Parenting
Săptămâna asta am avut practică. Și am avut de pregătit o prezentare a unui articol științific, cu referință la formarea noastră. Pentru cine a ajuns mai târziu aici, sunt anul II în formare la psihotraumatologie. Cam la anul pe vremea asta, voi termina formarea. Voi fi deci psihoterapeut.
O colegă a prezentat un articol foarte interesant. Relația dintre adversitățile din copilărie și șomaj. Pe lângă resursele limitate (sărăcie), accesul precar la educație, predictori ai șomajului sunt și neglijența părinților, abuzurile fizice și psihice, divorțul conflictual, relația de cuplu conflictuală a părinților, etc.
Astăzi am citit o informație interesantă și am vrut să o împărtășesc cu voi. Pentru că a rezonat mult pentru mine, ca mamă și părinte, și m-am gândit că poate va rezona și cu voi.
Părinții flamingo își pierd rozul când își cresc puii, ca să și-l recupereze mai târziu.
Păsările flamingo, atât femelele cât și masculii, pierd culoarea roz atunci când își cresc puii. Deoarece este un proces foarte intens, și cea mai mare parte din mâncarea și energia lor, merg către pui.
Să încercăm să ne întâlnim cu copiii noștri acolo unde sunt ei acum, și nu acolo unde ne-am dori noi să se afle.
Iată cel mai ușor exemplu, poate cel mai ușor de înțeles:
Atunci când copiii nu pot ține bine creionul în mână sau stiloul, ajutați-i să-și antreneze și să-și lucreze mușchii degetelor. Oferiți-le plastilină pe care să o modeleze, sau foarfecă cu care să decupeze hârtie. Ori hârtie pe care să o mototolească. Adică exerciții pentru dezvoltarea motricității fine.
Am dat peste fraza în engleză, iar în engleză suna mai bine, avea mai mult sens. Dar cred că merită punctată și în română. Găsesc a fi o afirmație foarte valoroasă.
Copiii au nevoie să se odihnească în sufletul nostru. Iar asta poate fi foarte dificil de făcut pentru noi, atunci când însuși sufletul nostru are nevoie de odihnă (mai întâi).
Copiii să se odihnească în dragostea părinților, nu să (se) muncească pentru ea.
În poveștile de noapte bună. În cântecele de leagăn. În nopțile nedormite. În inima spartă de griji, de câte ori s-au îmbolnăvit. În tot ceea ce ei sunt pentru noi, în sufletul nostru.
Nu vă rețin mult azi, vreau doar să vă povestesc o întâmplare scurtă.
Toată săptămâna asta Matei a rămas acasă. Știți voi, răceală, tuse, vechea poezie. Medicul ne-a recomandat că este mai bine să rămână acasă, pentru că sezonul virozelor este în plină floare.
Iar asta a însemnat desigur lucru de acasă, Matei în grijă, la fel și toată casa. Am avut grijă să mai lucrăm și pe caiete, ca să nu-și iasă din mână.