Dezvoltare personală

Eu cred în terapie. Și mai cred că orice om din lumea asta, indiferent din mediul din care provine sau indiferent de mediul în care a crescut, are nevoie de terapie, toți am avea nevoie măcar de dezvoltare personală. Mai cred cu tărie și în autoeducație, însă terapia este unul dintre cele mai valoroase daruri pe care și le poate face cineva sieși dar și celor din jur. Cei care mă cunosc, știu deja cât bat monedă pe acest lucru. Mergeți la terapie, dacă puteți. Citește mai mult...

Așa cum am fost obișnuiți de atâta vreme, începutul verii marchează sfârșitul anul școlar. Fie că vorbim despre grădiniță, gimnaziu sau liceu. Asta înseamnă pentru copii două luni întregi de joacă, de explorat, de legat noi prietenii, de văzut locuri noi. Această perioadă este așteptată cu bucurie de copii care au șansa la o astfel de vacanță. Sunt și copii pentru care venirea verii înseamnă doar mutarea activităților dintr-o clasă în alta și eventual schimbarea supraveghetorilor. Citește mai mult...

Oferă-mi cinci cărți și o cafea bună și zău că cinci zile nu îți mai cer nimic. Literalmente. Unii găsesc relaxare într-o seară în oraș, alții într-o excursie sau chiar într-un film bun. Locul meu ideal de relaxare ar fi un divan cu perne pufoase așezat lângă geam și un teanc de cărți. Pentru că în acele pagini mai vechi sau mai noi, regăsesc povești de viață. Nu ni se mai poate întâmpla nimic nou. Orice lucru imaginabil sau neimaginabil așteaptă să fie descoperit în punctele negre unite pe foile albe, ce se aștern sub ochii noștri și din care avem atâtea de învățat, fără să riscăm prea multe. Nu de puține ori am găsit soluții sau explicații chiar și în romanele mai puțin cunoscute ori care nu au adunat cele mai multe recenzii pozitive. Citește mai mult...

Ai griă ce dai pe bani

2 ianuarie 2019
Postat de Mamă de Matei în Dezvoltare personală
1
Ai griă ce dai pe bani

Rândurile de mai jos le-am scris încă de anul trecut. Zac de ceva timp într-o ciornă, nu-mi venea să le eliberez. Însă cumva suprapuse cu perioada de început de an nou, cu rezoluții și planuri noi, cred că este un moment oportun ca acest articol să vadă lumina online-ului. Totul a plecat de la o știre citită în presă și care a fost ulterior difuzată și la tv.

O fetiță de doi ani a murit la Spitalul Fălticeni din cauza anemiei severe. Bunica fetiţei le-a povestit medicilor că micuţa a fost hrănită doar cu lapte şi ceai. Bunica a spus că a fost hrănită doar cu lapte şi ceai. Copila se afla doar în grija tatălui pentru că mama sa este plecată la muncă în străinătate. Cei doi părinţi mai au trei copii. Familia este din comuna suceveană Preuteşti. Când a văzut că mezina se simte rău, tatăl a dus-o soacra lui, care locuieşte în comuna Horodniceni. Femeia s-a speriat şi a sunat la 112. Copila a fost preluată de o ambulanţă şi transportată la Spitalul Fălticeni, unde a fost diagnosticată cu anemie severă şi insuficienţă respiratorie. (Sursa: aici)

Nu judec mama. Departe de mine acest gând. Însă ce pot spune este că m-a pus serios pe gânduri. Citește mai mult...

De fapt, titlul ar fi trebui să sune astfel:  „De ce să nu copiezi texte.” Și punct.

Însă pentru că știm că de fapt asta nu se va întâmpla niciodată, am ținut totuși să reamintesc de sursă. Pentru că doare, și doare tare.

Pentru că știu că nu este numai durerea mea, ci și a altor colegi ai mei, și pentru că am pățit-o iarăși chiar  zilele trecute, m-am gândit să aduc argumente împotriva preluării textelor fără menționarea autorului. Altele în afară de bunul simț, desigur.

Vinerea trecută, cineva mi-a atras atenția că o persoană, a copiat un text de-al meu pe un grup, și l-a însușit. Adică a afirmat că este scris de ea însăși, că este creație proprie. Postarea nu a rezistat prea mult, a șterș-o după ce alte persoane au venit cu link spre articolul meu și i-au demontat spusele.

Treaba asta se practică foarte mult. Am texte care încă se distribuie pe facebook, care sunt virale, adică de doi ani ele încă circulă activ. Ca și test, puteți căuta în lupă aceste cuvinte Bună. Sunt eu soția ta „ și dați apoi click pe Vezi toate rezultatele . Veți vedea de câte ori este preluat, în câte din cazuri mi se acordă credit ( foarte puține) și în câte cazuri este atașat link activ către mine ( aproape deloc). Căutarea vă arăta fragmente din acest articol.

Așadar, de ce nu trebuie să copiezi texte fără să menționezi sursa:
  • Pentru că autorul a muncit pentru cele 3-5-300-900 de rânduri pe care le preiei. Uneori și câteva ore bune.
  • Pentru că atunci când tu preiei textul fără sursă, altcineva o să-l copieze de la tine, tot fără sursă, altcineva de la acel cineva va face la fel, și astfel nu se va mai cunoaște în veci adevăratul autor. Și foarte mulți și-l vor putea însuși fără nici o mustrare. Vezi cât de repede se împrăștie răul?
  • Pentru că atunci când postezi pe facebook, autorul pierde trafic de pe blog sau de pe pagina de facebook. Asta înseamnă că atunci când verifică cifrele, s-ar putea să fie dezămăgit, că în loc de 50,000 de citiri câte ar avea în realitate, la el se reflectă doar 2,000.  Ce n-a mers, se va întreba…
  • Pentru că s-ar putea ca într-o zi să se lase de scris și să închidă blogul cu totul, din acest motiv.
  • Pentru că Google îl penalizează( culmea!) și îl declasează în motorul de căutare- „Doar preiau un text, ce mare lucru?! „răul făcut nu este atât de mic pe cât pare.
  • Pentru că dacă el scrie cu drag, pentru oameni, de ce să nu spui și altora despre el?
  • Pentru că dacă ție îți place cum scrie, și modul în care în care își deschide sufletul în fața necruțătorului online, de ce să nu îi dai un like sau un share pentru ceea ce face?
  • Pentru că nici ție nu ți-ar conveni ca autorul să vină la sfârșitul lunii să îți ia un sfert din salariu, din munca ta. (practic asta faci și tu preluând textul lui, fără să-i acorzi credit)
  • Pentru că îi faci foarte mult rău acelei persoane. Vă povestesc mai jos, cum.
  • Citește mai mult...