Parenting

Cum ar fi să ți se spună că lucrul care ție îți place cel mai mult este lucrul cel mai plictisor din lume?

Maternitatea nu are gust doar de înghețată ori ciocolată

7 februarie 2019
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
Maternitatea nu are gust doar de înghețată ori ciocolată

Să devii mamă este în aceeași măsură bucurie, recunoștință dar și o mare responsabilitate. Da, ar trebui să spunem lucrurilor pe nume. Maternitatea nu se îmbracă în fiecare zi în roz. Și nu are în fiecare zi gust de înghețată sau ciocolată. Uneori este amară ca o cafea tare, care te ține trează o noapte întreagă. Alteori are gust dulce ca de miere cu nucă. Iar câteodată este ca o binecuvântată salată de legume servită după sărbătorile de iarnă. Citește mai mult...

Joaca, cea mai folositoare unealtă a părintelui

28 ianuarie 2019
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0

Joaca, cea mai folositoare unealtă a părintelui

Mie nu-mi place să mă joc. Uite că am spus-o. Să mă joc ore în șir, să urlu ca o mașină de poliție, să fugăresc dinozauri, să mă ascund după uși în timp ce ne împușcăm cu pistoalele. Să modelez roboței din plastilină sau din nisip kinetic, când uneori aș vrea doar să stau. Sau să fac baie. Sau să dorm. Să ne drăgălim, să ne pupăm, să ne hîrjonim sau să ne batem cu pernele, da, cu tot dragul. Dar să joc roluri, acolo nu este punctul meu foarte, nu-s prea jucăușă, să spunem.  Însă jocul este unul dintre cele mai importante canale de comunicare ale copiilor, și de aceea fiecare părinte ar trebui să se joace de-adevăratelea cu copilul său, măcar 15 minute. Dar să fie veritabile, după regulile lor.

Este plăcut să te joci toată ziua. Până la urmă, cred că acesta era visul nostru, al tuturor, atunci când eram copii. Însă atunci când devii adult, jucăriile și jocurile preferate sunt altele, cum este și firesc. Să ajungi la o compatibilitate cu copiii, presupune să cauți copilul din tine și să-l aduci la joacă. Lucru care nu este întotdeauna cel mai simplu.

Rețete de jocuri pentru părinți și copii

Însă cum ar fi dacă v-aș spune că există o carte ce se numește Rețete de Jocuri? ( în linkul atașat găsiți și cuprinsul cărții, ca să vă faceți o idee). O carte, unde în mod explicit, adică cu imagini și toate instrucțiunile necesare, sunt descrise o varietate de jocuri pe care puteți juca împreună cu cei mici? Autorul acestei cărți este Dr. Larry Cohen, Psiholog și psihoterapeut de copii în Statele Unite ale Americii. Alte două cărți le găsesc utile, de același autor, și anume Rețete împotriva îngrijorării și Arta hârjonelii care cuprind multe idei de jocuri pentru calmarea fricilor copiilor și părinților, respectiv idei de jocuri fizice.

Datorită Otiliei Mantelers și  Parenting Academy  îl puteți întâlni live, la București, sau îl puteți urmări de acasă, în transmisiune directă. Dr Larry Cohen ne va vorbi timp de opt ore despre joacă, despre ce ascunde de fapt nevoia de joacă a copiilor noștri. Ne va dezvălui despre cât de valoroasă este această unealtă în construirea și solidificarea relației dintre noi și copiii noștri, dar mai ales, cum să o folosim, căci nu-i așa, cei mai mulți dintre noi suntem cam neîndemânatici când vine vorba despre joacă. Biletul în sală costă 350 de lei iar pentru vizionarea online prețul este de 229 de lei. Biletele pot fi achiziționate de aici: https://bit.ly/2Nxa0xE

Ce vom învăța, ce vom exersa și cu ce vom pleca acasă la finalul zilei:

Care sunt primii păși către joacă – pentru toți acei care nu știu cum să înceapă
Cum să te uiți înăuntrul tău – propriile emoții puternice;
Cum să gândești că un părinte jucăuș;
Cum să învățam compasiunea față de noi înșine;
Care sunt punctele dureroase pe care ne apăsa copiii și ne aduc la suprafața durerile vechi;
Călătoria ta pe drumul “a fi parinte”;
Cum să creezi o “echipa interioara” care să înlocuiască “criticul interior”;
Cum să te conectezi prin joc și empatie cu copilul tău;
Cum setezi limite comportamentelor neraționale ale copiilor;
Care este cea mai bună cale de a soluționa conflictele în familie;
Ce trebuie să faci pentru a crește încrederea copiilor;
Cum să ne ajutăm copii în momentele în care simț emoții puternice: furie, teamă, tristețe; Citește mai mult...

