Pentru că astăzi este 31 august, zi declarată pentru sărbătorirea Limbii Române, m-am gândit să o sărbătorim așa cum se cuvine.

Scurtă lecție de Limba Română. Formele corecte ale celor mai frecvente greșeli, pe care nu avem voie să le facem, iubitori de limba română fiind.

1.”Noştri” şi „voştri”, cu un singur i. Îmi aduc aminte că după cununia religioasă, am comandat un tort drept mulțumire pentru nași. Mesajul de mulțumire a fost masacrat :))) Dragi noștrii nași… Și restul textului a fost scris la fel, au mers pe alte reguli până la capăt. 😀 Citește mai mult...

Faptul că mie îmi plac foarte tare cărțile, cred că nu surprinde pe nimeni. Însă nu pot să nu recunosc că mă bucur la fel mult că și Matei este (deocamdată)  un iubitor de cărți. Avem de ceva timp, câteva cărticele noi în colecția noastră. Pe mine m-au cucerit instantaneu pentru că îmi aduc aminte de copilărie. Cum ar fi fost să fi avut și noi, pe vremea noastră, astfel de minunății? Probabil că am fi stat lipiți de cărți precum copiii din ziua de azi de telefoane 😀 O să scriu câte o descriere scurtă despre fiecare cărticică în parte, iar dacă v-am convins, vă anunț cu mare entuziasm că la sfârșitul articolului veți găsi un voucher cu o reducere de 20%, valabil timp de trei zile. Așadar, să începem! J

Grupa de vârstă 1-2 ani

Povești pentru copiii de 2 ani. Am ales să  recomand mai întâi această carte deoarece are paginile cartonate( ceea ce este o cerință obligatorie pentru puștii care vor să testeze rezistența hârtiei), are fraze scurte și nume haioase, cum ar fi Fafa-Girafa. Cireșica și Crinuța sunt personajele celei de-a doua povești și sunt două surori gemene foarte simpatice, iar mama lor este o șoricioaică.

„Dar cele mai frumoase clipe cu mama sunt pe înserat/ Când stau în leagăn și se simt minunat. „ Citește mai mult...

Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat de Iulian Tănase volum apărut la Editura Nemi, este o carte destinată copiilor 4 ani+. Este o împletire a imaginarului băiețelului Sasha cu aventurile tată-fiu, atât de frumos povestite, încât pe mine m-au emoționat foarte tare. I-aș invita în primul rând pe tătici  să o citească, dar și pe mămici și pe copiii mai mari.

Autorul povestește despre dragostea dintre părinți și copii, despre forța imaginației și despre atenția și mirarea pe care copiii le pun în joc. Dialogul tată-fiu este savuros, dulce și haios în același timp. Mai jos redau câteva fragmente. 🙂

„În ziua în care a împlinit patru ani, Sacha, un băiețel cu ochi mari, albaștri și păr blond, cârlionțat, a primit în dar de la tatăl său un catsel fermecat. De fapt, castelul din această poveste nu este tocmai un catstel și nici fermecat nu e. Este o locuință cât se poate de obișnuită, doar că imaginția unui băiețel ân vârstă de patru ani poate transformă orice lucru într-un obiect magic. ” […] Citește mai mult...

M-am gândit ca primul post pe anul acesta să fie despre prietenie, despre iertare, despre împăcarea cu noi și cu trecutul nostru, despre pozitivism, despre un final fericit. Iar pe toate acestea le veți găsi în cartea Ioanei Chicet Macoveiciuc ( aka Prințesa Urbană care nu cred că mai are nevoie de prezentare), așa că m-am gândit că  ar fi o recomandare potrivită.

„Miercuri, respirăm” spune povestea a șase femei însărcinate, a căror destine se intersectează la un curs de lamaze. Deși inițial s-ar părea că cele șase mămici nu au nimic în comun, capitolele ce se derulează ca un serial, vor arăta că fiecare a sosit în viața celorlalte fix atunci când aveau mai mare nevoie.

Acțiunea înfățișează întâmplări haioase, amuzante, despre maternitate și nu numai, dar și probleme actuale sau chiar drame cu care ne confruntăm zi de zi. Veți avea parte de suspans, de hohote de râs, de lacrimi, este o carte care colorează viața cu toate culorile ei, uneori cu roz, alteori cu negru sau gri. Vă asigur că în două zile va fi gata, întrucât nu o veți putea lăsa din mână.

