Dezvoltare personală

Oferă-mi cinci cărți și o cafea bună și zău că cinci zile nu îți mai cer nimic. Literalmente. Unii găsesc relaxare într-o seară în oraș, alții într-o excursie sau chiar într-un film bun. Locul meu ideal de relaxare ar fi un divan cu perne pufoase așezat lângă geam și un teanc de cărți. Pentru că în acele pagini mai vechi sau mai noi, regăsesc povești de viață. Nu ni se mai poate întâmpla nimic nou. Orice lucru imaginabil sau neimaginabil așteaptă să fie descoperit în punctele negre unite pe foile albe, ce se aștern sub ochii noștri și din care avem atâtea de învățat, fără să riscăm prea multe. Nu de puține ori am găsit soluții sau explicații chiar și în romanele mai puțin cunoscute ori care nu au adunat cele mai multe recenzii pozitive. Citește mai mult...

Ai griă ce dai pe bani

2 ianuarie 2019
Postat de Mamă de Matei în Dezvoltare personală
1
Ai griă ce dai pe bani

Rândurile de mai jos le-am scris încă de anul trecut. Zac de ceva timp într-o ciornă, nu-mi venea să le eliberez. Însă cumva suprapuse cu perioada de început de an nou, cu rezoluții și planuri noi, cred că este un moment oportun ca acest articol să vadă lumina online-ului. Totul a plecat de la o știre citită în presă și care a fost ulterior difuzată și la tv.

O fetiță de doi ani a murit la Spitalul Fălticeni din cauza anemiei severe. Bunica fetiţei le-a povestit medicilor că micuţa a fost hrănită doar cu lapte şi ceai. Bunica a spus că a fost hrănită doar cu lapte şi ceai. Copila se afla doar în grija tatălui pentru că mama sa este plecată la muncă în străinătate. Cei doi părinţi mai au trei copii. Familia este din comuna suceveană Preuteşti. Când a văzut că mezina se simte rău, tatăl a dus-o soacra lui, care locuieşte în comuna Horodniceni. Femeia s-a speriat şi a sunat la 112. Copila a fost preluată de o ambulanţă şi transportată la Spitalul Fălticeni, unde a fost diagnosticată cu anemie severă şi insuficienţă respiratorie. (Sursa: aici)

Nu judec mama. Departe de mine acest gând. Însă ce pot spune este că m-a pus serios pe gânduri. Citește mai mult...

De fapt, titlul ar fi trebui să sune astfel:  „De ce să nu copiezi texte.” Și punct.

Însă pentru că știm că de fapt asta nu se va întâmpla niciodată, am ținut totuși să reamintesc de sursă. Pentru că doare, și doare tare.

Pentru că știu că nu este numai durerea mea, ci și a altor colegi ai mei, și pentru că am pățit-o iarăși chiar  zilele trecute, m-am gândit să aduc argumente împotriva preluării textelor fără menționarea autorului. Altele în afară de bunul simț, desigur.

Vinerea trecută, cineva mi-a atras atenția că o persoană, a copiat un text de-al meu pe un grup, și l-a însușit. Adică a afirmat că este scris de ea însăși, că este creație proprie. Postarea nu a rezistat prea mult, a șterș-o după ce alte persoane au venit cu link spre articolul meu și i-au demontat spusele.

Treaba asta se practică foarte mult. Am texte care încă se distribuie pe facebook, care sunt virale, adică de doi ani ele încă circulă activ. Ca și test, puteți căuta în lupă aceste cuvinte Bună. Sunt eu soția ta „ și dați apoi click pe Vezi toate rezultatele . Veți vedea de câte ori este preluat, în câte din cazuri mi se acordă credit ( foarte puține) și în câte cazuri este atașat link activ către mine ( aproape deloc). Căutarea vă arăta fragmente din acest articol.

Așadar, de ce nu trebuie să copiezi texte fără să menționezi sursa:
  • Pentru că autorul a muncit pentru cele 3-5-300-900 de rânduri pe care le preiei. Uneori și câteva ore bune.
  • Pentru că atunci când tu preiei textul fără sursă, altcineva o să-l copieze de la tine, tot fără sursă, altcineva de la acel cineva va face la fel, și astfel nu se va mai cunoaște în veci adevăratul autor. Și foarte mulți și-l vor putea însuși fără nici o mustrare. Vezi cât de repede se împrăștie răul?
  • Pentru că atunci când postezi pe facebook, autorul pierde trafic de pe blog sau de pe pagina de facebook. Asta înseamnă că atunci când verifică cifrele, s-ar putea să fie dezămăgit, că în loc de 50,000 de citiri câte ar avea în realitate, la el se reflectă doar 2,000.  Ce n-a mers, se va întreba…
  • Pentru că s-ar putea ca într-o zi să se lase de scris și să închidă blogul cu totul, din acest motiv.
  • Pentru că Google îl penalizează( culmea!) și îl declasează în motorul de căutare- „Doar preiau un text, ce mare lucru?! „răul făcut nu este atât de mic pe cât pare.
  • Pentru că dacă el scrie cu drag, pentru oameni, de ce să nu spui și altora despre el?
  • Pentru că dacă ție îți place cum scrie, și modul în care în care își deschide sufletul în fața necruțătorului online, de ce să nu îi dai un like sau un share pentru ceea ce face?
  • Pentru că nici ție nu ți-ar conveni ca autorul să vină la sfârșitul lunii să îți ia un sfert din salariu, din munca ta. (practic asta faci și tu preluând textul lui, fără să-i acorzi credit)
  • Pentru că îi faci foarte mult rău acelei persoane. Vă povestesc mai jos, cum.
  • Citește mai mult...