Să ne jucăm cum vor ei, nu cum ne place nouă

1 ianuarie 2019
Postat de Mamă de Matei în Parenting
2
Să ne jucăm cum vor ei, nu cum ne place nouă

Mie nu-mi place să mă joc.

Uite că am spus-o. Să mă joc ore în șir, să urlu ca o mașină de poliție, să fugăresc dinozauri, să mă ascund după uși în timp ce ne împușcăm cu pistoalele. Să modelez roboței din plastilină sau din nisip kinetic, când uneori aș vrea doar să stau. Sau să fac baie. Sau să dorm. Să ne drăgălim, să ne pupăm, să ne hîrjonim sau să ne batem cu pernele, da, cu tot dragul. Dar să joc roluri, acolo nu este punctul meu foarte, nu-s prea jucăușă, să spunem.  Însă jocul este unul dintre cele mai importante canale de comunicare ale copiilor, și de aceea fiecare părinte ar trebui să se joace de-adevăratelea cu copilul său, măcar 15 minute. Dar să fie veritabile, după regulile lor.

Însă copiilor le place să se joace cu părinții lor.

Și am observat acest lucru cel mai bine în perioada aceasta luuuuuuungă de vacanță în care am rămas împreună acasă. Inclusiv tati, care s-a ales cu varicelă, așa că ieșitul afară nu a fost de prea multe ori o variantă. Pentru mine a fost puțin dificil, pentru că a trebuit să mă ocup și de cumpărături, deci o vreme am pierdut-o prin magazine, așa că timpul dedicat pregătirii de Crăciun-de la curățenie, până la mâncare- a fost mult mai puțin față de cât aș fi avut nevoie.

Una peste alta, așteptam cele două-trei zile libere dintre sărbători ca să ieșim la un loc de joacă. „O să respir și eu o oră, îmi spuneam.” Însă știți ce? Matei nu a vrut să meargă, a preferat să rămânem în casă, și să ne jucăm împreună! Este măgulitor și o bucurie mare pentru noi ca părinți, însă în același timp asta înseamnă disponibilitate permanentă. Adică joacă doar cu pauză de masă și de somn.

Este plăcut să te joci toată ziua. Până la urmă, cred că acesta era visul nostru, al tuturor, atunci când eram copii. Însă atunci când devii adult, jucăriile și jocurile preferate sunt altele, cum este și firesc. Să ajungi la o compatibilitate cu copiii, presupune să cauți copilul din tine și să-l aduci la joacă. Lucru care nu este întotdeauna cel mai simplu.

Modul cel mai simplu în care putem transforma joaca în ceva plăcut-Să ne jucăm cum vor ei, nu cum ne place nouă

Aceste două săptămâni acasă, doar în trei, mi-a adus în atenție multe lucruri. Și sunt recunoscătoare pentru această ocazie, chiar dacă a venit sub forma unei varicele. Noi avem multe piese de lego, Foooooarte multe. Cele mai frumoase mașini și avioane le construiește tati, eu nu-s atât de talentată. Eu m-am obișnuit de ceva vreme să joc jocurile inventate de Matei după regulile lui, în timp ce tati este atât de implicat încât își formează propria viziune asupra jocului, și simte nevoia să-și aducă aportul. iar Matei nu este de acord de fiecare dată și uite așa se strică cheful, jocul, dispoziția. Și mă aleg cu doi copii bosumflați. Cel mai bine am văzut asta atunci când costruiesc. Tati vede viitoarea mașină albă cu uși negre, în timp ce Matei consideră că ar merge mai bine o ușă galbenă și una albastră. Și supărarea-i gata.

Să ne jucăm cum vor ei, nu cum ne place nouă. Citește mai mult...

