Mă despart de tine, prieten, frate. Departe îmi ești de multă vreme, însă eu abia acum am reușit să privesc distanța. Îți las umbra să plece, pentru că astăzi am realizat că am rămas singură, așteptând o întoarcere ce nu avea să mai întâmple vreodată.

Mă despart de fantoma ta, pe care am ținut-o prizonieră, să îmi bântuie visele și să îmi aline dorul de tine. Pun capăt acestei așteptări ce a durat ani de zile. Azi știu că nu te mai întorci. Citește mai mult...

Șansa la iubire necondiționată o avem doar o singură dată în viață. Și asta pentru că cu iubirea necondiționată sunt datori părinții și nu altcineva.

Să ne iubească necondiționat prietenii nu este posibil.

Să ne iubească soții necondiționat nu este posibil, pentru că acolo nu ar mai fi căsnicie, ar fi un joc de-a mama și copilul sau tata și copilul.

Ați auzit de multe ori despre iubirea necondiționată. Dar ce înseamnă mai exact și de ce este nevoie de ea?

Iubirea necondiționată este iubirea fără de condiție impusă. Citește mai mult...

Un copil are nevoie de căldura unui cămin. Și dacă nu o va primi, va da foc căminului ca să se încălzească– proverb african

Am citit de curând acest proverb african pe care eu l-am adaptat puțin. Proverbul original este astfel: Un copil are nevoie de căldura unui sat pentru a crește. Iar atunci când nu va primi căldura satului, îi va da foc pentru a se încălzi.

Eu l-am adaptat în forma din titlul pentru că mi se pare că se pliază mai bine pe realitatea zilelor noastre, în care copiii nu mai cresc în comunități, nici măcar în familii extinse. Copiii sunt (doar) în grija părinților, a familiilor biparentale sau chiar monoparentale. Citește mai mult...

Mâinile mamei oblojesc și alină rănile.

Buzele mamei rostesc rugăciuni tăcute pentru ceilalți, niciodată pentru ea însăși.

Brațele mamei înconjoară, leagănă, adăpostesc, protejează.

Ochii mamei oglindesc emoțiile celorlalți, propriile emoții rămânând ascunse de ochii lumii.

Ochii mamei nu plâng lacrimi pentru sine, ci doar pentru copii. Și dacă Doamne ferește se întâmplă să plângă pentru sine, o fac doar departe de privirile cunoscuților pentru ca să nu deranjeze pe nimeni. Citește mai mult...

Ochi mari, albaștri, în care până și cel mai curat cer, se pierde.

Buzele tinere, trandafirii, se deschid într-un zâmbet sincer, moale și blând.

Păr negru, lung și un breton aliniat pe frunte, deasupra sprâncenelor. Câțiva cârlionți sar jucăuși, din spatele urechilor.

Eu, cea care am fost cândva. Versiunea mea, mai mică. Copilul. Fetița din inima mea, veșnic inocentă, fără teamă, plină de viață.

Mă întorc de multe ori la ea. Și ea se întoarce la mine. Blândă, sinceră, fără să bănuiască o clipă cât de crudă și cât de grea poate fi viața uneori. Citește mai mult...