Copilul este producere, și nu o reproducere.

Probabil că vi se pare plastică exprimarea, mai ales când ne referim la un copil. Însă vă rog să luați fraza așa cum este ea și să o rețineți și vă promit că până la final veți fi ințeles la ce mă refer și veți fi de acord cu mine.

Când se referă la nașterea de pui vii, biologia și anatomia denumește acest proces ca fiind „reproducerea speciei”. Reproducere, pe scurt.
Deși este un termen folosit mai degrabă în manualele școlare, cumva, și noi ca părinți, privim copilului ca o reproducere. A propriei noastre persoane.
Reproducerea vine deci cu așteptări. Cu așteptarea că cel mic ne va semăna, că se va comporta conform așteptărilor, că gena și mediul in care se naște îi vor fi predictor unui viitor așteptat. Va fi ca mama și ca tata, căci nu degeaba este copilul părinților lui. Citește mai mult...

Nu avem timp de copiii noștri. Avem de spălat, de gătit, de verificat mail-uri, de verificat Facebook. Nu avem timp să vorbim cu ei în drum spre casă, nu avem timp să vorbim cu ei acasă, nu avem timp să ne jucăm cu ei în parc, rămânem absorbiți pe bancă, cu ochii în telefon.   În parc, of, aici e mult de povestit.

Ne grăbim copiii să plecăm mai repede acasă din parc, iar de refuză îi amenințăm că îi lăsăm acolo.   Săptămâna trecută un copil de vreo opt anișori stătea pe un scaun în metrou. Mama îi era alături, în picioare, lângă el. De fiecare dată când se deschideau ușile în stație, copilul o ruga pe mamă să nu îl lase acolo, să nu plece fără el. „Ce-ai mamă, cum să te las aici? De unde îți vin ideile astea??”, i-a răspuns mama pe un ton tăios. Eu aș fi avut o sugestie, dar de obicei nu mă bag în astfel de conversații sau de observații. Citește mai mult...

Probabil că ați auzit de multe ori sintagma „cei șapte ani de acasă”. Sau „educația celor șapte ani de acasă”. Ei bine, nu la educație mă voi referi eu în cele ce urmează ci la dezvoltarea psihologică a primilor șapte ani, care este vitală.

În primii șapte ani se așează cele mai importante achiziții, cunoștințe, sisteme de coping ( adică cum se adaptează o persoană într-o situație stresantă, critică). Ce înseamnă asta pentru noi, ca și părinți? Înseamnă că trebuie să îi ajutăm să își dezvolte o gândire cât mai sănătoasă, care să le fie stâlp de echilibru pentru viitor. Citește mai mult...