Creștem oameni, nu colecționăm bibelouri

6 septembrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
parenting

Intru mai devreme într-un magazin de haine. Mă plimb printre cămăși, bluze, pantaloni. Când și când, mai aud glasul unui băiețel de maxim 4-5 anișori. Ajung aproape de cabinele de probă și îl aflu. Zglobiu, dă roată rafturilor, mai strigă la tati când vede câte ceva care îl impresionează. Mama își caută mărimea potrivită a unei rochii care semăna cu cea de pe mâna ei stângă.
Cumpăr și mă îndrept către casa de marcat. Vânzătoarele își ochii peste cap scârbite, până când una dintre ele zice:
-Dar cum să ieși mă, în lume, cu așa ceva?!
Credeam că a trecut pe lângă noi, cineva cu vreo vestimentație mai extravagantă, și care mie mi-a scăpat. Am pierdut spectacolul, nu mai am ce povesti soțului acasă, îmi zic.
Dar mi-am dat seama rapid, că se refereau la părinții copilului, atunci când cea de la casă a adăugat mândră:
-Păi eu îl băteam până ar fi căzut lat. Vai de capul lui! Și de câte ori s-ar fi uitat la mine, și-ar fi adus aminte de bătaia asta. Mi-a și zis soacră-mea „Deja mi-e milă de viitorul meu nepot”. Păi normal, că o să mănânce bătaie dimineața și seara, mai spune ea mândră, de parcă asta ar fi făcut din ea un viitor părinte perfect.

Și mie îmi este milă. De trecut și de viitor.

Nu pot să nu mă gândesc la cum am fost crescuți  astfel încât ca să găsim ca și metoda de educare bătaia, fără ca măcar să avem copii mai întâi. Iar asta se întâmplă pentru că nu știm altceva. Cu asta am crescut, asta avem , asta transmitem mai departe. Și vedem asta și în parc, în jocurile de rol pe care copiii și le atribuie.

Și tot din violența ce ne-a înfășurat pe nesimțite ,judecăm oamenii, pe cei din jurul nostru, fără să fi fost măcar vreo secundă în papucii lor. Ne mândrim că aplicăm violența și să îi arătăm cu degetul pe cei care aleg altă cale, mai umană. Râdem și îi disprețium pe cei care sunt oameni, pe cei care reușesc să-și înfrâneze pornirile primare, animalice.

Ne hrănim cu răutate, cu necazul altora, ne bucură dramele, ne place să vedem paiele din ochii aproapelui, dar gunoaiele din propria curte nu ne deranjează.

Este cumva ironic că sămbătă voi participa o un seminar în care se va dezbate tocmai topicul Educației cu blândețe. ( apropo, se poate urmări și online de acasă, vă puteți înscrie aici). Psihologi specializați în dezvoltarea umană vor aduce ca argumente studii, științele neurologice, dar și experiența acumulată în atâția ani de profesie. Otilia Mantelers-Leader Hand in Hand Parenting in Romania,  Ana Muntean -Prof. univ. dr. in Psihologia Dezvoltarii Umane, Diana Vasile- Conf. univ. dr., psihoterapeut, Bogdan Ion-Psiholog si psihoterapeut sunt invitații de la care abia aștept să aflu tot ce au să ne povestească. Ioana, Prințesa Urbană este moderator și co-organizator. de asemenea, Ioana a strâns o comunitate care împărtășește aceleași idealuri, în grupul de pe Facebook  Educație cu blândețe, unde se dezbat la orice oră subiecte diverse legate de cum gestionăm furia, tantrumurile, despre cum putem aplica cât mai eficient limitele puse cu blândețe.

Nu știu în ce direcție ne îndreptăm, dar știu că voi susține cât voi putea de mult Educația cu blândețe. Violența naște violență. Dai o palmă dar monstrului nu îi este îndeajuns și mai dai una, și încă una, și parcă tot nu te-ai răcorit. Am trecut prin asta, știu despre ce vorbesc. Nu doresc nimănui să încerce acest sentiment. Neputință amestecată cu vinovăție și nu mai poți lua nimic înapoi. Nici furia, nici loviturile, nici spaima din ochii mari ai trupului aceluia mic.

Bătaia este ruptă din Rai pentru că locul ei nu este acolo. Creștem oameni, nu colecționăm bibelouri. Citește mai mult...