Colțul de lectură
Recenzie „Zuleiha deschide ochii”
Începând de astăzi în fiecare zi de joi, veți găsi pe blog recenzia unei cărți. De asemenea,fiecare a treia joi a fiecărei luni va fi dedicată unui autor român, pe cât posibil autori contemporani. Și astfel demarez un nou proiect pe blog Un autor român pe lună. 🙂
Deoarece este ultima carte citită, iar amintirea emoției încă îmi mai gâdilă pielea de câte ori mă gândesc la ea, prima recenzie din acest an este dedicată romanului de debut „Zuleiha deschide ochii”-Guzel Iahina. Ei bine, așa debut să tot ai!
Invitație la citit. „Poartă-mă în poveste”
Îmi place să citesc. Este un lucru despre mine pe care toată lumea îl cunoaște fără îndoială. Și recomand tuturor să facă asta. Timpul nu îmi permite să citesc cât de mult mi-aș dori, însă in autobuz, metrou mai fur câteva pagini, uneori noaptea, după ce toată casa doarme, mă cuibăresc în canapea, cu sentimente amestecate livrate de povestea ce se descoperă pas cu pas înaintea mea.
Trebuie să vă anunț îndrăgiții Eroii în Pijama se întorc cu un nou sezon la Disney Junior din 12 mai, în fiecare sâmbătă, la ora 9:00. Yeeeeeey! 😀
Pentru cei care nu îi cunosc pe Șopi, pe Pisoi și pe Bufniță, voi face o prezentare pe scurt. 🙂
Serialul Eroii in Pijama urmărește aventurile a trei mici prieteni care se transformă în alter ego-urile lor de super-eroi, Pisoi, Bufniță și Șopi. Atunci când se lasă seara, cei trei se îmbracă în pyjama, își activează amuletele animale și pornesc în tot soiul de peripeții, rezolvă mistere și învață o mulțime de lecții de viață.
Copilul este producere, și nu o reproducere.
Probabil că vi se pare plastică exprimarea, mai ales când ne referim la un copil. Însă vă rog să luați fraza așa cum este ea și să o rețineți și vă promit că până la final veți fi ințeles la ce mă refer și veți fi de acord cu mine.
Când se referă la nașterea de pui vii, biologia și anatomia denumește acest proces ca fiind „reproducerea speciei”. Reproducere, pe scurt.
Deși este un termen folosit mai degrabă în manualele școlare, cumva, și noi ca părinți, privim copilului ca o reproducere. A propriei noastre persoane.
Reproducerea vine deci cu așteptări. Cu așteptarea că cel mic ne va semăna, că se va comporta conform așteptărilor, că gena și mediul in care se naște îi vor fi predictor unui viitor așteptat. Va fi ca mama și ca tata, căci nu degeaba este copilul părinților lui.
În primii ani de viață, copiii iși fac ușor prieteni și se bazează pe proximitate( grădiniță, școală) și pe prieteniile pe care le au părinții cu alți părinți. Matei, spre exemplu, și-a întâlnit cel mai bun prieten anul acesta, la creșă, când a fost mutat de la grupa mică la grupa mijlocie. Desigur însă că la vârste mici, pe cât de ușor leagă prieteniile pe atât de ușor le și „dezleagă”, de pe o zi pe alta. De câte ori nu v-a spus cel mic „nu mai sunt prieten cu Gigu!” pentru ca după câteva momente, copiii să se joace din nou impreună? Însă pe măsură ce timpul trece, prieteniile adevărate se cern și copiii devin mai selectivi în alegerea prietenilor. Interesele, principiile și idealurile comune, vor sta la baza prieteniei lor.