Colțul de lectură
8 ianuarie 1875
Alerg, alerg, și iar alerg. Nu mă pot opri deși simt cum îmi tremură picioarele iar trupul refuză să mai înainteze. Oare ce forță îmi coordonează mușchii? Unde este frigul care îmi înțepenise oasele?
Alerg de atâta vreme încât am uitat de ce anume fug.
Apoi îmi amintesc și o iau din loc și mai repede. Aproape că nu mai pot respira, încerc să trag aer în piept, dar nu fac decât să mă înec cu propria-mi respirație.
Mă împiedic, cad, mă rostogolesc.
În engleză, bullying.
În română, bullying se traduce astfel: să fii tratat cu superioritate/ umilit/ hărțuit/ abuzat fizic și emoțional. Pentru o trăsătură specifică, a ta, dar pe care nu o poți controla. Pentru că ești gras, pentru că ești slab, pentru că porți ochelari, pentru că ești sărac. Pentru că ești tu.
Agresorul va căuta persoane vulnerabile pentru că doar acolo poate ajunge. Puterea unei agresor se oprește atunci când posibila victimă are suport social, încredere în sine, o familie cu care poate să vorbească.
În cele ce urmează, A. ne împărtășește pe scurt, experiența ei cu bullyingul.
Pe la începutul anului acesta mi-am propus ca în a treia joi din fiecare lună să povestesc despre o carte scrisă de un autor român contemporan. Nu este a treia joi, este prima din luna august, dar în condițiile date, cred că ne descurcăm și așa.
Încerc de multă vreme să redactez o recenzie despre Bărbatul de pe Facebook, însă poate ați sesizat că în perioada aceasta am scris mai puțin. Slavă Domnului că am trecut de admiterea la master, la serviciu a fost o perioadă foarte aglomerată, dar măcar am răzbit și acolo, începe să se mai lumineze un pic, parcă.
Recenzie "Anotimpuri colorate"-carte de poezii pentru copii
Recenzie „Zuleiha deschide ochii”
Începând de astăzi în fiecare zi de joi, veți găsi pe blog recenzia unei cărți. De asemenea,fiecare a treia joi a fiecărei luni va fi dedicată unui autor român, pe cât posibil autori contemporani. Și astfel demarez un nou proiect pe blog Un autor român pe lună. 🙂
Deoarece este ultima carte citită, iar amintirea emoției încă îmi mai gâdilă pielea de câte ori mă gândesc la ea, prima recenzie din acest an este dedicată romanului de debut „Zuleiha deschide ochii”-Guzel Iahina. Ei bine, așa debut să tot ai!
Cartea este magistrală! A urcat rapid în topul cărților mele preferate. Să vă spun și de ce.
Detaliile povestirii sunt atât de minuțioase dar în același timp atât de concrete și lin înșirate, încât nu cred că va putea vreodată vreo ecranizare să surprindă toată emoția, atmosfera, specificul fiecărui personaj.
Povestea este foarte bine construită și structurată. Ți se prezintă o situație, întâmplare la care se tot adaugă altele. Nu te muncești să îți aduci aminte vreun element al poveștii și nici nu stai pe gânduri ca să faci legături cu pasajele trecute, ca să poți să pricepi ansamblul. Citești absorbit cu totul în poveste, parcă ai fi acolo, în cadrul de prim plan al acțiunii.