Dacă suntem prieteni pe Facebook, probabil ați văzut deja că sâmbătă am fost la o nuntă. Nu mai știu câți ani au trecut de la ultima nuntă la care am participat.
Cert este că după ce inițial m-a anunțat ceasul că zgomotul e mult prea puternic ca să fie sănătos, după prima horă, și-a dat seama că am început să practic un exercițiu fizic și să-i spun și lui despre ce este vorba. Nu am găsit HORĂ printre exercițiile de fitness, așa că l-am închis.
Astăzi este ziua mea. 35 de ani.
Au fost ani cu mult bine, dar si cu multe limitări, așa cum este în viață. Însă în ultimii ani, a fost cu mai mult bine, și dacă mi-ar cere un sfat copila ce am fost acum 20 de ani, i-aș spune: ,,înconjoară-te cu oameni de bine și păstrează-i! Pentru că limitări în viață vor exista oricum. Iar oamenii care vor fi alături de tine vor face diferența de cât de ușor sau de greu îți va fi.”
Un întuneric adânc. Și o mamă care se afla de ceva vreme acolo. Nu-și putea aminti prea bine când sau cum căzuse. Începuse să creadă că nu va reuși să iasă vreodată de acolo. Iar disperarea era tot mai aproape…
Oamenii din jurul ei au început să se îngrijoreze. Trebuie să facem ceva pentru ea, au spus.
— Stai, ce faci aici, jos, cu mine? întrebă prima mamă nedumerită.
Atașamentul sigur, securizant, din copilărie, este vesta de salvare a viitorului adult.
Am tot auzit ideea că un atașament sigur generează viitori adulți care vor fi incapabili să se descurce în viață, și care nu vor ști nici cum să se îngrijească pe ei înșiși.
Poate că este și o neînțelegere la mijloc, o eroare de percepție. Atașamentul securizant nu înseamnă răsfăț sau copii răsfățați.
Unul dintre cele mai importante și mai bune lucruri pe care mama îl poate face pentru binele copiilor ei, este să se îngrijească pe sine. Fizic și psihic. Pentru că îngrijirea mamei face parte din îngrijirea copiilor ei.
Din iubire și din dorința de a face cât mai multe pentru familiile lor, mamele tind să se lase pe ultimul loc. Ele îngrijesc copiii, soțul, casa, și se întâmplă ca rândul lor să vină poate la ore târzii. Sau poate niciodată. Lasă, data viitoare…