Un nou membru al familiei. Sunteți trei de acum.
Mama copilului tău a adormit hrănind puiul de om. Puiul ei, al tău, al vostru.
Miros la fel, ei doi. Dulceață de lapte.
Îți privești soția, iar boțul de om adormit la pieptul ei pare că este piesa de puzzle despre care nu ai știut niciodată că lipsește, dar care în același timp, completează perfect puzzle-ul familiei voastre.
Îi privești dormind. Ei respiră la fel, cu pieptul în sus și în coborâre, în acord cu un singur val. Nu îi mai poți separa. Ca și scoicile care-și țes perlele, și care pot fi separate abia când perla-i gata.
Săptămâna asta am avut practică. Și am avut de pregătit o prezentare a unui articol științific, cu referință la formarea noastră. Pentru cine a ajuns mai târziu aici, sunt anul II în formare la psihotraumatologie. Cam la anul pe vremea asta, voi termina formarea. Voi fi deci psihoterapeut.
O colegă a prezentat un articol foarte interesant. Relația dintre adversitățile din copilărie și șomaj. Pe lângă resursele limitate (sărăcie), accesul precar la educație, predictori ai șomajului sunt și neglijența părinților, abuzurile fizice și psihice, divorțul conflictual, relația de cuplu conflictuală a părinților, etc.
„Sunt decenii în care nu se întâmplă nimic; şi sunt săptămâni în care se întâmplă decenii.“ – Vladimir Ilici Lenin
Aș fi vrut să vă spun că știam despre citatul lui Lenin despre revoluția bolșevică din cultura mea generală. Însă acest citat l-am aflat în timp ce urmăream un episod din The Crown, ultimul sezon. Mi-a plăcut mult serialul, dar nu despre asta este vorba acum.
M-a vizitat Muza și mi-a lăsat o idee. O idee despre care nu voiam inițial să povestesc pe blog, dar dacă nu pentru voi scriu, atunci pentru cine?
Înainte de a scrie anunțul aici, pe blog, mă gândisem inițial să vă anunț direct pe Facebook. Dar blogul este casa cea mare, Facebook este doar holul de la intrare. Prin Facebook ajung cei mai mulți dintre voi în casa mea, știu asta.
Și ca să nu vă rețin prea mult, revin. Începând de astăzi voi scrie 100 de povești, în 100 de zile cu 100 de cuvinte fiecare. Ca să nu vă rețin nici prea mult timp. O poveste scurtă, până ajunge autobuzul în stație. 🙂 Sau cât durează să vă pregătiți cafeaua sau ceaiul, la birou. O poveste de citit la cei, sau la cafea.
Scurtă lecție de parenting, psihologie și dezvoltare personală în seara asta. Ce îi poți spune copilului în loc de ,,Bravo, ai făcut minunat!”
Știu că așa ne vine tuturor să spunem, așa ne-am obșnuit să facem, inclusiv eu. Dar norocul meu este că am intrat deja în anul doi de formare ca psihoterapeut, învăț lucru noi, mai citesc un studiu, mai aflu o informație nouă. Adică tot ce vă spun eu pe aici pe blog, este bazat pe știință. Și cred că acesta-i un lucru important de avut în vedere.