Tipuri de mame pe care le poți întâni în grupurile de mame de pe Facebook:
Mama A: „Casa mea este este în flăcări și copilul meu țipă înăuntru. Ce fac?! Poză pentru atenție!
Mama B: „Încercați să îi schimbați dieta. Eu am scos totul din meniu, cu excepția conopidei și a făcut minuni pentru copiii noștri. „
Mama C: „ Încercați uleiuri esențiale. Off topic, nu are legătură cu postarea: eu le și comercializez,
Mama D: „Este în regulă. Nu mai fiți mame elicopter.(Nota autorului : ???) Eu nu am avut scaun auto când eram copil și uite că nu am pățit nimic! Sunt bine! ?”
Joc simplu, educativ, provocator și interesant. Despre setul de construcție cu magneți (P)
Aș vrea să stabilim de la început. Există om pe lume, mare sau mic, care să nu fie fascinat de magneți? Există vreo persoană care atunci când a prins doi magneți în mână, să nu se fi jucat cu polaritatea lor? Vrăjit de modul în care polii de același fel se resping neobosiți? Există o astfel de persoană? După mine, cred că fizica are să-i mulțumească mult magnetului. Pentru că astfel fizica chiar este cool, statut recunoscut de cei mai mulți dintre copii, pentru care magneții sunt magici.
Am mai mărturisit și cu alte ocazii, dar o mai fac și astăzi încă o dată, să mă știe toată lumea. Mie nu îmi place să mă joc. Ce să-mi faci acum? Mai degrabă aș sta comod pe un șezlong, sau înghesuită într-un colț de canapea și aș citi zile și nopți, poate cerând un pic apă din când în când. Sau un ceai. Dar să mă pui să alerg, să mă prefac că-s super erou sau inamic, să mă târăsc pe coate sau să mă ascund în dulap… Ei bine, o fac, dar parcă nu aș face-o. Și știu că mulți părinți se lovesc de aceeași barieră: Dragi copii mari, aia e, nu mai știm și nici nu ne mai place să ne jucăm.
Sâmbătă până în prânz, am mers în Ikea, pentru că multă vreme aveam în plan să îi luăm lui Matei un cort. L-am tot urmărit ceva timp, am verificat la fiecare vizită dacă mai prezintă interes pentru el și să nu cumva să fie doar o toană, așa că de data asta ne convins.
Cam de fiecare dată mergem în Ikea până în ora 12, pentru că mai mult ca sigur mai întâi ne oprim la masă. De fiecare dată alegem somonul cu broccoli, este cel mai bun. Însă mai mult decât mâncarea, lui Matei îi place evident, să se joace împreună cu ceilalți copii, la locul de joacă de lângă masa rotundă. Când am ajuns noi, nu era nimeni acolo, însă în foarte scurt timp, au mai venit doi frățiori. Unul mai mic decât Matei, celălalt un pic mai mare.
Nu pupați/îmbrățișați copiii dacă nu vor. Desigur, mă refer la copiii altora. Nu că să-i pupăm cu forța pe ai noștri este bine, dar acolo este cu totul altă discuție. Oricât de mici și de drăgălași vi se par a fi. Oricât de mult vă vine să îi îmbrățișați și să vă bucurați de inocența și copilăria lor. Cu cât mai mică este vârsta, cu atât mai mult ar trebui să le respectați decizia. Pentru că astfel ei învață despre consimțământ.