Dezvoltare personală
Zilele trecute am dat voce unei povești care a atins foarte mulți oameni. Dar care, în același timp, a și rezonat cu și mai mulți oameni.
Povestea este despre o fiică, a unei mame. Și este o poveste ce poartă multă durere, pentru că așa cum și-au dat cei mai mulți seama, este povestea a două suflete, cu multă istorie de durere.
Mamele de fiice sunt fiicele unor mame.
Mamele de fiice sunt fiicele unor fiice, unor fiice, unor fiice…. Povestea începe demult. De la prima mamă, de la care s-a tot transferat durere, de la o generație la alta. Unele dureri s-au procesat și s-au vindecat, altele au rămas.
Facebook mi-a reamintit de postarea asta, de anul trecut. Am scris așa:
Ieri a fost o zi cu evenimente care m-au necăjit și m-au frustrat destul de tare. Atât de tare că aseară am plâns, numai ca să descarc toți nervii strânși, să nu merg cu ei la culcare.
Astăzi am ieșit la aer, la soare, am ieșit în parc. Pe drum, în mașină, soțul mi-a pus colindele preferate, deși anul ăsta încă nu începusem să le ascult. De obicei, prima zi de ascultat colinde este ziua în care împodobim bradul.Dar ce bine că am ascultat colinde și m-am încălzit de la soare, pentru că sunt alt om. De fapt ieri am fost alt om, azi sunt tot eu, liniștită și cu (încă) drag de lume.
Bună, sunt Loredana, am 34 de ani și abia în ultimele luni am început să mă preocup de educația financiară. Dar știți cum se spune: mai bine mai târziu, decât niciodată.
Ca să fie treaba, treabă, am apelat și la un consultant financiar, de la care am învățat multe, dar tot mai am mult până departe.
Știu că timpul mamelor, exclusiv pentru ele, este setat în afara programului de lucru, eventual după zece seara. Întâlnirea cu un consultat financiar, de exemplu, este dificil de realizat, atunci când ai doi copii, poate chiar ambii de vârstă mică. Aranjasem la un moment dat pentru o mămică, o întâlnire cu un consultant financiar, iar mămica mi-a trimis un mesaj, scuzându-se că nu se poate loga la întâlnirea online, din lipsă de timp. Și că ar fi ajutat-o mai mult dacă informațiile ar fi fost transmise pe mail.
Tocmai ce am terminat de citit o carte. Se numește Pământ American. Am citit cartea în cinci zile, nu am reușit să o mai las din mână.
Pe scurt, este vorba despre Mexic, despre carteluri, despre droguri, societate decăzută. Corupție, mafie, sărăcie. Copiii înrolați devreme în carteluri, pentru că este cumva singura șansă la viață.
Un ziarist scrie un articol despre cel mai recent cartel. Iar asta îl va costa scump pe jurnalist. Un soldat înarmat cu o tastatură care își dorește să faă o lume mai bună, dezvăluind răul.
Ieri am participat la o terapie de grup. Toată ziua. Și am auzit foarte multe povești de viață. Și de fiecare dată mă înduioșează la fel tare.
Este o perioadă în care fac multă terapie și dezvoltare personală. Face parte din procesul meu de viitor psihoterapeut. Și după fiecare zi intensă de lucru personal, este recomandat să mergi acasă, unde să ai ceva liniște, să te poți odihni, să poți dormi. Ca să se așeze ce ai lucrat.