Dezvoltare personală
Somnul este unul dintre dorurile mamelor noi. Și nu numai.
Cel puțin în primul an, mama doarme foarte puține ore pe noapte. Sau pe zi. Sau legate. Că sunt dezlegate rău. Cel puțin în primul an, mamele se trezesc din trei în trei ore, dacă nu și mai devreme.
Nu este o regulă, sunt și mame care reușesc să doarmă în primele luni mai mult, dar povestea celor mai multe mame este cea de mai sus. Că este vorba despre alăptat sau hrănit, ori despre colici sau pur și simplu salturi în dezvoltare, mama e acolo să aline, să ia în brațe, să legene. Și chiar dacă uneori face toate astea semi-trează nu se pune ca somn, nu are cum.
Vremurile pe care le trăim nu sunt cele mai ușoare și nici cele mai lejere. În vremea copilăriei mele, cei mai mulți oameni lucrau de la 6 la 3, adică jumătate din zi erau acasă. De la ora 3 și jumătate părinții erau acasă.
Chiar dacă mamele își ocupau timpul cu gătitul, cu curățenia sau alte treburi casnice, măcar erau acasă, fără să primească telefoane de la serviciu pentru diverse probleme, nelămuriri , solicitări. Long story short, părinții ajungeau acasă mai devreme și erau ceva mai relaxați.
La ce oră mergi la culcare? Câte ore dormi pe noapte? Întreabă orice mamă și 80% vor răspunde la fel. Mamele merg la somn abia după ce toată casa este așezată și copiii dorm.
Apoi mama își pregătește dușul și dacă nu i se închid ochii, întinde o cremă de noapte pe față și dacă un înger își întinde aripile asupra ei, poate și o loțiune de corp. De cele mai multe ori rămâne doar la crema de față.
Este mai ușor să aruncăm responsabilitatea în cârca altcuiva decât să ne asumăm consecințele faptelor noastre.
Vrem o schimbare certă dar care să nu pornească de la noi. Noi nu prea avem chef, suntem obosiți.
Vrem o lume mai bună, dar fără ca noi să facem ceva pentru asta. Lasă că nu-s eu de vină că-i marea plină de plastic, că doar nu eu singur am aruncat, nu?
Vrem conducători mai bun pentru țara asta, dar nu ieșim la vot. Nu, noi încă așteptăm candidații perfecți. Care probabil nu vor exista niciodată.
Vrem străzi mai curate, vrem o țară ca afară, dar nu ne jenăm să aruncăm ambalaje pe jos, în loc să le păstrăm până la primul coș de gunoi care ne apare în drum.
Recunoștință ar trebui să fie cuvântului anului 2020. Știu că anul ăsta ne-a lovit teribil, dar este posibil ca și anul următor să fie la fel. La fel de greu.
Recunoștință în primul rând către oameni, către cei din jurul nostru. Am văzut ce înseamnă să fim departe când noi aveam nevoie să fim aproape.
Recunoștință pentru aparent cele mai „simple” meserii. Am văzut cât de vitale sunt pentru economie și pentru noi, oamenii, pentru a ne asigura viața de zi cu zi. Curieri, casieri, transportatori de marfă. care ne-au asigurat mâncarea, alimentele de bază. Drojdia și hârtia igienică 😀