Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe41 de zile au schimbat chipul unui om la fel cum ar fi făcut-o 20 de ani. Mai jos, două fotografii. În stânga, ultima zi de pace în Ucraina, pe 23 Februarie. În dreapta, astăzi, în orașul Bucha. Aceeași persoană este în cele două fotografii, dar în același timp, suprinde doi oameni diferiți. Pentru că omul acesta, nu va mai fi la fel.
Unele emoții nu pot fi ascunse. Grijile care ne macină, își fac loc pe chipurile noastre. Frământările ne obosesc mintea, mușchii, oasele, și îmbătrânim într-o zi. Sau în 41 de zile.
Am trecut prin doi ani de pandemie. Cu îngrijorări multe. Cu salarii mai mici, cu școala mutată acasă, cu serviciul mutat acasă.
De mai bine de o lună, un război se poartă lângă poarta noastră. Motiv iarăși de tabere, păreri diferite, incisive. Scumpiri, incertitudine, suferință.
Toate astea nu au cum să nu ne afecteze. Am fost mai anxioși, mai nervoși, mai recalcitranți. Ne-am pierdut răbdarea, chiar și acasă, cu ai noștri. Suferințele se varsă de obicei în locurile sigure, cu oameni cu care te simți în siguranță.
De-a lungul vremii am avut mai multe conștientizări ca părinte și mă gândeam că poate este bine să le scriu și aici, poate vor fi de folos cuiva. Le voi puncta la modul general, ca să poată fi aplicate în mai multe contexte.
Pacea copilului începe cu mama și/sau cu tata. Atunci când un copil este supărat sau un copil face un tantrum, pacea trebuie de la părinte să plece.
Dar ce avem noi la îndemână și putem folosi, iar copilul nu are, este o minte dezvoltată care poate căuta soluții. Nu uitați asta.
Zilele acestea este mare vâlvă după ce ministrul învățământului, Sorin Câmpeanu, a venit cu o reformă școlară pe masă. Unele schimbări ar fi pertinente, despre altele sunt curioasă cum vor fi implementate.
Nu aș lua în seamă totuși aceste note pentru media școlară anuală. Aș folosi această evaluare strict pentru a verifica cunoștințele la început de an pentru a crea o strategie de învățare pentru fiecare clasă/școală. Aș privi această evaluare ca pe o simulare.
Tot din vremea unui război, din vremea unui război mondial.
Pentru că se vorbește foarte mult despre cum să fim bine cu noi în vremurile astea, despre cum să găsim binele în ceea ce ne înconjoară.
„Seara, când stau culcată în pat și-mi termin rugăciunea spunând: Îți mulțumesc pentru tot ce-i bun, drăguț și frumos, jubilez în sinea mea.Atunci mă gândesc la ce-i bun în clandestinitate, la sănătatea mea și la întreaga mea ființă, la ce are drăguț Peter, la ce-i încă mic și fragil și căruia noi nu îndrăznim să-i dăm un nume, iubire, viitor, fericire, și la ce-i frumos, asta însemnând lumea, natura și frumusețea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună. Atunci nu mă gândesc la toate nenorocirile, ci la frumusețea încă prezentă. În asta constă în bună măsura diferența dintre mama și mine.