Ca să ne înțelegem de la început, filmul a câștigat un premiu la Veneția pentru cel mai bun scenariu, deci ceea ce urmează să spun mai jos este fix părerea mea, personală, eu nu sunt critic de film. Dar sunt iubitoare de cărți. 😀
Am citit cartea „Fiica ascunsă” acum trei ani. Am citit Tetralogia „Prietena mea genială„ pe nerăsuflate. La propriu. Am citit toate cele patru volume în șapte zile. Așa m-am îndrăgostit eu de scrisul lui Ferrante și mi-am propus să citesc tot ce găsesc, tradus și la noi.
Astăzi am povestit cum mi-am propus ca anul acesta să am mai mult curaj și mai multă încredere în mine. Și nu doar să îmi propun, chiar să o fac.
Așa că iată-mă în acest moment pe care l-am amânat de mult prea multe ori. Acum ori niciodată.
Am amânat pentru că nu am avut încredere în mine. Și curaj, desigur. Dar și pentru că m-am temut că nu voi fi înțeleasă, sau pentru că oamenii vor râde.
Alerg, alerg, și iar alerg. Nu mă pot opri deși simt cum îmi tremură picioarele iar trupul refuză să mai înainteze. Oare ce forță îmi coordonează mușchii? Unde este frigul care îmi înțepenise oasele?
Apoi îmi amintesc și o iau din loc și mai repede. Aproape că nu mai pot respira, încerc să trag aer în piept, dar nu fac decât să mă înec cu propria-mi respirație.
Mă împiedic, cad, mă rostogolesc.
În engleză, bullying.
În română, bullying se traduce astfel: să fii tratat cu superioritate/ umilit/ hărțuit/ abuzat fizic și emoțional. Pentru o trăsătură specifică, a ta, dar pe care nu o poți controla. Pentru că ești gras, pentru că ești slab, pentru că porți ochelari, pentru că ești sărac. Pentru că ești tu.
În cele ce urmează, A. ne împărtășește pe scurt, experiența ei cu bullyingul.
Pe la începutul anului acesta mi-am propus ca în a treia joi din fiecare lună să povestesc despre o carte scrisă de un autor român contemporan. Nu este a treia joi, este prima din luna august, dar în condițiile date, cred că ne descurcăm și așa.
Încerc de multă vreme să redactez o recenzie despre Bărbatul de pe Facebook, însă poate ați sesizat că în perioada aceasta am scris mai puțin. Slavă Domnului că am trecut de admiterea la master, la serviciu a fost o perioadă foarte aglomerată, dar măcar am răzbit și acolo, începe să se mai lumineze un pic, parcă.