricum, momentul este tot mai aproape, iar atunci când vei întâlni lumea și vei ajunge printre ai tăi, din momentul în care vei vedea lumina, vei uita tot ce ai învățat aici.”
Un cutremur le-a întrerupt discuția.
-„Ce s-a întâmplat? A venit vremea? Nu mă simt încă pregătit” a întrebat aproape bebelușul speriat.
-„Liniștește-te. E doar mama ta care a strănutat.” îi răspunse îngerul amuzat.

Zilele treceau,iar el afla tot mai multe despre lumea de afară ce-l așteaptă cu bucurie. Despre soarele rotund și strălucitor ( probabil că ați observat deja cum toți copiii mici știu să deseneze soarele rotund, deși nu le-a arătat nimeni înainte), despre mare, despre nisip, despre munți și văi, despre lume, despre tata…
-„Tata? Ce e tata?”
-„Tu ești făurit din mamă și din tată. Așa a lăsat Dumnezeu. Este nevoie de doi oameni pentru a crea oameni noi. Este nevoie de mamă și de tată. Ei se completează unul pe celălat.” 

Bubuitul care la începutul vremurilor i se părea sâcâitor și necunoscut, acum îi devenise cântec de alinare. Zâmbea și adormea pe bătăile line ale inimii mamei sale, care era asemenea unui cântec de leagăn. Și ceea ce încă nu știa era că sunetul inimii mamei sale urma să îl vindece și să îl aline, mult timp după ziua luminii, în care va respira aerul lumii celei noi.

Pereții moi îl strângeau tot mai tare, zgometele din jur se insețeau. Un soi de agitație îl cuprinse. O forță nevăzută, îl legăna ușor.
„-Ce se întâmplă?” , întrebă neliniștit copilul.
-„Nu ai de ce să te temi. A venit ziua cea așteptată.” îi răspunse îngerul calm, ca de fiecare dată.
-„Eu nu am așteptat-o, zău. Nu vreau să plec de aici.” a răspuns repede și precipitat omulețul.
-„Dar mama ta, tatăl tău, te așteptă, ca pe o minune. Nu îți face griji, și Dumnezeu va fi acolo„, îl liniști ingerul.
-„Dumnezeu? „, rosti micuțul aproape șoptit.

A închis ochii, și nu s-a mai opus forței nemaipomenite care îi împingea picioarele și tot corpul spre lumină. Simțea cum tot ceea ce îl înconjurase și care îi fusese căsuță atâta vreme, se destramă, și este împinsă o dată cu el.

„Mă așteaptă Mama. Și Dumnezeu„, rosti în gând ca pe o rugăciune. Văzu lumina, simți aerul rece care la inceput îl îneca, dar se obișnui nesperat de repede. I se păru că trecu  o eternitate, înainte să îmbrățișeze acel loc cald, și să asculte iarăși cântecul inimii mamei sale. Era acasă.  Abia atunci a înțeles vorbele îngerului. Mama este viața de aici, și de dincolo. Dincolo era acum aici. Zâmbind, a adormit liniștit la sânul mamei.

Îmi place să citesc. Dacă nu aș avea și alte preocupări, asta aș face non-stop. De când am devenit mamă, desigur că am dezvoltat un anume interes și pentru cărțile de parenting. Am citit câteva, mai urmează, tot mai adaug pe listă, și chiar m-am gândit să creez pe blog, o rubrică separată, cu recenzii de cărți, inclusiv și genurile de ficțiune, nu doar educative. Cum vi se pare ideea? 🙂

Până una alta, vă las mai jos câteva recomandări, cu cărțile pe care le-am parcurs deja, dar și pe cele de care am auzit că sunt bune și merită răsfoite.

Aș vrea înainte de toate să precizez ceva. Cărțile prezintă situații cu care unii s-au confruntat deja, situații cu care este posibil să ne întâlnim și noi la un moment dat, și este bine să știm cum au procedat ei atunci, pentru că astfel vom ști măcar cum să pornim către calea de rezolvare. Eu cel puțin, am învățat foarte multe lucuri utile. Însă, cea mai bună metodă de parenting consider că este aceea în care încerci să îți înțelegi copilul, să empatizezi cu el, pentru că înainte de toate relația copil-părinte se clădește pe iubire. Din cărți găsim și culegem informații despre etapele de dezvoltare ale copiilor, despre cum evoluează nevoile lor, despre cum se dezvoltă creierul, șamd., instinctul de părinte însă, este mai presus de orice manual de parenting.

1.Alfie Kohn , toate cărțile le-aș recomanda eu, însă cea mai populară este „Parenting necondiționat”. Principala recomandare este să renunțăm la recompense și pedepse. „Orice ai face tu, oricât de frustrat aș fi eu, nu voi înceta să te iubesc.”

2.Ghidul pentru alăptare de Dr. Jack Newman -este considerat abecedarul alăptării, care oferă informații practice despre alăptare, dar și soluții la probemele care apar pe parcursul procesului.

3.Crescându-l pe Cain de Michael Thompson și Dan Kindlon. O carte scrisă cu finețe psihologică despre viața emoțională a băieților, în care se prezintă drept cauze ale agresivității băieților, faptul că aceștia nu pot comunica, nu își pot exterioriza emoțiile deoarece așa au fost învățați.

4.Cum s

ă ne creștem băieții/Cum să ne creștem fetele Citește mai mult...