Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Nu trebuie să faci Școala de Poliție ca să fii om!

14 ianuarie 2022
Postat de Mamă de Matei în Fără categorie
0
Nu trebuie să faci Școala de Poliție ca să fii om!

Înainte de a parcurge articolul, vă anunț de la început că acest articol vă poate afecta emoțional.

Probabil că știți despre cazul tânărului polițist care nu era în misiune- așa cum a declarat procurorul Călin Radu, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1- dar care alerga cu o viteză amețitoare pe o stradă din Sectorul 1.

A lovit două fetițe, pe trecerea de pietoni. Una avea 11 ani, cealaltă 13 ani. Cea de 13 ani nu a supraviețuit. Am auzit știrea ieri, de fapt soțul mi-a povestit. Mi s-a rupt sufletul pentru fetițe și pentru părinți. Doamne, ce o mai fi în sufletul lor! Citește mai mult...

Să nu uiți că este totuși doar un copil

13 ianuarie 2022
Postat de Mamă de Matei în Dezvoltare personală
0
Să nu uiți că este totuși doar un copil

Atunci când își dorește să se mai alinte dimineața, sub păturile calde. Dar tu ești prea grăbit ca să mai pierzi vremea.

Atunci când îți pune o mie de întrebări și vrei să îl rogi să mai ia o pauză.

Atunci când ar vrea să îți arate ce a construit. Dar tu nu poți fi atent la el.

Atunci când ar vrea să îți povestească ce a făcut. Dar tu ai timp pentru el abia mai târziu.

Deși știi că de fapt, mai târziu, s-ar putea să nu existe.
Să nu uiți că este totuși doar un copil
Sursă foto: Nathan Dumlao on Unsplash

Atunci când este curios și preocupat de ceea ce faci tu. Și îi spui „Nu acum, te rog”, pentru că ai prea multe pe cap. Citește mai mult...

Când îmi e dor de mama, îmi caut ochii în oglindă. Sunt ai ei, reproducere 1 la 1.

Când îmi e dor de tata, îmi caut forma nasului și a buzelor.

Când îmi e dor de mamaie, îmi zâmbesc în oglindă și ea îmi zâmbește înapoi. De la ea am moștenit zâmbetul.

Când îmi e dor de tataie, îmi pieptăn părul des, castaniu.

Părinții și bunicii noștri nu ne părăsesc niciodată. Ei rămân cu noi și ne aleargă prin vene, prin sângele pe care l-am moștenit. Citește mai mult...

Aseară am stat până târziu. Nu mă lua somnul și pace. Așa că am dat pe programul meu preferat, TLC, și am prins un episod nou din 90 de zile până la nuntă.

Imediat după ce emisiunea s-a terminat, a început un documentar, despre viața prințesei Diana. Și despre modul în care s-a despărțit de această lume.

Nu mai este un secret pentru nimeni inocența și speranțele cu care privea Diana lumea la 19 ani, pe când era logodnica prințului Charles, fiul moștenitor al coroanei. Citește mai mult...

Știu că toată lumea e pe grabă, toată lumea are câte ceva de făcut. Și mai știu și că nimeni nu este obligat la nimic. Dar, dacă tot ne întâlnim aici de atâta vreme ( mai bine de șase ani deja 🙂 ) poate ar trebui să vorbim și despre asta.

Sunt efectiv o tonă de bloguri, de pagini Facebook de urmărit. Dar să ne concentrăm totuși pe bloguri, căci de aici fac și eu parte, deci îmi pot susține în mod autentic părerea. Citește mai mult...