Și am pus întotdeauna între parenteze, ca să nu rămână cineva cu impresia că încurajez mamele să pună la îndoială ceea ce spun medicii, deși au fost atâtea cazuri unde o a doua opinie, la cererea intuiției mamei, a adus mult ajutor și claritate.
Azi e duminică, si de aproape patru zile, abia azi am băut prima gură de cafea în tihnă. Tot de atunci sunt și nedormită, și tot de aproape patru zile, copilul meu a mâncat aproape nimic.
Zilele trecute am dat voce unei povești care a atins foarte mulți oameni. Dar care, în același timp, a și rezonat cu și mai mulți oameni.
Povestea este despre o fiică, a unei mame. Și este o poveste ce poartă multă durere, pentru că așa cum și-au dat cei mai mulți seama, este povestea a două suflete, cu multă istorie de durere.
Mamele de fiice sunt fiicele unor fiice, unor fiice, unor fiice…. Povestea începe demult. De la prima mamă, de la care s-a tot transferat durere, de la o generație la alta. Unele dureri s-au procesat și s-au vindecat, altele au rămas.
Nu vă rețin mult azi, vreau doar să vă povestesc o întâmplare scurtă.
Toată săptămâna asta Matei a rămas acasă. Știți voi, răceală, tuse, vechea poezie. Medicul ne-a recomandat că este mai bine să rămână acasă, pentru că sezonul virozelor este în plină floare.
Iar asta a însemnat desigur lucru de acasă, Matei în grijă, la fel și toată casa. Am avut grijă să mai lucrăm și pe caiete, ca să nu-și iasă din mână.
Nu da vina pe bebeluș este o formă de a spune: sigur că nimeni nu dă vina de-adevăratelea pe un bebeluș.
Însă dacă am putea vedea asta din perspectiva unui frate mai mare, atunci poate ar putea ajuta sau ar putea fi un prim pas în evitarea/ diminuarea geloziilor dintre frați.
Nu mai face gălăgie pentru că doarme bebelușul.
Nu putem să mergem acum în parc, pentru că bebelușului îi este foame.
Seînvațăînbrațe. Baubaul mamelor și al copiilor, care bântuie încă de când copilul este doar un bebeluș. De fapt, mamele sunt atenționate despre acest baubau, cu mult înainte ca pruncul să vină pe lume. Încă de pe vremea când el încă se coace în burta mamei.
Mi-au spus să nu te țin în brațe. Chiar dacă plângi, chiar de ești supărat ori ești singur. Te va manipula cu plânsul lui, mi-au spus. Iar eu am râs pentru că știam că bebelușii nu sunt capabili să manipuleze. Din punct de vedere anatomic și științific, vorbind.