Un întuneric adânc. Și o mamă care se afla de ceva vreme acolo. Nu-și putea aminti prea bine când sau cum căzuse. Începuse să creadă că nu va reuși să iasă vreodată de acolo. Iar disperarea era tot mai aproape…

Oamenii din jurul ei au început să se îngrijoreze. Trebuie să facem ceva pentru ea, au spus.

Familia ei a aruncat o frânghie, dar mama nu a putut urca.

Doctorul ei a aruncat o frânghie, dar mama tot nu se putea mișca.

Apoi, a venit o altă mamă. A aruncat o privire în întuneric și, ca toți ceilalți, a aruncat și ea o frânghie. Apoi a coborât.

— Stai, ce faci aici, jos, cu mine? întrebă prima mamă nedumerită. Citește mai mult...

Dacă îl vei ruga pe oricare părinte din lumea asta să-ți explice cum se simte iubirea pentru copilul lui, nu va reuși să pună în cuvinte. Pentru că este mai presus de simțiri, mai presus de omenesc.

Iubirea pentru propriul copil nu poate fi explicată altcuiva, pentru că nu se aseamănă cu nimic altceva cunoscut pe acest Pământ.

Nu va exista o altă iubire precum cea pentru copilul tău.

Pentru că oricât de mare ar fi mulțimea de copii printre care te vei afla, inima ta va număra minutele și secundele până va cuprinde inima copilului tău într-o îmbrățișare. Citește mai mult...