Mă uit la M. uneori cum îl imită pe taică-su. Până și felul mersului l-a împrumutat. Într-o zi, fiind nevoie să își aleagă un tricou din dulap, a ales unul anume tocmai pentru că așa poartă și tati. Se joacă diferit cu fiecare dintre noi, pentru că iarăși el ne imită stilul de joacă. Cu mine face activitățile didactice, cu mine se alintă mai mult, se cuibărește. Cu taică-su este un spartan, se cațără pe el, se aleargă, se întrec.
Scriu aceste rânduri pe telefon, în pat, ascultând și măsurând fiecare respirație a copilului meu. Este trecut de ora unu noaptea, însă nici unei părticele a corpului meu nu îi arde de somn. Ochii refuză să se odihnească, în somnul mult așteptat. Așa-i construit corpul mamei, să rămână alert la cel mai mic semn de pericol care poate amenința sănătatea sau somnul liniștit al pruncului ei.
Știi că ești părinte atunci când dormi opt ore în patru nopți. Sau patru zile.
Știi că ești părinte atunci când intri într-un magazin ca să-ți cumperi un tricou. Apoi ieși din magazin cu un tricou și alte trei sacoșe pline de haine pentu copil.
Știi că ești părinte atunci când auzi un strigăt de copil în magazin și te întorci din reflex, chiar dacă al tău este chiar lângă tine. Sau acasă.
Eu cred în terapie. Și mai cred că orice om din lumea asta, indiferent din mediul din care provine sau indiferent de mediul în care a crescut, are nevoie de terapie, toți am avea nevoie măcar de dezvoltare personală. Mai cred cu tărie și în autoeducație, însă terapia este unul dintre cele mai valoroase daruri pe care și le poate face cineva sieși dar și celor din jur. Cei care mă cunosc, știu deja cât bat monedă pe acest lucru. Mergeți la terapie, dacă puteți.
Acest articol este programat să apară sâmbătă seară. Sâmbătă este o zi ca oricare alta, mai cu seamă când ești o proaspătă mămică. Been there, done that. Acum serios, oricum știm deja cu toții că nu există zile libere atunci când ești părinte, și chiar și atunci când copilul este în grija altcuiva, parcă ești chiar mai obosită în comparație cu zilele în care este lângă tine, din cauza gândurilor care îți macină mintea și sufletul.
Așa cum am fost obișnuiți de atâta vreme, începutul verii marchează sfârșitul anul școlar. Fie că vorbim despre grădiniță, gimnaziu sau liceu. Asta înseamnă pentru copii două luni întregi de joacă, de explorat, de legat noi prietenii, de văzut locuri noi. Această perioadă este așteptată cu bucurie de copii care au șansa la o astfel de vacanță. Sunt și copii pentru care venirea verii înseamnă doar mutarea activităților dintr-o clasă în alta și eventual schimbarea supraveghetorilor.
Pe la începutul anului acesta mi-am propus ca în a treia joi din fiecare lună să povestesc despre o carte scrisă de un autor român contemporan. Nu este a treia joi, este prima din luna august, dar în condițiile date, cred că ne descurcăm și așa.
Încerc de multă vreme să redactez o recenzie despre Bărbatul de pe Facebook, însă poate ați sesizat că în perioada aceasta am scris mai puțin. Slavă Domnului că am trecut de admiterea la master, la serviciu a fost o perioadă foarte aglomerată, dar măcar am răzbit și acolo, începe să se mai lumineze un pic, parcă.