Mai jos, vă transcriu un pasaj care mi-a plăcut tare mult, întrucât am rezonat și eu cu el la un moment dat 🙂 :

„Apoi se întâmplă schimbarea. Nu mai mergi la serviciul pe care îl detestai. Bărbatul pleacă. Prietena încetează să te mai sune. Te muţi în altă casă. După ce trec primele zile de furie, de panică de necunoscut, de reaşezare a propriei vieţi, începi să respiri cu adevărat. Înţelegi că, de fapt, acesta e cel mai bun lucru care ţi se putea întâmpla. Sigur, nu recunoşti asta cu voce tare de la început, dar începi să zâmbeşti pe dinăuntru, apoi, încet-încet, şi pe dinafară. Te ierţi. Te priveşti cu ochi buni în oglindă. Începi să te aranjezi, să te placi, să cauţi lucruri noi care-ţi plac, care te mişcă şi te motivează. Noul TU străluceşte. Oamenii observă şi curând primeşti noi invitaţii. Un alt job, ceva complet diferit, captivant, plin de provocare. Un apartament nou, poate ceva mai mic, dar sigur mai potrivit ţie. Un bărbat diferit de toţi ceilalţi de până acum, care te priveşte cu interes şi admiraţie. Dacă altcineva nu te-ar fi părăsit, n-ar fi fost loc pentru un nou TU, pentru un alt început, pentru noi promisiuni şi speranţe. Tot răul spre bine, parcă aşa zicea vorba aia. Mie-mi place să zic că locul în care suntem e cel mai bun loc dintre cele posibile.”

PS1. Aici găsitiți primul capitol citit de autoare, înregistrat în studio. Se poate descărca sau se poate asculta direct de pe youtube.

PS2. Ca să dau puțin din casă, este posibil ca unele personaje să își continue peripețiile în alte volume. Așteptăm cu nerăbdare 😀

 

 

Vă anunțam în urmă cu ceva vreme pe Facebook că ne-am achiziționat o „jucărie” nouă, și anume cărticica „Iepurașul care voia să adoarmă” și încă de pe atunci am promis că revin și cu o impresie.

Aș vrea să spun în primul rând că nu aveam așteptări prea mari de la această carte, întrucât Matei stă foarte bine la capitolul somn. Încă nu ne chinuim prea tare la acest subiect. Până în ora nouă seara, cel mai târziu, își bea lăpticul în pătuț și cam acesta este tot „ritualul”. Eu am cumpărat cartea pentru că Matei este fan cărți și citit, așa că am căutat o poveste de seară care să îl linișstească și care să nu îl agite înainte de somn. Ceea ce această carte a și făcut pentru noi.

Autorul cărții este un psiholog  şi lingvist suedez pe nume Carl-Johan Forssen Ehrlin. Inovația sau maniera care promite să îi adoarmă pe cei mici, constă în primul rând în relaxarea copilului și în sugerarea stării de somn. Acest lucru se realizează prin intonația cititorului.   Cel care povesteşte trebuie să aibă anumite inflexiuni ale vocii, să respecte indicațiile naratorului ( de exemplu părintele trebuie să cască). Unii părinți sunt de părere  că abordarea este exagerată și metoda folosită poate fi asemănătoare hipnozei, însă până la urmă eu cred că este doar o tehnică de relaxare inofensivă care poate fi  benefică copilului dacă acesta a avut o zi agitată sau incărcată cu multe evenimente și informații noi. Există foarte mulți copii care nu pot adormi ușor și nu se pot odihni corespunzător din cauza oboselii și suprastimulării din timpul zilei, de aceea consider că o poveste liniștitoare este binevenită. 🙂

Am atașat mai jos pagina cu instrucțiunile recomandate, pentru a exemplifica și mai bine despre cum trebuie procedat.

 

Un iepuraș voia să adoarmă, așa că pornește într-o călătorie spre Moș Ene, despre care se spune că poate ajuta pe oricine să adoarmă. Desigur, copilul căruia i se citește povestea, îl însoțește pe iepuraș în aventurile sale. Se repetă de multe ori numele celui mic dar și cuvintele”obosit” , „adormi” , „adormi imediat”, ceea ce nu pot spune că mă încântă neapărat.

Unii au numit-o „Cartea fenomen a momentului”, eu nu aș merge, totuși, până într-acolo. Povestea este foarte drăguță, dar Matei nu a adormit neapărat datorită poveștii ci pentru că are un program de somn pe care încă și-l respectă , însă repet, nu cu acest scop am achiziționat-o. Într-adevăr îi place să mă asculte când o citesc, iar din când în când mai arată și el cu degetul pe carte, pe iepurașul somnoros.

Totuși am extras ceva folositor din această carte sau din această experiență. Am „furat” trucul prezentat la începutul cărții și după acel model am inventat povești și le-am povestit în maniera în care să inducă somnul.

În concluzie, recomand cartea pentru relaxare în primul rând, iar despre faptul că se poate adormi în timpul poveștii, cred că depinde și de copil și de vârsta acestuia, de câtă răbdare are să urmărească firul narativ, și chiar și de răbdarea părintelui. Există copiii care chiar au adormit datorită poveștii și copiii la care nu a funcționat absolut deloc. Cred că puteți afla dacă la voi funcționează, doar încercând.

A încercat-o cineva? La voi cum a fost? 🙂