Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Nu avem timp de copiii noștri. Avem de spălat, de gătit, de verificat mail-uri, de verificat Facebook. Nu avem timp să vorbim cu ei în drum spre casă, nu avem timp să vorbim cu ei acasă, nu avem timp să ne jucăm cu ei în parc, rămânem absorbiți pe bancă, cu ochii în telefon.   În parc, of, aici e mult de povestit.

Ne grăbim copiii să plecăm mai repede acasă din parc, iar de refuză îi amenințăm că îi lăsăm acolo.   Săptămâna trecută un copil de vreo opt anișori stătea pe un scaun în metrou. Mama îi era alături, în picioare, lângă el. De fiecare dată când se deschideau ușile în stație, copilul o ruga pe mamă să nu îl lase acolo, să nu plece fără el. „Ce-ai mamă, cum să te las aici? De unde îți vin ideile astea??”, i-a răspuns mama pe un ton tăios. Eu aș fi avut o sugestie, dar de obicei nu mă bag în astfel de conversații sau de observații. Citește mai mult...

Probabil că ați auzit de multe ori sintagma „cei șapte ani de acasă”. Sau „educația celor șapte ani de acasă”. Ei bine, nu la educație mă voi referi eu în cele ce urmează ci la dezvoltarea psihologică a primilor șapte ani, care este vitală.

În primii șapte ani se așează cele mai importante achiziții, cunoștințe, sisteme de coping ( adică cum se adaptează o persoană într-o situație stresantă, critică). Ce înseamnă asta pentru noi, ca și părinți? Înseamnă că trebuie să îi ajutăm să își dezvolte o gândire cât mai sănătoasă, care să le fie stâlp de echilibru pentru viitor. Citește mai mult...

Recenzie „Un bărbat pe nume Ove”

26 martie 2018
Postat de Mamă de Matei în Colțul de lectură
0
Recenzie "Un bărbat pe nume Ove"

Astăzi este joi astfel încât urmează o nouă recenzie de carte.  Am citit cartea Un bărbat pe nume Ove al cărei autor se numește Fredrik Backman, pe parcursul a două nopți, anul trecut când am fost internată cu Matei în spital. A fost o companie plăcută care m-a ajutat să simt mai ușoară trecerea nopții.

Probabil că s-a povestit mult despre Ove pe internet, pe forumuri, pe social media și cel mai probabil pe grupurile de lectură. Și cu toate acestea, un comentariu în plus nu cred că strică, ba chiar cred că îl merită. Citește mai mult...

Sunt clipe în care nu mai există nimic, nimic în afară de noi, noi amândoi

– și stăm așa, în așteptare, privindu-ne. Lumina din ochii lui albaștri de lapte nu este pământeană. Îmi zâmbește duios și își găsește locul în brațele mele. Îl strâng la pieptul meu cu toată dragostea posibilă. Realizez atunci că iubirea poate fi infinită. Mai cuprinzătoare decât însuși Universul. Citește mai mult...

Povestea unui elefant

15 martie 2018
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0

A fost odată un pui de elefant care, imediat după ce a apărut pe lume, a fost luat de lângă mama lui și vândut unui maestru de circ. Circarii au avut mare grijă de el și în curând a devenit un puiuț sănătos și jucăuș. Mare i-a fost însă mirarea când un lanț gros i-a fost legat de unul dintre piciorușele din spate și a fost pironit de un par adânc înfipt în pământ.

A așteptat câteva zile sperând că e doar o greșeală, dar n-a venit nimeni să-l dezlege și toată lumea se comporta de parcă așa era normal să fie. Își dorea atât de mult să fie iar liber, așa că încerca din răsputeri să se elibereze singur. Se smuci cât putu, dar parul era prea adânc înfipt în pământ, încercă să desfacă lanțul, dar era prea gros, vru să își scoată piciorul, dar legătura era prea strânsă… După zile întregi de chin și efort a renunțat să se mai elibereze. “Este prea greu”, își spuse el, “nu am puterea necesară să scot parul, să rup lanțul și să scap…” Citește mai mult...