    Bună iubitule,

    Te văd că ești preocupat de jocul tău cu mașinuțe, cum le aliniezi în rând, cu răbdare și cu fericire, fericirea copilăriei prezente. Au trecut trei ani de când ne umpli casa de veselie, de încăpățânare, de chicoteli și de zile mai frumoase. Dar chiar și după atâta vreme, parcă retrăiesc primele momente când erai o mână de om, și parcă ieri, cu multă grijă și emoție, te-am așezat pentru prima oară în pătuțul de acasă. Când ai crescut așa mare, puiule?Nu cu mult timp în urmă te străduiai să faci primii pași, iar acum îți potrivești singur teneșii când ieșim la plimbare. Mă simt mândră de reușita ta, însă în același timp , în secret, mă bucur că mi-ai păstrat mie închisul nasturilor mici, de la cămașa în carouri.

    Mai sunt doar trei săptămâni până la începerea grădiniței, această nouă etapă din viața ta. Știu că ești pregătit, pregătită sunt și eu. Și totuși, mă încearcă multe sentimente pe care nu vreau să ți le descopăr, pentru că nu-mi doresc să te tulbur în vreun fel ori să îți tai cumva din aripile pe care tocmai le desfaci, curajos. Mama aceasta te va lăsa să îți iei zborul, cu încredere și recunoștință.

    Această nouă aventură poate fi înfricoșătoare, dar știu că împreună vom crește prin ea. Schimbarea este dificilă, chiar și atunci când este interesantă. Grădinița va fi o mare adaptare pentru amândoi. Unele zile vor fi pline de lucruri noi, de descoperiri. Unele zile vor fi grele, însă vom păstra zilele bune să ne fie motor pentru zilele mai dificile.

    Lumea noastră mare are nevoie de tine și tu ești gata să-ți lași amprenta asupra ei. Tu, copilul meu dulce și nou, ai niște daruri minunate, unice, de care lumea are nevoie. Pe unele dintre aceste daruri le știu deja, altele se vor ivi pe parcurs, scoase la lumină de educatori, colegi și toate lucrurile care așteaptă cuminți în cărți, să le afli.

    Să nu uiți niciodată cine ești, să nu îți fie frică să crești.

    Să ai parte de educație, este un privilegiu. Să fii recunoscător pentru șansa ta.

    Indiferent ce se întâmplă acolo, casa va fi întotdeauna locul tău sigur. Când la sfârșitul zilei vei trece pragul casei, părinții tăi te vor întâmpina cu brațele larg deschise.

    Acasă este locul tău sigur. Mama și tata sunt locul tău sigur. Indiferent de cum va fi ziua ta, vei bine, pentru că ești și vei fi iubit.

    Suntem ceea ce învățăm și ceea ce cunoaștem. Nimic nu va fi niciodată la fel, cu excepția iubirii pe care o avem pentru tine. Fie ca ea să te poarte și să te susțină prin această mare aventură.

    Cu dragoaste,
    Mama și Tata

    <!--
    Start of DoubleClick Floodlight Tag: Please do not remove
    Activity name of this tag: MamaDeMatei Nutricia Article Floodlight
    URL of the webpage where the tag is expected to be placed: http://www.nutricia.ro
    This tag must be placed between the and tags, as close as possible to the opening tag.
    Creation Date: 03/20/2018
    -->

    var axel = Math.random() + "";
    var a = axel * 10000000000000;
    document.write('');



    document.write('');


    document.write('');

    Tocmai ce a început perioada de înscriere a copiilor la grădiniță. Discutam zilele trecute cu o prietenă al cărei copil va merge direct la grădiniță, fără să fi trecut prin etapa de creșă. Mă întreba cum am gestionat răcelile lui Matei, dar mai ales cum a decurs acomodarea. Am mai povestit despre ele în episoadele Viața la creșă, însă acum despre altceva vreau să vă spun.

    Cu discuția respectivă în minte, am citit un interviu cu Asist. Univ. Dr. Alice Azoicăi, medic specialist pediatru, cu supraspecializare în alergologie și imunologie clinică pediatrică, care pune accentul foarte mult pe o alimentație corectă care să integreze și prebiotice și vitaminele A, C și D în scopul de  a pregăti sistemul imunitar al copiilor să se descurce în medii noi.

    Prima idee pe care o susține doamna doctor este aceea că primii trei ani de viață sunt esențiali construirii sistemului imunitar (Dr. Alice Azoicăi: „Primii 3 ani de viață constituie perioada în care copilul are cele mai importante achiziții în dezvoltare (neuro-motorii, nutriționale, de limbaj), precum și momentul în care se clădește imunitatea pentru mai tarziu”). Și sunt de acord, primii trei ani de viață sunt importanți din multe puncte de vedere: tot atunci se se așează cele mai importante achiziții și sisteme de coping( adică cum se adaptează o persoană unei situații critice, stresante).

    Revenind însă la construirea imunității. Primul pas, unul dintre cele mai important, este alăptarea la sân. Laptele mamei este aliment viu. Apoi, perioada 1-3 ani este perioada în care se produc o serie de modificări în sistemul imunitar al copiilor, deci părinții pot interveni acum și din exterior cu o alimentație diversificată. Expunerea la mediul înconjurător este de asemenea un factor important, deoarece copiii pot prelua anticorpi din exterior.

    Toate acestea sunt importante. Contează foarte mult și dacă scoatem copilul cu căciulă pe cap atunci când afară sunt 20 de grade, sau dacă administrăm antibiotic la cel mai mic semn de răceală. De altfel, imunizarea se realizează, paradoxal, și prin răceli, care sunt normale, iar de la un copil proaspăt inclus în colectivitate,

    în primul an ne putem aștepta să răcească chiar o dată la două săptămâni Citește mai mult...