Dezvoltare personală
Aceasta este o poveste terapeutică, pe care am auzit-o și eu la rândul meu, la un moment dat. Merită împărtășită, cu siguranță. Am mai adaptat-o eu, în câteva locuri, întrucât nu o pot reproduce cu exactitate.
A fost o dată un peștișor care trăia într-un acvariu. Iar în acest acvariu, nu mai curățase nimeni apa de ceva vreme. Și mizeria se tot aduna, apa se îngălbenea. Peștișorului îi era tot mai greu să respire, să se odihnească, să trăiască.
De cele mai multe ori am impresia certă că sigur copiii cresc peste noapte, fără ca noi să surprindem măcar vreo secundă din proces. Ca o plantă despre care realizezi de la o zi la alta că a mai crescut, că s-a mai înălțat, că a făcut pui. Și pe care deși o vezi zi de zi, nu ai prins niciodată momentul de creștere.
Însă, în cazul copiilor, se mai întâmplă ceva. Realizezi că ei cresc atunci când încep să (își) pună întrebări care au răspunsuri.
Sunt la fel de curioși despre personajele mitologice, despre monștri și zâne, despre căpcăuni și superman, dar parcă încep să-și dea seama că nu prea sunt reali. Și că viața e mai mult de despre altceva.
Este duminică seară prieteni, așa că nu o să vă rețin prea mult. Mâine-i luni, luni e greu, deci să mergem devreme la somn, ca să ne odihnim.
Vă spun pe foarte pe scurt.
Ieri am fost în oraș, ca să cumpărăm un cadou pentru o fetiță, la ziua căreia vom merge sâmbăta viitoare.
Am mâncat acasă micul dejun, toată lumea și-a băut cafeaua, ceaiul și ce și-a mai dorit. Ba chiar am pregătit cele necesare pentru prânz și cină, am scos de la congelator și am verificat dacă avem tot ce ne trebuie.
Tocmai ce am terminat de citit Tată bogat, tată sărac. Da, abia acum am citit-o. Dar niciodată nu-i prea târziu să ne apucăm de lucrurile bune și de obiceiurile sănătoase.
După ce am închis cartea, am simțit că am învățat câteva lucruri noi cu privire la educația financiară. Mi-a schimbat câteva perspective. Nu am simțit că a fost timp irosit degeaba.
Mi-a plăcut mult încheierea și m-am gândit că aș putea să o împărtășesc și altora. Poate vă stârnește curiozitatea, sau din contră, poate știați deja sau pur și simplu nu este în aria voastră de interes. Voi hotărâți ce faceți cu informația asta. Cu mine a rămas ideea asta, și aș vrea să o transmit mai departe.
Postul Paștelui a început deja de pe 27 februarie. Și se încheie pe 16 aprilie, când va fi marea sărbătoare a Învierii.
Eu știu că-i greu uneori, cu stilul nostru de viață, mereu pe fugă, să ținem post. Mai ales cu copii mici pe acasă, când ar trebui să gătim mai multe feluri de mâncare. Dar am auzit asta la părintele Necula, pe care-l urmăresc și de care mi-e tare drag, și mi-ar plăcea să împărtășesc cu voi: