Grădinița este primul mediu instituționalizat în care copiii învață să urmeze reguli precise, autoritatea este alta decât mama. Există o programă școlară care trebuie urmărită zilnic. Copiii întâlnesc alți copii, fiecare deosebit în felul lui, și învață să conviețuiască unii cu ceilalți. La trei, patru și chiar cinci ani, nu este chiar simplu să gestioneze toate acele sentimente și trăiri care vin de-a valma și care până la încheierea programului îi încarcă atât de mult.
Și noi ce ne mai jucăm? (P)
Despre cum au fost ultimele două săptămâni pentru noi, nu aș vrea să vă povestesc. Cu răceală, cu semienteroviroză. Atât de mult m-am rugat să iau eu răceala, căci până la urmă ruga mi-a fost ascultată. Și am întâmpinat răceala cu brațele deschise. Încă încerc să îmi revin. Asta așa, ca să-mi explic cumva semi-absența de pe blog.
Atunci când copilul este bolnăvior, ai face orice să-l pui pe picioare. Îi cauți zâmbetul larg dar găsești doar niște ochișori grei, obosiți. Îi cauți veselia molipsitoare, însă nu-i nici urmă de ea. Este unul dintre cele mai grele momente, în care ai muta cerul și pământul, doar ca să se facă bine.
Poveștile oamenilor care (ne) inspiră
Oferă-mi cinci cărți și o cafea bună și zău că cinci zile nu îți mai cer nimic. Literalmente. Unii găsesc relaxare într-o seară în oraș, alții într-o excursie sau chiar într-un film bun. Locul meu ideal de relaxare ar fi un divan cu perne pufoase așezat lângă geam și un teanc de cărți. Pentru că în acele pagini mai vechi sau mai noi, regăsesc povești de viață. Nu ni se mai poate întâmpla nimic nou. Orice lucru imaginabil sau neimaginabil așteaptă să fie descoperit în punctele negre unite pe foile albe, care se aștern sub ochii noștri și din care avem atâtea de învățat, fără să riscăm prea multe. Nu de puține ori am găsit soluții sau explicații chiar și în romanele mai puțin cunoscute ori care nu au adunat cele mai multe recenzii pozitive.
La 18 ani îl mai scot din casă!
Dacă există vreun părinte care nu a spus asta nici măcar o singură dată în viața lui, eu îl rog să mă caute urgent, are niște lecții de predat. Și ca să îi fac cu mâinile mele o statuie. La modul cel mai serios.
Părinții tineri își doresc să iasă din casă. Cât mai des, uneori în locuri noi, cum este firesc de altfel. Sunt și ieșiri de cuplu, însă de cele mai multe ori, deplasarea se face în echipă, căci deh, suntem o familie. Iar copilul trebuie și el scos în lume, căci cum să învețe despre respectul față de spațiul altora, despre cum nu este frumos să țipi în autobuz sau în restaurant? Poți să faci asta și la 7-8 ani, dar e mai bine totuși mai devreme, zic.