Dimineață. Tocmai stăteam în fata ferestrei deschise a dormitorului și inspiram puternic lumina soarelui, ghioceii, gânguritul porumbeilor, trilurile păsărilor, întreaga procesiune de adieri blânde și mirosuri răcoroase, de culori fragile și ceruri cu nuanțe de petale, maronul-cenusiu al copacilor bătrâni, avântul crengilor tinere, pământul cafeniu și ud.
Inspir încă o dată. Marți dimineață. Observ că a plouat azi-noapte. Pouă?!!!! Azi, mama? Azi, pouă??!!
Ziua 14 de stat în casă. Gândurile mele sunt ca un elastic, tensionate, până la cel mai culminant punct.
Eram fericiți și nu știam… Cuvinte aranjate în așa fel încât să descrie contextul actual, mai mult decât putem realiza. O frază dureros de adevărată…
Eram fericiți dar nu știam este titlul unui articol publicat aici iar autorul este jurnalistul Inigo Dominguez. Cuvintele cred că ajung la fiecare on de pe planetă. Fericirea este subiectivă, însă într-un anume fel, toți am avut măcar o clipă de fericire, la care în momentul acesta nu putem ajunge la ea.
Mulțumirile nu sunt îndeajuns pentru oamenii care își pun sănătatea în pericol pentru noi. Sper că TOATĂ lumea este conștientă de acest lucru.
Sper că TOATĂ lumea este conștientă de riscurile la care se supun medicii, asistentele, farmaciștii, curierii, lucrătorii comerciali, șoferii, cei care ne strâng gunoiul ( care este un posibil focar de infecție!!), cei care ne dezinfectează străzile.
Multe lecții ne-au învățat vremurile pe care le trăim acum. Și ne vor mai învăța, iar lumea, așa cum o știam, cu siguranță se va schimba. Ce urmează? Să dea Dumnezeu să fim sănătoși și vom vedea…
Vremurile pe care le trăim ne-au arătat, că ne place sau nu, cât de dependenți suntem unii de ceilalți. Suntem dependenți de familiile noastre, de prietenii, noștri. Asta știam deja.
Evenimentele pe care le tărim astăzi sunt relativ noi pentru toată lumea. Cei din generația 30 nu au prins revoluția, la modul conștient. Știm doar din povestirile bunicolor, ale părinților despre rațiile de mâncare, despre coada de la alimente.
Desigur, nu putem compara ca impact, lucrurile din 89 au fost mult mai grave. Teamă, frică, oameni dragi dispăruți dintre noi, mulți părinți nu au mai aflat nimic despre copiii lor. Tragedie fără margini.
Izolarea nu se face mall
Deschideți geamurile, aerisiți.
Spălați bine mâinile, învățați copiii să facă același lucru.
Dezinfectați suprafețele.
Din momentul în care ați intrat în casă, dezbrăcați hainele de stradă, aruncați-le în mașina de spăalt și spălați-le la temperaturi înalte.
Nu duceți copiii la locuri de joacă.
Nu duceți copiii la mall. Izolarea nu se face la mall.
Pentru copil mama este vraja lui, prima lui iubire, astrul cel Mare și strălucitor ale cărui luciri și umbre îi vor umple suflețelul lui de copil.
Mama îi spune o poveste în serile în care nu poate să adoarmă. Se așează lângă el, pe marginea patului și îi mângâie părul în timp ce născocește povești iar vocea ei îl liniștește.
Mama este legătura lui de viață, legătura cu lumea, tot ce înseamnă existența lui. Este cunoaștere, lumină și speranță.
Mama este primul cuvânt, prima rază de soare.
Nu ai copii? Păi trebuie să ai, toate lumea are. Ești mamă? Atunci trebuie să…
Să rămâi însărcinată. Să ai copii.
Dar nu prea devreme! Și nici prea târziu! Undeva între 27 și 35 de ani este excelent.
La 25 ani ești prea tânără ca să ai copii! 35 de ani+ este deja o vârstă înaintată pentru a rămâne însărcinată.
Să rămâi însărcinată în mod natural, ar trebui să fie ușor! Toate femeile rămân însărcinate.
Ai pierdut o sarcină? Nu te mai chinui, se întâmplă. Așa a fost menit să se întâmple, este normal. Vei avea alți copii și vei uita. Nu te mai înfuria, nu mai fi supărată. Data viitoare nu mai spune nimic până nu trec cele 12 săptămâni. Bucură-te de următoarea sarcină. Nu te stresa. Totul va fi bine!
Gânduri bune tot mai puține.
Fapte bune tot mai rare.
Empatia și iubirea față de aproape, tot mai greu de dăruit.
Ne e teamă că dacă vom dărui iubire, o vom pierde.
Suntem oameni mari dar ne comportăm ca niște copiii atunci când vine vorba de iubire. Copiii, frații, nu pot înțelege cum mama ii poate iubi pe toți la fel. Și totuși poate, nu-i așa?
Așa cum o flacără poate aprinde alte flăcări și nu se stinge, tot asa se întâmplă și cu iubirea.