Lună: aprilie 2017

Familia este cheia către fericire

Sper că vei ști mereu cât de iubit ești,copile…

Este aproape seară. Ți-am făcut băiță, și deși de fel îți place, de data asta te-ai cam supărat când ți-am spălat părul tău frumos și moale, dar plin de acuarele  de la ora de pictat și iaurt de la gustarea de seară. Nu ai avut răbdare să te șterg bine cu prosopul și când a venit vorba de scutec și de pijamale, ai zbughit-o poznaș prin casă. Până la urmă tot s-a lăsat cu câteva lacrimi când te-am îmbrăcat. read more

Uncategorized

Zâmbete în ramă-cele mai frumoase amintiri de la un eveniment drag

Cu toții căutăm să le oferim oamenilor pe care îi invităm să ne fie alături la un eveniment drag nouă sau poate chiar unul care marchează un moment important din viață, o mărturie a participării lor la celebrarea bucuriei noastre.

Tradiția mărturiilor își are rădăcinile în țările mediteraneene și a celor din Europa Centrală. În jurul secolului XV, în Italia se obișnuia să se facă schimb de mici cadouri între familiile viitorilor soți. Aceste cadouri erau compuse din bomboane și ciocolate foarte frumos învelite, fiecare având o însemnătate. Desigur că o dată cu trecerea vremii și în funcție de locația geografică a fiecărei țări, oamenii au trecut de la dulciuri la obiecte de mici dimensiuni, scrisori de mulțumire ori diverse figurine. read more

Uncategorized

Dermatita atopică. Cauze, simptome și tratament

Subiectul acesta este atât de sensibil petru mine, încât voi povesti despre el, direct, fără ocolișuri și introduceri.  Din păcate, la vremea respectivă, adică încă de pe vremea când eram însărcinată și nu făcusem cunoștință cu Matei, nu mă informasem, de fapt nici nu îmi imaginasem că o asemenea iritație, așa cum am văzut-o la început, ar putea aduce atâtea necazuri. Mă refer la dermatita atopică, o afecțiune aparte a pielii bebelușilor, care se poate numi chiar o patologie a acesteia.  Și pentru că acum regret că nu am știut mai devreme despre această afecțiune și pe care, astfel, poate aș fi reușit să o previn, vreau sa vă povestesc vouă, mămici sau viitoare mămici, ce am aflat de la dna doctor dermatolog Iulia Panțuru pentru ca voi să puteți veni în întâmpinarea și prevenirea acestei situații. read more

Viața la creșă

Viața la creșă. Ep.3. Copilul bolnav are nevoie de mama, nu de „doamna”

În primele două luni de când Matei a început creșa, cred că a fost trecut în condica de prezență doar două săptămâni, legate. Cam asta se întâmplă când copilul schimbă mediul protejat de acasă cu colectivitatea, unde ia contact cu o mulțime de viruși și alte de forme de boli, și mai ales când vremea favorizează răcelile. Deși am auzit destule zvonuri, eu încă nu am întâlnit medici pediatri care să acorde avizul de intrare în colectivitate, unor copii cu o boală contagioasă. Însă  o mulțime de părinți de la creșă, pot băga mâna în foc că în prezent se acordă avize nejustificat, că unii copii vin copți de răceală la creșă, când locul lor ar fi în mod clar acasă, sub medicamentație. read more

Uncategorized

Anul acesta, voi petrece Paștele în familie și nu în farfurie

Cred că toate par altfel atunci când ești copil. Când eram mică, Paștele mă găsea întotdeauna, la țată, la bunici. Mergeam la Denii și la Prohod, în fiecare an, fără greș. Toți copiii de pe stradă ne dădeam întalnire să mergem să trecem pe sub masă.Cu flori în mână, culese din fața casei, cu haine noi, fiecare după posibilitățile părinților, însă fetițele de la oraș, cam toate aveau pantofiori negri de lac şi dresuri albe. Era sărbătoare în sat și chiar simțeam asta. Se simțea asta în pomii proaspăt văruiți, în liliacul care atunci înflorea, în mirosul ispititor de cozonaci proaspăt scoşi din cuptor. Când intram în curtea bisericii, ne închinam de trei ori apoi ne îndreptam negreșit spre cimitir, cu traseul bine stabilit în minte. Mergeam mai întai pe la ai noştri, apoi pe la gropile unde mamaia ne spusese de-acasă să trecem cu lumină, pentru că avea sî vină abia după ce se ocupa de animale. La Prohod nu întotdeauna prindeam loc lângă grupul de copiii care cântau după cărticele, așa că nu întotdeauna cântam și eu, alteori nici nu înțelegeam ce se cântă,dar era despre Domnul Iisus care Se răstignea pentru noi şi era de-ajuns să simt fior în tot corpul. read more

