Dezvoltare personală
L-am învățat să citească de la patru ani.
Copilul meu nu știe să folosească semnele de mai mare și mai mic. Să mă îngrijorez? Cât are cel mic? Cinci ani, răspunde mama
Nu știu ce să mă mai fac cu el. Încurcă engleza cu româna, nu este deloc atent. Alți copii de 4 ani nu au problema asta.
Știe alfabetul cap coadă. Se mai încurcă uneori, dar hai să zic că ne descurcăm. Pentru 3 ani jumătate e în regulă.
Ne naștem ca să iubim. Restul, învățăm cât trăim. Și învățăm de la prima respirație, cum să ne obișnuim cu lumea din afara pântecelui cald al mamei.
Nu ne putem alege locul unde să ne naștem, nici numele, nici rudele.
Psihicul, și dacă vreți, sufletul nostru, se naște dornic de iubire. Pentru că asta înseamnă un psihic sănătos, un suflet sănătos. Care caută iubirea.
Nu ne putem alege noi felul în care părinții noștri să ne crească. Nici educația, și oricât de mult ne-ar plăcea să credem, nu ne naștem egali. Nu toți copiii au același start în viață.
Cu ceva timp în urmă, înainte să se spargă buba și să apară totul în presă, la televizor și în online, am aflat de pe facebook de nemulțumirea mai multor fete cu privire la un brand care promitea să le trateze acneea. Era vorba despre Plush Bio.
Am scris la vremea aceea despre subiectul acesta, fără să dau nume însă, era destul de recent, așa că nu am găsit oportun să fac acest lucru. Și am scris mai degrabă pentru că m-a impresionat povestea fetelor afectate de cele întâmplate. Pentru că m-a frapat modul în care se desfășurau consultațiile, despre cum doamna doctor le recomanda fetelor să nu se mai spele cu apă pe față, câtă vreme folosesc cremele tratament.
Dacă m-ar invita cineva să vorbesc despre gripă, despre sistemul imunitar sau despre imunizare, aș povesti din poziția de psiholog. Din două motive. Mai întâi pentru că am mai degrabă cunoștințe de psihologie decât de medicină și apoi pentru că știu cât e important este psihicul și funcționarea lui sănătoasă chiar pentru sănătatea fizică a organismului.
Să o luăm cu începutul.
Se vorbește despre imunizare. În unele discuții se regăsesc informații relevante și argumente pro sau contra. În alte discuții se simte dezinformarea, panica, teama. Evit de multe ori astfel de discuții în spațiul public tocmai pentru că dezbaterea nu poate fi urmărită până la final în spațiul online, iar lumea poate pleca acasă cu informații incomplete. Nu aș face decât să sporesc confuzia oamenilor iar confuzia este este clar o stare pe care nu îmi doresc să o generez.
Suntem tot mai aproape de data de cincisprezece mai, ziua în care vom ieși din starea de urgență. Lumea s-a relaxat deja, de joi de când s-a făcut anunțul, orașul era mai aglomerat comparativ cu ultima lună.
După cincisprezece mai, masca va deveni obligatoriu de purtat în spațiile publice închise, cel putin până la sfârșitul anului.
Lumea va fi altfel.
Va trebui să învățăm în primul rând să respectăm regulile de prevenție, disciplina trebuie să devină un cuvânt obișnuit.
Să ne obișnuim să ne spălăm pe mâini de câte ori intrăm în casă. Să ne acoperim gura atunci când tușim sau când strănutăm.
Să ne învățăm să preluăm informațiile ca atare, cu ce ne este folositor de acolo. Spre exemplu, astăzi am scris pe Facebook despre cum prin educație copiii pot învăța să poarte masca ( pentru că existau discuții despre cum la întoarcerea la școală copiii nu vor purta masca ), mi s-a atras atenția că bebelușii nu trebuie să poarte ( de parcă asta aș fi spus eu) sau că în Germania pediatrii nu recomandă purtarea măștii de copiii până la șase ani. Matei are cinci ani ( căci despre el îmi permit eu să vorbesc) și nu îi este teamă de virus, însă știe că nu e voie afară din cauza virusului, însă ne-am făcut deja planuri despre ce vom face când vom avea voie să plecăm mai departe de casă.