Este aproape seară. Ți-am făcut băiță, și deși de fel îți place, de data asta te-ai cam supărat când ți-am spălat părul tău frumos și moale, dar plin de acuarele de la ora de pictat și iaurt de la gustarea de seară. Nu ai avut răbdare să te șterg bine cu prosopul și când a venit vorba de scutec și de pijamale, ai zbughit-o poznaș prin casă. Până la urmă tot s-a lăsat cu câteva lacrimi când te-am îmbrăcat.
Cu toții căutăm să le oferim oamenilor pe care îi invităm să ne fie alături la un eveniment drag nouă sau poate chiar unul care marchează un moment important din viață, o mărturie a participării lor la celebrarea bucuriei noastre.
Tradiția mărturiilor își are rădăcinile în țările mediteraneene și a celor din Europa Centrală. În jurul secolului XV, în Italia se obișnuia să se facă schimb de mici cadouri între familiile viitorilor soți. Aceste cadouri erau compuse din bomboane și ciocolate foarte frumos învelite, fiecare având o însemnătate. Desigur că o dată cu trecerea vremii și în funcție de locația geografică a fiecărei țări, oamenii au trecut de la dulciuri la obiecte de mici dimensiuni, scrisori de mulțumire ori diverse figurine.
Subiectul acesta este atât de sensibil petru mine, încât voi povesti despre el, direct, fără ocolișuri și introduceri. Din păcate, la vremea respectivă, adică încă de pe vremea când eram însărcinată și nu făcusem cunoștință cu Matei, nu mă informasem, de fapt nici nu îmi imaginasem că o asemenea iritație, așa cum am văzut-o la început, ar putea aduce atâtea necazuri. Mă refer la dermatita atopică, o afecțiune aparte a pielii bebelușilor, care se poate numi chiar o patologie a acesteia. Și pentru că acum regret că nu am știut mai devreme despre această afecțiune și pe care, astfel, poate aș fi reușit să o previn, vreau sa vă povestesc vouă, mămici sau viitoare mămici, ce am aflat de la dna doctor dermatolog Iulia Panțuru pentru ca voi să puteți veni în întâmpinarea și prevenirea acestei situații.
În primele două luni de când Matei a început creșa, cred că a fost trecut în condica de prezență doar două săptămâni, legate. Cam asta se întâmplă când copilul schimbă mediul protejat de acasă cu colectivitatea, unde ia contact cu o mulțime de viruși și alte de forme de boli, și mai ales când vremea favorizează răcelile. Deși am auzit destule zvonuri, eu încă nu am întâlnit medici pediatri care să acorde avizul de intrare în colectivitate, unor copii cu o boală contagioasă. Însă o mulțime de părinți de la creșă, pot băga mâna în foc că în prezent se acordă avize nejustificat, că unii copii vin copți de răceală la creșă, când locul lor ar fi în mod clar acasă, sub medicamentație.
Cred că toate par altfel atunci când ești copil.
Când eram mică, Paștile mă găsea întotdeauna, la țară , la bunici. Mergeam la Denii și la Prohod, în fiecare an, fără greș. Ne întâlneam cu copiii care locuiau pe aceeași stradă (și erau mulți, și ei veneau în vacanta la bunici) și împreună mergeam să trecem pe sub masă.
Cu flori în mână, culese din fața casei, cu haine noi, fiecare după posibilitățile părinților, însă fetițele de la oraș, aproape toate aveau pantofiori negri de lac şi dresuri albe.
Era sărbătoare în sat și chiar simțeam asta. Se simțea asta în pomii proaspăt văruiți, în liliacul care atunci înflorea, în mirosul ispititor de cozonaci proaspăt scoşi din cuptor. Când intram în curtea bisericii, ne închinam de trei ori apoi ne îndreptam negreșit spre cimitir, cu traseul bine stabilit în minte.
Apoi am crescut, dar obiceiurile mi le-am păstrat, chiar dacă am plecat departe de ai mei. După o săptămână obositoare la job, uneori cu răutăți de la adulți, alteori cu sarcini și rapoarte de predat urgent, o dimineață în pijamale și un film animat, era tot ce aveam nevoie ca să mă remontez. Pentru că noi toți suntem de fapt niște copiii mai mari și atunci când ne pierdem resursele, le căutăm în singurul loc în care lumea celor mari nu ne poate atinge. Și le găsim în copilul din noi.
