Parenting

Să ne jucăm cum vor ei, nu cum ne place nouă

1 ianuarie 2019
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
Să ne jucăm cum vor ei, nu cum ne place nouă

Mie nu-mi place să mă joc.

Uite că am spus-o. Să mă joc ore în șir, să urlu ca o mașină de poliție, să fugăresc dinozauri, să mă ascund după uși în timp ce ne împușcăm cu pistoalele. Să modelez roboței din plastilină sau din nisip kinetic, când uneori aș vrea doar să stau. Sau să fac baie. Sau să dorm. Să ne drăgălim, să ne pupăm, să ne hîrjonim sau să ne batem cu pernele, da, cu tot dragul. Dar să joc roluri, acolo nu este punctul meu foarte, nu-s prea jucăușă, să spunem.  Însă jocul este unul dintre cele mai importante canale de comunicare ale copiilor, și de aceea fiecare părinte ar trebui să se joace de-adevăratelea cu copilul său, măcar 15 minute. Dar să fie veritabile, după regulile lor. Citește mai mult...

Cum influențează depresia mamei dezvoltarea copiilor

3 iunie 2018
Postat de Mamă de Matei în Parenting
0
depresie

Ar trebui să se vorbească mai mult despre depresie. Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât putem interveni mai repede și mai eficient, cunoscând problema prin recunoașterea simptomelor. Am mai vorbit mai demult despre cât de important este ca mama să fi lăsat în urmă bagajul emoțional din trecut și să-și fi umplut rezervorul de iubire. Am scris pe atunci, aici Secretul unei copilării frumoase? O mamă blândă și echilibrată. Și chiar dacă nu a reușit până cel mic a venit pe lume, de atunci încolo, au un motiv serios să o facă. Citește mai mult...

Când Matei i-a întâlnit pe dinozauri

Ne planificaserăm de prea multă vreme să ajungem la Dino Parc, așa că nici prognoza meteo care anunța ploaie pentru ziua de sâmbătă, nu ne-a făcut să ne răzgândim.

Am plecat la ora 09:15 din fața blocului și am ajuns la Dino Parc în jur de ora 12:00. După ce am făcut dreapta la intrarea din Predeal, am condus mai departe până la Pârâul Rece și de acolo am parcurs șapte km de serpetine ceva mai strânse față de cele pe care le întâlnisem spre Sinaia. Deci viteză redusă și atenție sporită. 😀 Citește mai mult...

Copilului meu

Îți scriu ție. Celui care ești sau care vei fi, pentru când eu nu voi mai fi.
Îi scriu adultului ce va deveni, eroului povestirilor mele. Îți scriu în timp ce tu dormi cu piciorușele pierdute sub păturica de care nu te dezlipești niciodată.

Uneori, mă rătăcesc în timp și încerc să îmi imaginez viitorul tău. Mă cuprinde teama gândidu-mă că poate nu voi fi acolo lângă tine, să te ajut să treci prin toate mai ușor, să îți ofer măcar alinare când orice altceva îmi este peste puteri. Citește mai mult...

Suntem sufocați de temeri, de griji, de prea puțin, de prea greu. Însă amintiți-vă că nu copiii sunt cauza neajunsurilor noastre.