Uncategorized

Mickey și piloții de curse. În curând la Disney Junior

Părinții de astăzi sunt copiii generației cu cheia purtată la gât. Eu sunt un copil care a purtat cheia la gât, pe care părinții îl lăsau singur în casă în vreme ce ei plecau la serviciu, care se juca de-a v-ați ascunselea, care sâmbăta dimineață rămânea în pijamale până la ora 12:00 ca să se uite la Lessie pentru a nu știu câta oară, la Mickey Mouse, Goofy ( acum am un pisoi pe care l-am botezat astfel), Donald, Daisy, Pluto, în fine, îi știți deja. Îmi amintesc că de la bucătărie venea un miros puternic de cafea proaspăt râșnită pe care mama și tata o savurau împreună în timp ce puneau la cale planul de bătaie pentru săptămâna ce stătea să înceapă. Doamne, cât de dor îmi este de tabloul acesta!… Pâine prăjită cu unt și ceai de fructe, dulceață din cămara bunicii și poate niște biscuiți, era micul dejun. Bunătăți…. read more

Uncategorized

AMR 3 zile până la Paște, curățenia e în toi :)

Încă ești la job și poate lucrezi și mâine, iar gândul că mai ai atâtea de făcut te îngrozește? Jonglând cu orele de birou, prepararea mesei de Paște și ultimele pregătiri prin casă, trebuie să îți rezervi câteva ore bune și pentru ultimele retușuri, așa-i? Cum ar zice marile agenții de turism, am o ofertă last minute pentru tine. Doar că în materie de curățenie, pentru suprafețe lucioase care își dau bătăi de cap. Eu am încercat AQUAclean Handheld Steam Cleaner de la Dirt Devil,  toate detaliile le găsiți aici. read more

Familia este cheia către fericire

Şi dintr-o dată, micul meu a crescut mare…

Tocmai ce am terminat de gătit prânzul. Am oprit aragazul şi mă ocup de ultimele farfurii murdare din chiuvetă. Poznaşul aleargă prin sufragerie chiuind, cățelul îl însoțeşte la fel de gălăgios. Televizorul era închis, radio-ul se odihnea şi el. După vreo cinci minute, linişte deplină. Orice mamă ştie că liniştea asta nu-i a bună, aşa bag repede capul în sufragerie să văd ce a dărâmat/pe unde s-a mai cocoțat/ ce pozne mai face năzdrăvanul. Dar domnişorul stătea liniştit pe scaunul mare de la birou, savurând un pahar cu apă, pahar pe care eu îl uitasem pe masa  înaltă, la care eram convinsă că nu ajunge. Şi în acel moment, încremenită, cu prosopul de bucătărie în mână, îl priveam pe micul meu, mare acum, cum punea paharul lângă el, astfel încât să nu îl verse, cu câtă grijă îl ducea la gură ca nu cumva să curgă apă pe lângă în timp ce bea din el. Când a deprins toate acestea?  Tot atunci i-am observat degețelele lungi şi mânuțele ferme care altă dată măsurau cât degetul meu mic, fața de băiețel care până mai ieri desena trăsături pufoase de bebeluş, nasul, umerii , bărbia, toate definite acum. read more

Uncategorized

Unde se duc suzetele atunci când dispar?

Nu știu cum e la alții, dar la noi suzetele parcă ar avea viață proprie. Dacă aș merge mai departe, aș putea spune chiar că sunt antrenate încă din fabrică pentru momentul în care bebelușul va scăpa suzeta din mână. Atunci când vor atinge solul, ele vor fi deja pregătite să execute o săritură răsucito-întortocheată astfel încât să ajungă în locurile cele mai greu accesibile ale casei. read more

Uncategorized

Orez cu pui și susan și sos de portocale slow cooked

La partea cu gătitul cred că toate mamele pot spune în cor : ”Nu știm ce să mai gătim „  „Ne ocupă prea mult din timpul care și așa parcă nu ne ajunge pentru toate”…

Și ca să ajung direct la subiect, vă spun că nu știam mare lucru despre tipul de gătire Slow-Coock, deși urmărisem câteva videoclupuri pe youtube, cu rețete. Însă în week-end am avut șansa să testez un asemenea aparat pentru gătit și între timp m-am și documentat și vreau neapărat să vă povestesc. read more