Categorie: Fără categorie

Fără categorie

O zi rece de octombrie

zi rece de octombrie

Mă izbesc de mal. Ori valurile se sparg de picioarele mele reci?

Stâncile sunt val de gheață și abia reușesc să îmi țin echilibrul. Nu îmi amintesc drumul până aici. Vântul mă înfășoară, cerul este negru, apa învolburată.

Furtuna este aproape. Fusta mea de in, care până mai devreme îmi ascundea atentă gleznele, acum  pare că vrea să dezlipească de mine, vântul îi este complice. Încă un pas și mă predau mării. read more

Fără categorie

Locul de joacă este al tuturor copiilor, nu al unuia singur

Locul de joacă este al tuturor copiilor, nu al unuia singur

Locul de joacă este al tuturor copiilor, nu al unuia singur. Căci de aceea este loc de joacă, parc, spațiu public. Nu este proprietate privată, ca un copil să încremenească într-un loc și de acolo să nu se mai mute cel puțin o jumătate de oră.

Nu pe copii sunt supărată. Niciodată nu voi fi. Însă cu părinții acestora, ei bine, acolo am o treabă. Să vă spun ce ni s-a întâmplat în week-end și de unde supărarea.  Duminică am mers în Ikea. Și pentru că era deja ora prânzului, ne-am oprit mai întâi să mâncăm. Cei care merg frecvent, probabil că știu deja spațiul special amenajat pentru copii. Nu este un loc foarte mare, generos, însă până acum nu am trăit situația în care să se nimerească prea mulți copii în același timp, astfel încât să nu aibă loc unii de alții. Sigur că am întâlnit copii de tot felul, însuși copilul meu nu este perfect, părinții au și ei zile proaste, însă până la a fi impasibil este cale lungă. read more

Fără categorie

Ce bine că le-am rezolvat pe toate. Mai aveam doar nemultumirea asta cu căsătoria dintre soți

refrendum

Eu nu prea știu politică. Nu mă pricep la jocurile astea de se întâmplă în spatele deciziilor guvernanților. Dar scopul unor mișcări politice este atât de evident, încât nu trebuie să fii mare cunoscător ca să realizezi că e mai mult decât ceea ce se vede la suprafață.

De dimineață am urmărit un documentar în care se vorbea despre OZN-uri, despre existența lor, despre cum toate țările din lume fac de vreo 80 de ani experimente pe nave prăbușite și cum ele stau de fapt la baza evoluției noastre tehnologice. Interesant mi s-a părut discuția despre cum de fapt Războiul Rece a fost o distragere de la evenimentele legate de OZN-uri. De fapt, a fost o paradă, o înțelegere între URSS și USA și nicidecum un război, în condițiile în care cele două mari puteri aveau un satelit în comun și o bază militară la Polul Nord. Și cum armele nucleare ce se proconiza că vor fi gata în 5 ani, au fost realizate în 18 luni. Era mult mai convenabil pentru marile puteri să direcționeze atenția populației asupra bombelor nucleare, stfel încât lumea să nu îi despre aparițiile neidentificate și scopul pentru care totul este ținut secret. Am ținut să fac un intro pentru ceea ce urmează: read more

Fără categorie

Jurnal de spital- Ziua a doua

imunitate
Jurnal de spital- ziua a doua

19 ianuarie

Ne-am internet aseară.  În jur de ora 22 am urcat în salon, după trei ore de așteptat în gardă. Am nimerit într-un salon cu doar două paturi, ceea ce a fost foarte bine, întrucât nu a trebuit să împărțim baia cu prea multă lume. Ne aflam totuși la Victor Babeș, spitalul de boli infecțioase.

Seara de joi s-a încheiat în sfârșit, cu Matei dormind ghemuit lângă mine. A avut o seară grea, în care printre altele,  o oră a îndurat montarea unei branule. read more

Fără categorie

Jurnal de spital. Ziua întâi

imunitate
Jurnal de spital

18 ianuarie 2017

Este trecut de 12 jumătate noaptea. Plânsul unei fetițe străbate holul lung și alb. Glasul mamei ei se aude șoptit și neputincios: „gata, puiul mamei, gata…” . Îmi așez mâna stânga pe Matei și îl mângâi ușor. Ce bine că în sfârșit a adormit. Se cuibărește mai bine lângă mine, și mormăind, își întinde brațul peste mâna mea. Mâneca bluzei îi alunecă ușor și încă o dată realizez unde ne aflăm atunci când branula se descoperă pe brațul lui mic și încă pufos. read more

