Să (te) plângi nu te ajută să îți rezolvi problema, dar te ajută să te descarci. Și dacă te descarci, jumătate din problema e ca și rezolvată.

Pentru că fără toată tensiunea închisă înăuntrul tău, ai capul limpede pentru a te gândi, pentru găsirea de soluții.

Așa că lăsați mamele să spună că le este greu, chiar dacă nu este cel mai mare greu din lume.

Lăsați mamele să (se) plângă, să spună că aproape și-au ieșit din minți în timpul zilei, chiar dacă asta nu e cel mai mare rău din lume.

Lăsați mamele să se simtă vulnerabile, slăbite, chiar dacă este doar pentru câteva secunde. Nu suntem de piatră, suntem oameni și avem slăbiciuni. Citește mai mult...

Zilele trecute rula la televizor o reclamă. O reclamă ce prezenta pastile pentru durerea de cap, crampe menstruale și alte probleme.

În reclamă ne era prezentată o doamnă pe care o durea foarte tare capul. Și cred că mai era și răcită. Cert este că nu se putea ridica din pat. Orice mișcare i se părea un chin.

Și se făcea că doamna aceasta avea o grămadă de treburi de făcut. De predat o mulțime de rapoarte șefului, de făcut piața, de mers cu prietenele în club. Citește mai mult...

Am făcut multe greșeli de când sunt mamă. Am păcătuit de multe ori. Și încă o mai fac. Unele păcate sunt mici, altele sunt mari. Am încercat o spovedanie, cu cele mai mari dintre ele, pe care le-am conștientizat și pentru care mă căiesc cel mai mult. O spovedanie către mine, dar și către alte mame, nu sunteți singure acolo, există cineva aici care vă înțelege perfect.

1. Am pus interesele altora mai presus decât (interesele) copilul(ui) meu.

Fie că a fost vorba despre un eveniment la care am participat și am întârziat acasă mai mult decât era cazul. Citește mai mult...

Nu te tot poți supăra pe oameni că storc viața din tine, când tu le oferi storcătorul.

Omul are o anumită cantitate de energie. Nu există om care să se bucure de energie nelimitată.

Tu cum îți cheltui energia?

Energia se cheltuie din momentul în care ai deschis ochii. Apoi se consumă în mare cantitate la serviciu. Îți mai rămâne ceva pentru treburile de acasă și încerci să păstrezi cât mai multă pentru cei dragi. Citește mai mult...

Pentru că mereu ne dorim mai mult.

Pentru că deseori nu vedem ceea ce avem deja.

Pentru că deseori nu ne bucurăm de ceea ce avem deja.

Este firesc să îți dorești mai mult, se numește evoluție. Dar drama acestui lucru se transpune de prea multe ori în a trece vremea pe lângă tine, în a suspina mereu după altceva, în a urmări un scop care nu va avea nicicând final. Va fi o cursă chinuitoare, la capătul căreia nu există linie de sosire. Citește mai mult...