Nu știu dacă devin eu mai sensibilă pe acest subiect, sau chiar de adevăratelea se întâmplă tot mai multe accidente, peste tot, în orașele mari și zonele mai mici.
Mai important decât că ajungi târziu, este că ajungi viu. Prea multe tragedii se întâmplă din grabă, prea multe vieți se sting prea devreme.
De când suntem părinți, nu mai există grabă. Mai bine ajungem mai târziu decât niciodată.
Dacă suntem recunoscători pentru ceea ce avem și pentru ce trăim, nu înseamnă că ni se anulează dreptul la a ne plânge greul. Dar cred se întâmplă, mi se întâmplă și mie, să ajungem să mulțumim pentru ce avem, abia când ne este cel mai greu.
Este ca un exercițiu de recunoștință, dacă vreți, la final de an. Să mulțumim pentru ce avem, pentru ce putem, pentru cine suntem, cu cine suntem.
Să nu uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem, la care alții poate doar visează.
Am avut o listă de dorințe pentru Moș Crăciun. Să vă spun ce mi-am dorit:
Am dat peste fraza în engleză, iar în engleză suna mai bine, avea mai mult sens. Dar cred că merită punctată și în română. Găsesc a fi o afirmație foarte valoroasă.
Copiii au nevoie să se odihnească în sufletul nostru. Iar asta poate fi foarte dificil de făcut pentru noi, atunci când însuși sufletul nostru are nevoie de odihnă (mai întâi).
Copiii să se odihnească în dragostea părinților, nu să (se) muncească pentru ea.
În poveștile de noapte bună. În cântecele de leagăn. În nopțile nedormite. În inima spartă de griji, de câte ori s-au îmbolnăvit. În tot ceea ce ei sunt pentru noi, în sufletul nostru.
Tocmai ce am revăzut Grinch. Și am notat zece replici memorabile, care mi-au plăcut foarte mult. Cred că v-ar plăcea și vouă.
1.„Poate că Crăciunul nu vine dintr-un magazin. Poate Crăciunul poate înseamnă ceva mai mult.” – The Grinch
2. „Nimeni nu ar trebui să fie singur de Crăciun.” – Cindy Lou Who
3. „Nu am nevoie de nimic mai mult de Crăciun decât asta chiar aici – familia mea.” – Lou Lou Who
Am văzut Grinch când eram copilă. Și nu prea am înțeles mare lucru din film. Și nici nu am avut un adult care să îmi explice despre ce este vorba.
Am revăzut apoi parțial Grinch când Matei era mic. S-a speriat de personajele din film/ desen animat și l-am inchis.
Mai târziu, acum doi ani, am revăzut Grinch integral, într-un ajun de Crăciun, când ai mei dormeau deja.
Și am înțeles.
Pentru că de data asta, am avut un adult care să îmi explice. Pe mine. Eram și copilul fascinat de ceea ce vede, dar și adultul care pune piesele cap la cap. Și ce mare aha! am avut!
Grinch era un morocănos care trăiește izolat de restul oamenilor. Pentru care bucuria și veselia de Crăciun sunt aproape deranjante. Grinch avea inima de două ori mai mică decât un om obișnuit. Grinch era singur, nu iubea pe nimeni, și era neiubit.
Am auzit o vorbă în jurul meu în ultima săptămână tot mai des. Așa am preluat de când ne știm, așa facem și noi mai departe.
Musai cozonacii să fie făcuți în casă.
Musai să fie pe masă răcituri, friptură, sarmale, salată boeuf, tort, prăjituri. Toate în același timp.
Pentru că așa am pomenit și noi, de când ne știm.
În ultima săptămână trebuie să încheiem toate treburile la serviciu. Să primenim casa de sărbătoare, să facem curat în fiecare colțișor, să gătim, să alergăm după cadouri.
Nu știu dacă acest clip m-a emoționat pentru că nu am prieteni.
Nu știu dacă acest clip m-a emoționat pentru că eu am pierdut legătura cu prietenele mele din copilărie atunci când ai mei s-au mutat în alt oraș, și eu i-am urmat, desigur. Aveam 14 ani pe atunci.
Nu știu dacă acest clip m-a emoționat pentru că ne prezintă relația atât de curată a doi copii.
Nu știu dacă acest clip m-a emoționat pentru că este perioada sărbătorilor și sunt mai emotivă.
Nu vom ajunge vreodată să le știm pe toate. Și nu există părinte pe lume care nu a greșit sau care nu va greși.
Pe cât de bine s-a (și am) așezat această informație în mine, cu atât mai bine sunt și eu pe interior. Pentru că a ridicat de pe umerii mei o mare presiune. Sunt părinte și pot să greșesc. Oricând.
Mama-i un rol în care creștem continuu, până la finalul vieții.
Să nu ne iluzionăm cu altceva. Să nu așteptăm perfecțiunea doar ca să fim dezamăgiți de noi ca părinți, iar și iar.
Vin cu o veste bună:
Conform legii 146/2022, adoptate ieri, instituțiile publice nu mai pot solicita dosare, dosare cu şină, precum şi niciun alt articol sau obiect de birotică sau papetărie.
De asemenea, în cazul în care o instituție publică solicită copii fizice pentru anumite acte, altele decât cele emise tot de către autorități publice, acea instituție este obligată să asigure gratuit fotocopierea documentului.
În ajun de Moș Nicolae, iată o știre care merită să fie dată mai departe. Să ajungă la toții copiii care au nevoie.
Târgul de Crăciun din București, cel din Piața Constituției, este adaptat pentru o zi pentru copiii cu nevoi speciale, pe 7 decembrie.
Mai jos am preluat mesajul primarului general, postat pe pagina sa de Facebook.
Pentru că Târgul de Crăciun trebuie să bucure toți copiii, organizăm, în data de 7 decembrie, Silent Day în Piața Constituției, pentru copiii cu nevoi speciale.
În această zi, Târgul de Crăciun va fi adaptat pentru micuții cu dizabilități senzoriale, care nu pot rezista în medii aglomerate, cu mult zgomot, muzică și jocuri de lumini.
Astfel, între orele 12.00-16.00, muzica va fi difuzată în surdină, va proveni dintr-un singur punct și nu vor fi aprinse lumini în colțuri diferite.
Totodată, în intervalul orar care le este dedicat, copiii cu dizabilități pot beneficia gratuit și de atracțiile târgului: patinoar, carusel și roată. Însoțitorii copiilor trebuie să prezinte certificatul de handicap.