Fără categorie

Părinte în era tehnologiei

Cum punem limite sănătoase în relația copiilor cu tehnologia

Numai părinte să nu fii în era tehnologiei. Pentru că nu aș vrea să demonizez totuși tehnologia, aș spune că este un lucru necesar, având în vedere că toată evoluția ce va veni de azi înainte, se va baza în foarte mare măsură pe această parte tehnică. Însă cât și cum, și unde ar trebui trasată limita astfel încât să nu dăuneze? Voi povesti în continuare ce am aflat la conferința Social Moms „Părinții, copiii și tehnologia”, de pe 9 martie, care a avut ca temă modul în care tehnologia poate fi folosită în mod pozitiv şi sigur de către copii şi rolul părinţilor în acest proces. (Conferinţa a fost urmărită de către cei 150 de părinţi aflaţi în sala şi de alţi 23.000 de persoane conectate online la transmisiunea live.) read more

Fără categorie

În brațele mamei se află Raiul

Lăsați-vă brațele deschise pentru copii atunci când:

-sunt obosiți / triști / fericiți / frustrați

-au nevoie de afecțiune sau își doresc să își exprime afecțiunea

Nu există prea multă iubire. Cum am putea să ne îngrijorăm că tocmai iubirea ar putea fi de prisos? Dragostea pe care le-o arătam copiilor noștri nu răsfață, nu șantajează, nu strică, nu amenință, nu face rău nimănui. Să nu vă fie teamă să îi dezmierdați ori să le permiteți să se culcușească la pieptul vostru. read more

Fără categorie, Viața la creșă

Viața la creșă-episodul întâi

Deși Matei a început de ceva vreme să meargă la creșă, de cinci luni mai exact, abia acum am reușit să aștern câteva rânduri cu impresii. Pentru că nu pot cuprinde toată povestea într-un singur articol sau dacă aș încerca, cu siguranță ar fi unul foooarte lung, am decis să scriu pe episoade despre cum s-au desfășurat lucrurile, pentru el și pentru noi, părinții.

Înainte de a povesti primul episod precizez că Matei era și este un copil foarte activ, foarte sociabil, era înnebunit după copiii din parc iar creșa pe care am ales-o este una de stat. În clipa în care am decis să îl înscriem eram foarte hotărâți, rumegasem situația foarte mult, găsisem destule argumente favorabile să procedăm astfel. read more

Fără categorie

„Sfânta palmă „, temelia bunei-creşteri?

Probabil că acum deschid cutia Pandorei însă simt nevoia să vorbesc despre asta, posibil din cauza a ceea ce întâlnesc în mediul online, dar și pe stradă, în vecini, la televizor.  Vreau să aflu ce părere aveți voi despre acest subiect și ce abordare găsiți mai potrivită?

Vorbeam zilele trecute cu niște colege, și le mărturiseam entuziasmată că mi se pare că toată treaba asta cu creșterea dar mai ales cu educația copiilor merge în direcția bună, că tot mai mult se încearcă o conectare părinte-copil și nu înăbușirea părerii sau sentimentelor copiilor. Am primit cumva o palmă peste față, la figurat desigur, dar nu pot spune același lucru și despre miile de copii care o primesc zilnic posibil de câteva ori pe zi, când mi-au spus că visez frumos, că realitatea este alta. Și aveau dreptate. În România 2017 încă se poartă palma la fund sau peste față, căci asta înseamnă educație, iar restul care consideră altfel, reprezintă de fapt o minoritate. Și într-o oarecare măsură, cred că este de înțeles. read more

Fără categorie

Despre povești și spectacole.

Despre povești știm deja cât de importante sunt în dezvoltarea aptitudinilor cognitive, dar mai ales rolul acestora în înțelegerea concepțiilor de viață de către copii.

Cunosc mulți părinți care evită să meargă cu copii la spectacole de teatru pentru copii, pentru că aceștia nu au răbdare, plâng sau se foiesc. Sfatul meu este să începeți ușor ușor, totul se învață. Exemplu este chiar Matei, care o dată la două săptămâni la creșă, are teatru de păpuși.  La primul spectacol a plâns, la al doilea a urmărit povestea din brațele educatoarei , iar de la al treilea deja se distrează maxim. Ideea este să îi acordați copilului oportunitatea de a se învața să se comporte intr-un anume loc. Este valabil și pentru restaurante, nunti, sau alte evenimente. read more