Parenting

„Sunt în ultimul vagon”

12 decembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Parenting
1
"Sunt în ultimul vagon"

O povestioară foarte faină pe care am primit-o pe mail. Piele de găină la final 🙂

În fiecare an vara, mama și tata își duceau fiul cu trenul la casa bunicii. Apoi se întorceau acasă cu același tren a doua zi.

Băiatul, când a crescut, le-a spus părinților: – Sunt mai mare, ce spun dacă anul acesta încerc să merg singur la bunica?

După o scurtă discuție, părinții au fost de acord. Acolo stăteau pe peronul gării, făcând cu mâna, dând ultimele recomandări de la fereastră, în timp ce el continua să repete:- Da, știu, știu, au spus-o deja de o sută de ori …! Citește mai mult...

Anul acesta într-adevăr nu ne vom mai întâlni cu toate rudele. Însă anii trecuți lucrurile stăteau altfel.

Îmi amintesc și eu, din copilărie, atunci când o rudă îndepărtată venea în vizită sau vreo cunoștință a părinților, mă pupa zgomotos și mie nu îmi plăcea deloc. Mai ales când rudele erau mai insistente.

Am mai scris despre subiectul acesta și anul trecut. Despre consimțământul copiilor dar și despre stabilirea limitelor. Citește mai mult...

Mami, ești puternică ca un motor de Ferrari!

29 noiembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
Mami, ești puternică ca un motor de Ferrari!

Una scurtă, de azi de dimineață. 🙂

În cazul în care vă întrebați cum e să fii mamă de băiat.

-Și acum, un Jeep se va întrece cu un Ferrari! Aud un fel de anunț care răsună lângă mine.

-Mami, cine crezi că câștigă?

-Păi cred că Ferrari, îmi dau cu presupusul fără să îmi scot nasul din cartea pe care am început-o.

-E corect! Dar știi de ce?

-De ce? Întreb eu încercând să fiu atentă și la destinul familiei Romanov din romanul meu dar și la cursa care era în plină desfășurare lângă mine. Citește mai mult...

Viață după viață

20 septembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
Viață după viață

A înțeles să își strângă jucăriile cu care nu se mai joacă în vreo patru ani de zile.

A folosit corect tacâmurile și a folosit șervețele pe la vreo trei ani.

A reușit să lege prima propoziție clară, legată, fără ajutor, la patru ani.

Tot de la patru ani știe să recunoască aproape orice marcă de mașină.

A iubit nisipul și marea abia pe la vreo trei ani, după ce în primii doi ani nu suporta ca vreun fir de nisip să îi atingă pielea. Citește mai mult...

Cine o fi inventat modul acesta de educație, nu știu. De fapt știu, dar o să tratez acest subiect într-un alt articol. Tot atunci voi scrie și despre motivele pentru care există o discrepanță atât de mare între stilurile de educație transgeneraționale. Altfel, cine încă mai crede că trimisul la colț are rezultate bune, nu crede bine. Sunt muult mai multe alternative mai sănătoase, pe termen lung, zic. Și mă refer atât la sănătatea părinților cât și a copiilor. Citește mai mult...