Dezvoltare personală
Nu am făcut retrospective. Nici nu am cântărit ce a fost. Nu mi-am setat rezoluții și nici nu mi-am programat scopuri de îndeplinit. Însă ce voi putea să fac mă voi strădui să fac cât mai bine.
Pentru fiecare zi din anul ce vine îmi doresc să ne găsească sănătoși. Să ne trezim dimineața iar ochii mei somnoroși să întâlnească celelalte perechi de ochi, la fel de somnoroși, și să fiecare să vadă în ei sclipirea de bucurie și de binecuvântare, căci suntem împreună.
De câțiva ani, am observat o tendință. Oamenii nu se mai pregătesc pentru Sărbători așa cum o făceau o dată. Sau așa cum ne amintim și noi, din copilărie. Femeile spălau casa pe dinăuntru și o văruiau. Bărbații curățau pe afară și dereticau pe lângă casă.
Rudele se strângeau laolaltă din toate colțurile țării și găteau bunătăți din care gustau practic de două ori pe an. De Paște și de Crăciun. Copiii alergau prin casă și pe afară, uneori intrau pe furiș în camerele mai friguroase, unde nu se făcea focul, și astfel câțiva biscuiți dispăreau ca prin farmec.
„Fă mici acțiuni de bunătate acolo unde te afli. Luate împreună ele copleșesc lumea.” Desmond Tutu
O echipă de cercetători a studiat în ce măsură bunătatea influențează viața oamenilor, din punct de vedere al longevității. Au studiat modul în care bunătatea, compasiunea pot deveni ”contagioase” în grupuri lărgite de persoane. Primele concluzii ale acestui studiu elaborat arată că bunătatea ne prelungește durata de viață.
Doctorul Kelli Harding de la Universitatea din Columbia a scris în cartea The Rabbit Effect despre beneficiile bunătății.
Sâmbătă până în prânz, am mers în Ikea, pentru că multă vreme aveam în plan să îi luăm lui Matei un cort. L-am tot urmărit ceva timp, am verificat la fiecare vizită dacă mai prezintă interes pentru el și să nu cumva să fie doar o toană, așa că de data asta ne convins.
Cam de fiecare dată mergem în Ikea până în ora 12, pentru că mai mult ca sigur mai întâi ne oprim la masă. De fiecare dată alegem somonul cu broccoli, este cel mai bun. Însă mai mult decât mâncarea, lui Matei îi place evident, să se joace împreună cu ceilalți copii, la locul de joacă de lângă masa rotundă. Când am ajuns noi, nu era nimeni acolo, însă în foarte scurt timp, au mai venit doi frățiori. Unul mai mic decât Matei, celălalt un pic mai mare.
Eu cred în terapie. Și mai cred că orice om din lumea asta, indiferent din mediul din care provine sau indiferent de mediul în care a crescut, are nevoie de terapie, toți am avea nevoie măcar de dezvoltare personală. Mai cred cu tărie și în autoeducație, însă terapia este unul dintre cele mai valoroase daruri pe care și le poate face cineva sieși dar și celor din jur. Cei care mă cunosc, știu deja cât bat monedă pe acest lucru. Mergeți la terapie, dacă puteți.