Pentru că astăzi este 31 august, zi declarată pentru sărbătorirea Limbii Române, m-am gândit să o sărbătorim așa cum se cuvine.
Scurtă lecție de Limba Română. Formele corecte ale celor mai frecvente greșeli, pe care nu avem voie să le facem, iubitori de limba română fiind.
1.”Noştri” şi „voştri”, cu un singur i. Îmi aduc aminte că după cununia religioasă, am comandat un tort drept mulțumire pentru nași. Mesajul de mulțumire a fost masacrat :))) Dragi noștrii nași… Și restul textului a fost scris la fel, au mers pe alte reguli până la capăt. 😀
M-am gândit un pic înainte, dacă să scriu sau nu, despre întâmplarea de zilele trecute. Totuși, cumva ne reprezintă supărarea asta pe toți și pe toate, ne plângem de cât rău ne merge, dar nu facem nimic. Nimic, în afară de a comenta pe lângă și de a judeca. La asta suntem cei mai buni.
Se întâmpla ca zilele trecute să mă aflu într-o drogherie. Așa de mult îmi place să îmi clătesc ochii cu ce produse cosmetice noi mai apar, de vară, de iarnă, nu contează. Și întotdeauna îmi iau câte ceva, chiar dacă mă costă doar 5 lei.
O cremă de corp, un ser pentru față, o mască pentru păr, un gel de duș. Ceva ce mă ține până la următoarea vizită, în jur de vreo 3-4 săptămâni.
M-am oprit la un raion de produse cosmetice, de unde mi-am luat un gel transparent de sprâncene. În stânga mea, două fete, și ele la raionul de cosmetice. În orice caz, nu erau cosmetice scumpe, și era vorba despre o marcă ce se adresează în special, adolescentelor. Cred că fetele și-au luat un gloss sau așa ceva.
Nu le-am dat prea mare atenție, în orice caz. Fetele merg la casă, să plătească. Eu rămân în același loc, întâmplător, aproape de casă, și am auzit astfel toată discuția:
Casiera: -Mama ta știe ce îți cumperi
tu?
Fata: Da, știe.
C: Și, nu are nimic de zis? Te lasă?
F: Da, mă lasă. Mi-a zis că atâta vreme
cât îmi văd de școală,
nu este o problemă. Doar să nu exagerez.
C: Daaa? I-auzi....
Și tatuajul acela de pe mână?
F: Se ia cu apă.
C: Și de unde l-ai luat?
F: Este un magazin mai în față.
C: Și mama ta ce zice?
F: Păi e un tatuaj care se ia...
nu e permanent
C: Și câți ani ai tu?
F: 10 ani, aproape 11.
C: I-auzi...fată mare, domnule...
Știu că se întâmplă de multe ori să ne simțim vinovați pentru că nu reușim să le oferim totul copiilor. Sau măcar mai mult.
O casă mai mare, o școală mai bună, haine mai frumoase, jucării mai multe, vacanțe mai dese sau în locuri exotice.
Probabil oricât de înstăriți am fi, întotdeauna va exista un mai mult sau un mai bine.
Așa că nu vă faceți mustrări de conștiință. Vă străduiți să le oferiți tot ce e mai bun, după posibilități, iar asta este de ajuns.
Nesiguranță.
Neîncredere.
Nu sunt suficient de bună.
Vocea critică din interior.
Nici măcar nu mai contează de ce.
Oricât de slabă aș fi fost, nu eram suficient de slabă. La un moment dat, aveam sub 50 de kg. Nu era de ajuns. Tot vedeam burta, celulita, pistruii, pielea străvezie, vedeam tot și tot era urât.
De aș putea, m-as întoarce în timp la fata de 25 de ani ca să îi spun că este de ajuns, că a-ți iubi corpul înseamnă să te iubești pe tine. Să îți accepți corpul înseamnă să te accepți pe tine.
Pântecul ce până nu demult a fost rotund și care vreme de 9 luni, a fost locul cel mai sigur din lume.Pântecul încă umflat rămâne martor minunii ce s-a dezvoltat înăuntrul lui.
Corpul tău își amintește…
Vergeturile de pe burtă sunt semnele trecerii timpului și semnele inimii care a bătut sub urma lor.
Vergeturile de pe coapse sunt urmele schimbărilor, pe care le-ai îmbrățișat mai greu sau mai ușor, dar care vor să îți reamintească despre bine și rău, despre cât de puternică ești.
Cred că zilele înainte de concediu ar trebui considerate spor de vechime. Sau spor de stres, de adăugat în CV. Și mai cred că pentru sănătatea noastră mintală, ar trebui să avem un concediu înainte de concediu.
Înțeleg acum de ce înainte, oamenii își luau concediu o lună. Așa aveai timp să realizezi ce se întâmplă.
Serios.
În primul rând, dacă te hotărăști să îți iei concediu, trebuie mai întâi să îți anunți clienții. Iar clienții intră în panică, și încearcă să își rezolve toate problemele din ultimii ani, ca și cum dacă pleci în concediu, atât a fost, nu te mai întorci.
Ne-am cutremurat. Am plâns. Am simțit compasiune, am simțit încă o dată cât de nedreaptă este viața, stingând două luminițe mult prea devreme.
Dar dincolo de toate astea, am învățat cu toții o lecție, poate cea mai importantă. Lecția responsabilității.
Suntem responsabili 100% de copiii noștri. Sunt în grija noastră și noi răspundem de viața lor până la cel puțin 18 ani. Legal, răspundem pentru toate faptele lor.
Simt cum se înfășoară ghemul în stomac vorbind despre subiectul ăsta, și cum altfel ar putea să fie, când te gândești la o tragedie cum este cea de la Ploiești.
Dar am văzut valul de revoltă justificat, de asemenea. Am văzut pietre aruncate, bolovani grei, lacrimi, durere, și puțină milă. Așa că am simțit nevoie să scriu. Partea de psiholog din mine, mă îndeamnă să scriu.
Noi, ca oameni, ca specie, suntem programați biologic să ne protejăm copiii.
Suntem programați să ni se activeze spiritul matern atunci când un copil plânge. Să ne vină să îl alinăm, să îl mângâiem, să facem orice i-ar putea aduce starea de liniște.
Nu le putem pe controla pe toate în viață. Dacă am avea posibilitatea asta, viața ar fi exact cum vrem noi. Liberul arbitru nu ar exista.
Una dintre cele mai mari dificultăți atunci când ești părinte este că nu ai cum să ai copiii în grijă non-stop. Nu ai cum. Te întorci să iei ceva din dulap, mergi până la baie, răspunzi la telefon, iar cu lucratul de acasă nu mai zic….
Dar necazul nu te întreabă, el vine neinvitat.
De asta niciodată nu mi-am lăsat copilul singur în casă, cât a fost bebeluș și cât a fost mai mic.
Relația mamelor cu somnul este una dulce-amară. Mamele își sacrifică o oră sau mai multe de somn, ca să își petreacă timpul fix așa cum au nevoie, după ce toată casa a adormit.
Dar și când nu mai pot….
De câteva săptămâni tot trag din greu la serviciu, pentru mă pregătesc de concediu. Și ca să poți să mergi în concediu, paradoxal, trebuie să muncești ceva mai mult ca să lași lucrurile în ordine, pregătite pentru orice nevoi ale clienților care ar putea apărea. Așa că relația mea cu somnul a fost în ultimele săptămâni mai degrabă amară.