Eu mă bucur de copilăria copilului meu și o trăiesc o dată cu el, trecem prin toate împreună. Ador momentele în care ne jucăm, atunci când ne alergăm, când ne gâdilăm, citim povești ( multe dintre ele, basmele copilăriei mele), descopăr o dată cu el ( eu nu am avut lego când am fost mică, acum și eu sunt la fel de fascinată ca și el, nu mai spun de soț… 🙂 ), îi fac bunătăți de casă pe care le mâncăm împreună…
Ne uităm și la desene împreună. Și ce frumos este să stăm amândoi cuibăriți sub pătură, pierduți în pijamale… Mickey este preferatul nostru, al lui mami și al lui tati 🙂 dar și al lui Matei. Urmărim Clubul lui Mickey Mouse și când începe melodia de intro, Matei deja execută dansul, coregrafie proprie, desigur. 😀 Nu are răbdare să urmărească tot episodul, și atunci ori mergem la bucătărie unde pregătim micul dejun, ori merge să își întrebe jucăriile cum au dormit peste noapte.
Îmi place că desenele au evoluat și se pliază tot mai mult pe vremurile actuale. Încorporează teme specifice de învăţare şi dezvoltare create pentru copiii. Serialele şi animaţiile Disney Junior combină inegalabilele poveşti Disney şi personajele îndrăgite de copii cu învăţarea, cuprinzând matematica, limbi străine, nutriţie şi stiluri de viaţă sănătoase, precum şi cu abilităţile sociale. Cred că putem să ne bucurăm de toate, dacă stăpânim un echilibru și avem grijă ca totul să se desfășoare într-un mediu controlat.
Dacă și voi sunteți fani Mickey Mouse ca și noi, atunci am o veste bună! O nouă animație Mickey și Piloții de Curse își va face debutul la Disney Junior pe 22 aprilie, la ora 10:30, apoi episoade noi vor rula în fiecare sâmbătă la aceeași oră. Vă las aici o scurtă descriere a serialului, care se adresează segmentului 2-7 ani:
Cu Mickey conducând grupul cu bunătate, veselie contagioasă și optimism autentic, serialul îi va entuziasma pe micuții telespectatori ce vor putea învăța noi abilități și sentimentul împlinirii ce vine cu o misiune împlinită. Chiar și atunci când membrii grupului concurează unii împotriva celorlalți în cadrul curselor, prietenia lor rămâne o prioritate și îi ajută să găsească soluții la orice problemă.
La fel ca toate programele Disney Junior, serialul Mickey și Piloții de Curse are la bază o programă educațională menită să cultive diferite arii de dezvoltare ale copilului: fizică, emoțională, socială și cognitivă, precum și stimularea abilităților de gândire, etice și creative. Poveștile prezentate pun accentul pe modalități multiple de a rezolva diverse probleme și sprijină copiii să dezvolte abilități de gândire critică, dar și perseverență și flexibilitate. Curiozitatea și bucuria descoperirii sunt elemente centrale în serial, pe măsură ce Mickey și prietenii săi explorează diferite țări, culturi și tradiții în aventurile lor.
De când mă știu n-am făcut curățenie mai repede ca acum. Când se apropie sărbătorile și mă gândesc că toată lumea intră în vria lunii curățeniei eu încerc să amân cât mai mult acest moment, în special momentul în care trebuie să curăț baia. Anul ăsta, cu acest mic ajutor nu numai că am făcut curățenie mai repede, însă am fost și mai eficientă, iar casa mea arată lună. Aproape că aș vrea s-o iau de la capăt. Este atât de ușor de manevrat încât poate fi folosit și de către copii. Iar în momentul în care ai atâtea de făcut, parcă vrei să-l ști pe cel mic pe lângă tine.
De Paștele acesta sunt singură că voi reuși să termin în timp util toate pregătirile și voi mai avea timp și pentru famile.
Descoperă și tu ustensilele care ți se potrivesc și profită de beneficiile produselor Dirt Devil. Mai multe detalii găsești aici: https://goo.gl/ns2rbr
Tocmai ce am terminat de gătit prânzul. Am oprit aragazul şi mă ocup de ultimele farfurii murdare din chiuvetă. Poznaşul aleargă prin sufragerie chiuind, cățelul îl însoțeşte la fel de gălăgios. Televizorul era închis, radio-ul se odihnea şi el. După vreo cinci minute, linişte deplină. Orice mamă ştie că liniştea asta nu-i a bună, aşa bag repede capul în sufragerie să văd ce a dărâmat/pe unde s-a mai cocoțat/ ce pozne mai face năzdrăvanul. Dar domnişorul stătea liniştit pe scaunul mare de la birou, savurând un pahar cu apă, pahar pe care eu îl uitasem pe masa înaltă, la care eram convinsă că nu ajunge. Şi în acel moment, încremenită, cu prosopul de bucătărie în mână, îl priveam pe micul meu, mare acum, cum punea paharul lângă el, astfel încât să nu îl verse, cu câtă grijă îl ducea la gură ca nu cumva să curgă apă pe lângă în timp ce bea din el. Când a deprins toate acestea? Tot atunci i-am observat degețelele lungi şi mânuțele ferme care altă dată măsurau cât degetul meu mic, fața de băiețel care până mai ieri desena trăsături pufoase de bebeluş, nasul, umerii , bărbia, toate definite acum.
