Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
În perioadă de pandemie, respectiv în vreme de stare de urgență națională, școlile și grădinițele au fost închise chiar de la jumătatea lunii martie.
Pentru supravegherea copiilor, unul dintre cei doi părinți putea să beneficieze de o indemnizație în cuantum de 75% din salariu de bază, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut pe țară.
Perioada vacanțelor însă, așa cum prevede legea inițială, nu ar fi fost decontată. Altfel spus, părinții ar fi trebuit să găsească o altă variantă: rude, vecini( ceea ce nu ar fi de dorit,desigur), concediu de odihnă sau concediu fără plată.
Lumea s-a schimbat deja. Și se schimbă în continuare.
Atunci când ești însărcinată, îți trec multe prin minte. Uneori te simți copleșită de griji, alteori simți că iubirea îți inundă venele și mintea, și parcă nu mai poți cuprinde tot ce hormonii și schimbarea îți aduc.
O femeie însărcinată are multe întrebări în minte: Ce nume îi voi pune? Ce culoare va avea părul bebelușului? O fi bine acum, în burtică? A sughițat cumva? Oare va fi disponibil doctorul care mi-a urmărit sarcina? Va fi cu mine când voi naște? Cât va dura nașterea? Cum o să știu când încep contracțiile adevărate? Voi suporta toată durerea: Cât de dureros va fi?
Dimineață. Tocmai stăteam în fata ferestrei deschise a dormitorului și inspiram puternic lumina soarelui, ghioceii, gânguritul porumbeilor, trilurile păsărilor, întreaga procesiune de adieri blânde și mirosuri răcoroase, de culori fragile și ceruri cu nuanțe de petale, maronul-cenusiu al copacilor bătrâni, avântul crengilor tinere, pământul cafeniu și ud.
Inspir încă o dată. Marți dimineață. Observ că a plouat azi-noapte. Pouă?!!!! Azi, mama? Azi, pouă??!!
Ziua 14 de stat în casă. Gândurile mele sunt ca un elastic, tensionate, până la cel mai culminant punct.
Eram fericiți și nu știam… Cuvinte aranjate în așa fel încât să descrie contextul actual, mai mult decât putem realiza. O frază dureros de adevărată…
Eram fericiți dar nu știam este titlul unui articol publicat aici iar autorul este jurnalistul Inigo Dominguez. Cuvintele cred că ajung la fiecare on de pe planetă. Fericirea este subiectivă, însă într-un anume fel, toți am avut măcar o clipă de fericire, la care în momentul acesta nu putem ajunge la ea.
Mulțumirile nu sunt îndeajuns pentru oamenii care își pun sănătatea în pericol pentru noi. Sper că TOATĂ lumea este conștientă de acest lucru.
Sper că TOATĂ lumea este conștientă de riscurile la care se supun medicii, asistentele, farmaciștii, curierii, lucrătorii comerciali, șoferii, cei care ne strâng gunoiul ( care este un posibil focar de infecție!!), cei care ne dezinfectează străzile.