Am scris și am șters. Apoi am scris din nou și iar am șters. Nu este ușor să aștern  aceste rânduri și cu atât mai mult să le împărtășesc.   Însă iau totul ca pe o formă de terapie, ca o conștientizare a faptului împlinit. Mi s-a spus că mă va ajuta pe mine, dar și pe alte persoane, care au trecut prin aceeași experiență nefastă… Nu eram sigură că pot să scriu,căci o vreme nu am fost capabilă să vorbesc despre asta, nici măcar părinții mei nu au știut chiar din prima zi. Pur și simplu, refuzam să accept ceea ce mi se întâmplase …Nu am să îndulcesc cuvintele, nu am să scot amarul din ele, căci în acest caz, nu este posibil. Așa că am să o spun direct. Am suferit pierderea unei sarcini. Citește mai mult...

Alternativă la produsele din restaurantele fast-food. Mâncare sănătoasă, pregătită foarte ușor si simplu acasă.

Nu ai mai dormit de două nopți. De fapt ai închis ochii din când în când, dar știm deja că asta sigur nu înseamnă dormit și în nici un caz odihnă. Ziua ai mai putea „fura” câteva minute de somn alături de cel mic, însă de multe ori preferi să mai speli o farfurie, să calci o cămașă din grămada care nu se termină niciodată, ori să pregătești zarzavatul pentru ciorbă. Se mai întâmplă să te furișezi lângă el în pat, dar parcă te simte și când abia reușești să adormi, palmele peste ochi, degețelele înfipte bine în nasul tău ori firele de păr proaspăt smulse ( de parcă nu este suficient că deja îți cade părul în valuri-valuri), te trezesc mai rapid decât un pahar cu apă rece aruncat drept în față. Citește mai mult...

Timpul zboară asemeni petalelor unei păpădii mângâiată de vânt, și pe nesimțite, la fel zboară și copilăria ta.

Îți mulțumesc și azi și mâine, și în fiecare zi din an, pentru că tu îmi ești mie mamă în fiecare zi!

De câte ori mă întâlnesc cu cineva cu care nu am mai vorbit demult, adică de pe vremea pe când eram însărcinată sau poate chiar mai demult de atât, primele întrebări pe care le primesc sunt inevitabil: „Cum ești?” ori  „Cum te simți ca mămică?” Iar răspunsul meu este mereu același. Sunt o… Super-mamă. Super-soție. Super-fericită. Super-obosită.

Sunt o super-mamă când reușesc să îmi determin copilul să își mănânce legumele la  prânz. Ori atunci când îl țin  strâns la pieptul meu atunci când nu îi mai convine nimic iar singurul refugiu este la mine în braț. Da, în braț, pentru că cealaltă mână prepară și mixează prânzul poznașului sau cară sacoșa de cumpărături. Sau strânge rufele ori așează vasele spălate în dulap.Chiar am rămas surprinsă câte pot face de fapt cu o singură mână și cu o greutate agațată în același timp de gâtul meu. Citește mai mult...

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.