Uncategorized

Am să-mi amintesc mereu de aceste nopți în care…

27 mai 2020
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
Mama își va aminti întotdeauna

Cel mai probabil tu nu ai să-ți amintești despre nopțile noastre din perioada asta. Și ce perioadă frumoasă avem…

Și nici nu este partea ta de treabă, asta cu amintitul. Însă cât de mult m-aș bucura, ca peste ani, să rămână cu tine și să-ți amintești, sentimentul de căldură din aceste nopți. Și că ai fost iubit ca nimeni altul.

Am să-mi amintesc mereu de aceste nopți în care….

Mă culc devreme pentru tine. Sau de cele mai multe ori, mai târziu, așteptând să adormi ca să mă pot întoarce la lucru. Citește mai mult...

Ieri am ieșit din casă după trei săptămâni. Doamne, ce vreme frumoasă! Și după atâta vreme, parcă și aerul era mai bun, cerul mai albastru, păsările mai tare cântau. Naturii îi priește fără oameni.

Ce frumoasă ar putea fi lumea sau natura, fără oameni…

Nu am ieșit din casă fără mănuși, mască, declarație. Doar ochii mi se vedeau, altfel nici o bucățică de piele. Îmbrobodită din cap până în picioare. Chem liftul, ajung la parter. Două vecine schimbau câteva vorbe pe palier, chiar lângă lift. Îmi deschide ușa liftului una dintre cele două doamne. Citește mai mult...

Suntem tot mai aproape de cea mai importantă sărbătoare și poate că în acest an, Îl așteptăm pe El, mai smeriți ca niciodată. Am găsit vorbele Mitropolitului Antonie de Suroj, care mi-au mers fix la suflet. Aveam nevoie de asta. Poate și voi, așa că le redau mai jos…

Înainte vreme… oamenii se iertau în tăcere, pur și simplu.

Cel ce greșise intra pe ușă, iar cel ce avea de iertat îl punea la masă. Se vorbea despre vreme, despre ploaie și pâine… Și așa se înțelegea că tot ce era de iertat era iertat, și tot ce era de spus s-a spus în cele câteva cuvinte: “Dă, Doamne, să fie ploaie!”

Iertau toți: soțiile își iertau soții în tăcere. Așa, supărate, ele tot una făceau: mâncare, spălau, adormeau copiii, iar seara se așezau toți la o masă și rupeau din aceeași mămăligă toți. Mămăliga ceea era pâine împăcării, căci ce folos să stai supărată?! Tot va trebui să dormi în același pat… Și paturile, în alte vremuri, erau înguste, nu se putea dormi decât unul lângă altul… Așa și iertau, în tăcere. Citește mai mult...

„Eu cu fi-mea suntem ca două prietene. Ne povestim orice!

„Eu cu fi-miu? Nu avem nici un secret. Ca doi prieteni buni.”

Ați auzit replica vreodată? Măcar o dată sunt convinsă că v-a trecut pe la urechi. Fie că e vorba de mamă-fiică, tată-fiu, și alte combinații posibile.

Relația cu părinții este cel mai mare impact pe care îl resimțim mai apoi în viața de adulți. De la părinți învățăm despre viață, despre reguli, despre iubire, despre încercări. În funcție de reacțiile părinților săi, un copil își auto-reglează propriile emoții ( apropo de isteria pandemiei Covid). Citește mai mult...

„Împărat sau om de rând, cel mai fericit este cel
ce-și găsește fericirea acasă.”
  spunea J.W. von Goethe multă vreme în urmă.

O frază pe care am citit-o acum mulți ani, și care mi-a rămăs întipărită în minte. Câtă esență și adevăr într-o frază atât de scurtă…

M-am întors la ea pentru că mi se pare că se potrivește minunat situației actuale. Pandemia, statul acasă, în casă… Izolarea și carantina, stresul din cauza stării de urgență, restricțiilor, numărului de cazuri infectate cu Covid-19, dar și a numărului alarmant de decese din cauza acestei pandemii, au dus la cresterea violenței domestice în numeroase tari. Potrivit EuroNews, rata violenței domestice a crescut cu peste 30% în Franta, exact de când țara a intrat in carantină. Citește mai mult...