Maternitate

În brațele mele și dincolo de ele

8 mai 2020
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
0
În brațele mele și dincolo de ele

Nu știam cum să fiu mamă. Și îmi era teamă. Vezi tu copilul meu, nu știam cum să iubesc. Știu, știu că zâmbești în timp ce auzi asta pentru că te întrebi probabil „cum să nu știe un om să iubească?”

Oamenii știu ceea ce oamenii din jurul îi învață. Conștient, dar mai ales inconștient. Lecția neiubirii, de sine și de ceilalți, ne-a fost predată multă vreme. Citește mai mult...

Timpul trece prea repede și totuși suntem mereu pe grabă

16 februarie 2020
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
4
Timpul trece noi ne grabim

Ne trezim de dimineață, îți pregătesc micul dejun, iar cât mănânci, eu mă pregătesc pentru o nouă zi de serviciu. Uneori mă mai chemi atunci când un fir de gem a atins felia simplă cu unt. O tragedie. Apoi urmează spălatul pe dinți, pe față și îmbrăcatul.

Mai repejor, că altfel întârziem. Tu la grădiniță, eu la serviciu. Să ne grăbim.

Tot pe grabă, plec de la serviciu ca să ajung la tine. Fața ți se luminează și strigi tare Mamaaaaaa. Mă bucur și eu atunci când în sfârșit te simt în brațele mele. Îți scot șosetele desperecheate din dulap, una e cu Spiderman cealaltă cu Batman, și îți acopăr piciorușele perfecte, pe care le-aș săruta într-una. Citește mai mult...

Și dacă vreodată ai să mă întrebi cât de mult te iubesc, copilul meu, am să îți răspund că iubirea mea a trecut demult de granițe, de timp și de lume.

„Cât mă iubești tu, pe mine, mamă?” ai să întrebi. Iar inima mea îți va răspunde : „A scris despre tine pe mii de pagini în inimă, căci toată hârtia din lume nu ar fi fost de ajuns.”

Îți va răspunde luna, care de dragul ochilor tăi, se apleca spre Pământ, doar ca să te privească mai îndeaproape. Și în fiecare seară, negreșit, încadrat de rama ferestrei, luna ne regăsea de fiecare dată la fel: tu în brațele mele, privind dincolo de stele, fascinat de strălucirea lor iar eu fascinată strălucirea ta. Și zâmbind, luna lumina mai tare. Citește mai mult...

Mai lasă-l, cât e mic.

5 decembrie 2019
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
0
Mai lasă-l, cât e mic.

Mai lasă-l, cât e mic.

Mai lasă-l să-și afunde dimineața năsucul în perna moale și caldă. O să aibă tot timpul din lume să se grăbească oriunde.

Mai lasă-l să se ascundă sub pătura care-l protejează de frigul de afară, și de tot ceea va urma.

Mai lasă-l să se agațe de gâtul tău, să-și găsească loc lângă inima ta, locul cel mai liniștitor din lume.

Mai lasă-l să-și asorteze bluza de Spiderman cu pantaloni de fâș și papuci.

Mai lasă-l să fie uimit de tot ceea ce descoperă. Lasă – i bucuria lumii și a vietii, nu îi risipi magia. Va avea vreme suficientă să fie și dezamăgit. Citește mai mult...

Știința apreciază că pentru dezvoltarea completă ar fi fost nevoie ca fătul să petreacă 12 luni în burta mamei. Sigur că nu este o veste excelentă pentru mame, însă se pare, că în mod natural, noi de fapt ne naștem prematur. De aceea, în primele trei luni de viață, copilul este extrem de vulnerabil și are nevoie în permanență de mama lui. Altfel spus, bebelușii sunt dependenți vitali de mama lor. Citește mai mult...