Maternitate

Celălalt copil

4 aprilie 2019
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
0
parcul tineretului

Se sunase de zece minute de intrare, însă profesorul încă nu-și făcuse apariția la clasă. Studenții discutau gălăgioși pe holuri, unii chiar ieșiseră în curtea școlii , la sociabila țigară.
-Profesorul Maicain întârzie o oră. Vă rog să păstrați liniștea până va ajunge, nu trebuie să deranjăm restul claselor. Elevii au dreptul să își desfășoare cursurile în liniște, i-a informat profesorul de servici pe studenții care în mod frecvent la acea oră ar fi avut un curs de economie.
Irina a ieșit și ea pe hol, sufocată de gălăgia din clasă dar și de căldura lui iunie. O gură de aer și umbra răcoroasă a unui copac, pare o idee mai bună, dar mai ales necesară. Citește mai mult...

Iubirea copilui mic față de părintele său este poate cel mai frumos lucru din lume. Un lucru limitat temporal

Nu te-ngrijora copile, mama nu fuge de tine!

12 noiembrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
1
Nu te-ngrijora copile, mama nu fuge de tine!

Nu te-ngrijora copile, mama nu fuge de tine!

Săptămâna trecută copii au avut vacanță de la grădiniță. Cel puțin al meu a fost :))  Bona nu este o variantă momentan, așa că duminică seara am adus-o pe mama, într-un concediu la capitală.  Este o încântare desigur, pentru bunici, timpul petrecut cu nepoții. Știm  însă că plecatul mamei de acasă nu este chiar o plăcere pentru nimeni.

Când părinții mei mă lăsau în vacanțe la țară, scena era de fiecare dată aceeași. Bunicii mă duceau  undeva în spatele casei, ca să nu-i văd plecând, de parcă eu nu știam ce se întâmplă. Știam, dovedeam asta la fiecare plecare a lor, pentru că plângeam și urlam cât mă țineau plămânii. Și mă țineau,  îmi amintesc asta.

„Hai fugi, că îl păcălesc eu cumva! „

Sigur ați auzit măcar o dată fraza aceasta. Mi se face pielea de găină de câte ori o aud. Spre surprinderea tuturor, de fiecare dată am spus, nu, nu îl păcălim.

În primii ani de viață, părinții, mai cu seamă mama, pentru copil, este Dumnezeu. Poate să fie tot neamul prezent, puiul o va cere pe mama. De ea are nevoie. Nu de buni, nu de mătușa, nu de sora/fratele mai mare. Mama este aerul. Să te ascunzi, să fugi, să îl arunci în brațele îngrijitoarei și să închizi ușa după tine, este abandon. Așa percepe omulețul tău. Asta simte el.

Abandonul prelungit duce la construirea unui atașament nesigur. Copilul nu pricepe ce fel de joc este acela. Imaginați-vă că soțul iese pe ușă când nu sunteți atenți și habar nu aveți unde a plecat. De ce nu a spus nimic și cel mai rău, nu știți când și dacă se mai întoarce. Astfel se derulează întâmplările în mintea unui copil. Citește mai mult...

De la bun început, vreau să  cunoașteți și să rețineți următoarele lucruri foarte importante: există o lege și anume Ordinul 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparținătorilor pacienților internați în unitățile sanitare publice în care se precizează astfel:

Art. 5
(1)       În cazul copiilor internați în secțiile/compartimentele de terapie intensivă se asigură prezența cu caracter permanent a unuia dintre parinti, dacă se solicită acest lucru.
(2)       În cazul copiilor pana la 14 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se acceptă prezența unui aparținător permanent, dacă se solicită acest lucru.
(3)       În cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 si 18 ani internați în oricare dintre secțiile/compartimentele din unitatea sanitară se poate accepta prezența unui aparținător permanent, cu acordul șefului de secție/coordonatorului de compartiment.
2. Vârsta  până la care se permite internarea  parintelui/ reprezentantului legal  alături  de copil este  de 18 ani conf. alin 3, art. 5 din  Ordinul 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparținătorilor pacienților internați în unitățile sanitare publice.
3. Condițiile de care pot beneficia  părinții / reprezentanții legali  pe perioada internării împreună cu copiii  sunt diferite de la un spital la altul în funcție de prevederile regulamentelor de ordine interioară pentru pacienți de la nivelul unităților medicale.
4.

Copiii intră în categoria persoanelor vulnerabile prin vârsta pe care o au si nu pot  primi informații și oferi un consimțămînt informat pentru actul medical exercitat asupra lor. Citește mai mult...

Și eu sunt mama unui copil “cu personalitate”

14 decembrie 2017
Postat de Mamă de Matei în Maternitate
1
personalitate

Zilele trecute am postat un articol despre cum am putea să ne gestionăm emoțiile noi, părinții, în timpul episoadelor de tantrum ale copiilor noștri. Uneori scriu din experiența mea de mamă, alteori aștern pe foaie și împărtășesc lucrurile noi pe care le învăț la facultatea de psihologie, lceea ce pe mine mă ajută în dezvoltarea mea personală dar și în relațiile cu ceilalți, inclusiv în relația cu copilul meu.

Cineva mi-a scris și mi-a spus că mie îmi este ușor să vorbesc și să scriu despre cum să nu ne pierdem cumpătul atâta vreme cât eu nu mă confrunt cu astfel de provocări. Probabil își închipuie că am acasă cel mai cuminte copil din lume și o viață perfectă. Nu este chiar așa. Mai întâi, termenul de copil cuminte nu este neapărat un lucru bun, dar aceasta este o altă discuție. Apoi, duc și eu luptele mele, cu mine, cu răbdarea, cu autoeducarea mea și cu educarea copilului meu. Cred că toți părinții se confruntă cu asta la un moment dat.

Matei este un copil isteț, energic, curajos, încăpățânat și ambițios. Cheia succesului în viață ar spune unii. Da și nu prea. Temperamentul vulcanic îți aduce câștiguri, dar îți și răpește oportunități sau poate reprezenta chiar o piedică în atingerea idealurilor.

Ce bine ar fi dacă toată lumea ar reuși să înțeleagă că există personalități umane diferite și poate așa nu am mai arunca atât de ușor etichete. Există diferențe evidente între două categorii de copii: cei docili și cei

„cu personalitate Citește mai mult...