Colțul de lectură
Recenzie "Anotimpuri colorate"-carte de poezii pentru copii
Recenzie „Zuleiha deschide ochii”
Începând de astăzi în fiecare zi de joi, veți găsi pe blog recenzia unei cărți. De asemenea,fiecare a treia joi a fiecărei luni va fi dedicată unui autor român, pe cât posibil autori contemporani. Și astfel demarez un nou proiect pe blog Un autor român pe lună. 🙂
Deoarece este ultima carte citită, iar amintirea emoției încă îmi mai gâdilă pielea de câte ori mă gândesc la ea, prima recenzie din acest an este dedicată romanului de debut „Zuleiha deschide ochii”-Guzel Iahina. Ei bine, așa debut să tot ai!
Cartea este magistrală! A urcat rapid în topul cărților mele preferate. Să vă spun și de ce.
Detaliile povestirii sunt atât de minuțioase dar în același timp atât de concrete și lin înșirate, încât nu cred că va putea vreodată vreo ecranizare să surprindă toată emoția, atmosfera, specificul fiecărui personaj.
Povestea este foarte bine construită și structurată. Ți se prezintă o situație, întâmplare la care se tot adaugă altele. Nu te muncești să îți aduci aminte vreun element al poveștii și nici nu stai pe gânduri ca să faci legături cu pasajele trecute, ca să poți să pricepi ansamblul. Citești absorbit cu totul în poveste, parcă ai fi acolo, în cadrul de prim plan al acțiunii.
Invitație la citit. „Poartă-mă în poveste”
Îmi place să citesc. Este un lucru despre mine pe care toată lumea îl cunoaște fără îndoială. Și recomand tuturor să facă asta. Timpul nu îmi permite să citesc cât de mult mi-aș dori, însă in autobuz, metrou mai fur câteva pagini, uneori noaptea, după ce toată casa doarme, mă cuibăresc în canapea, cu sentimente amestecate livrate de povestea ce se descoperă pas cu pas înaintea mea.
În cărți aflu despre experiențele altora, despre cum destinul te poate sufla prin viață, și astfel o lume întreagă mi se așterne la picioare.
Uneori îmi descopăr recunoștința pentru viața pe care o am, că trăiesc în timpuri în care pot să decid pentru mine și pentru copilul meu, că pot fi o femeie independentă și nu neapărat supusă, că nu m-am născut în vremuri de război și foamete, și că am șansa de mă împlini din toate punctele de vedere și am șansa de a oferi lumii ceea ce am eu de oferit.
Acestea fiind spuse, este de la sine înțeles cât de mult m-am bucurat auzind despre ideea unui flashmob de lectură. Asociația WAHM, de care sigur ați auzit deja, împreună cu Ludotech, vă invită la lectură în spațiul public.
“Ne așteptăm să creăm un cerc mare de cititori, pasionați și împătimiți, gata să descoperim comori literare pentru mici și mari!
Venim cu poftă de lectură, împărtășind valori și pasiuni, alături de edituri, dar și creatori de accesorii!”
Data: 1 iulie
Ora: 10
Loc: va fi comunicat în privat doar persoanelor implicate
Pentru cei care nu îi cunosc pe Șopi, pe Pisoi și pe Bufniță, voi face o prezentare pe scurt. 🙂
Copilul este producere, și nu o reproducere.
Probabil că vi se pare plastică exprimarea, mai ales când ne referim la un copil. Însă vă rog să luați fraza așa cum este ea și să o rețineți și vă promit că până la final veți fi ințeles la ce mă refer și veți fi de acord cu mine.
Când se referă la nașterea de pui vii, biologia și anatomia denumește acest proces ca fiind „reproducerea speciei”. Reproducere, pe scurt.
Deși este un termen folosit mai degrabă în manualele școlare, cumva, și noi ca părinți, privim copilului ca o reproducere. A propriei noastre persoane.
Reproducerea vine deci cu așteptări. Cu așteptarea că cel mic ne va semăna, că se va comporta conform așteptărilor, că gena și mediul in care se naște
îi vor fi predictor unui viitor așteptat. Va fi ca mama și ca tata, căci nu degeaba este copilul părinților lui.