Și uite așa, seara, când toate ar trebui să ajungă în aparatul de sterilizat, voinicește, cu lanterna telefonului mă apuc să le caut peste tot. Pe sub salteaua pătuțului, în coșul cu jucării, în coșul cu fructe, prin baie, bucătărie, prin patul nostru, după canapea, în pantofi și pot continua așa până mâine dimineață. 🙂
Înainte de a avea copil, pe vremea când știam foarte bine de ce are și de ce nu are nevoie un copil, ( între timp am unul al meu, așa că am reconsiderat multe dintre teoriile mele), spuneam nu suzetei. Dar ca de obicei, viața mi-a demonstrat că iată, suntem diferiți și reacționăm diferit la evenimentele de care ne lovim zi de zi.
Pe noi suzeta ne-a ajutat. Fie că a fost vorba de o erupție dentară, de un somn neliniștit, dar mai ales în diminețile friguroase în care mergeam la creșă și pentru a evita să tragă pe gură aerul rece de iarnă care ajungea direct în plămâni, îi ofeream suzetă, respirând astfel în cea mai mare parte pe nas. Știu că sunt și păreri contra folosirii suzetelor, însă m-am documentat puțin și se pare că lucrurile s-au mai schimbat între timp…
Părerile contra se referă la faptul că suzeta interferează cu alăptarea. Însă nu există studii care să dovedească legătura dintre cele două. Pentru a elimina o astfel de temere, Asociația de Pediatrie recomandă introducerea ei după a doua săptămână de viață, când de obicei atât mama cât și bebelușul s-au acomodat deja cu procesul de alăptare. O altă părere negativă era aceea că folosirea suzetei deformează dantura. Acum 20 de ani această temere era justificată, însă astăzi aproape toate modelele au formă anatomică care reduce mult efectul despre care se vorbea atunci. Tot ultimele studii au arătat că folosirea suzetei pe timpul nopții reduce riscul sindromului morții subite, calmează și alină durerea ( pentru bebeluș suptul este un gest natural de calmare, ei practicând acest lucru chiar din burta mamei) și îi oferă un sentiment de confort și de siguranță. Dacă doriți să aprofundați această temă vă invit cu căldură să căutați studiile efectuate de Asociația Americană de Pediatrie. Decizia aparține fiecărui părinte, însă cel mai bine ar fi dacă decizie ar fi una informată.
Așa cum vă povesteam, astăzi suzetele s-au schimbat total în comparație cu anii 80-90. De exemplu, suzeta DENTISTAR este o suzetă îmbunătățită chiar de către un medic dentist-Dr. Hinz. Aceasta este prevăzută cu
« şanţuri dentare» integrate la baza tetinei care fixează suzeta în mod natural între maxilarul superior şi mandibulă; nu conține BPA iar cel mai mare avantaj este acela că micșorează presiunea asupra dinților și gingiilor cu până 90%.
Și ca să ajung direct la subiect, vă spun că nu știam mare lucru despre tipul de gătire Slow-Coock, deși urmărisem câteva videoclupuri pe youtube, cu rețete. Însă în week-end am avut șansa să testez un asemenea aparat pentru gătit și între timp m-am și documentat și vreau neapărat să vă povestesc.
Aparatul de gătit slow cooker Crock-Pot este mai exact un aparat ceramic încălzit electric și controlat prin câteva apăsări de buton. Este foarte simplu de utilizat, întrucât are trei funcții și trei butoane pe lângă cel de pornit/oprit (gătit la temperatură joasă, gătit la temperatură înaltă și menținere la cald). Crock-Pot-ul e util mai ales când nu ai timp să „păzești” mâncarea. Adică ai programat timpul de gătire și apoi îți poți vedea liniștită de treburi, aparatul se oprește când timpul de gătire a expirat și se activează funcția de menținere la cald. Ce îmi place mie cel mai mult este faptul că mâncarea nu se lipește, dar mai ales, se gătește uniform. Cuptorul meu de la aragaz îmi mai oferă asemenea surprize, mai ales la prăjituri.
Vasele aparatelor Crock-Pot sunt prevăzute cu un strat de acoperire DuraCeramic. Acest strat ceramic natural este proiectat pentru a transfera căldura mai rapid și mai eficient decât straturile neaderente standard – ceea ce face ca mesele delicioase preparate acasă să fie gata mai repede. În plus, stratul DuraCeramic este rezistent la zgârieturi și de 4 ori mai durabil decât straturile neaderente standard, având o durată de viață îndelungată. De asemenea, vasele sunt detașabile, devenind astfel foarte ușor de curățat și în plus se adresează și nevoilor moderne și pot fi folosite chiar și pe plita cu inducție.
Câteva beneficii ale gătirii lente: