Tot din vremea unui război, din vremea unui război mondial.
Pentru că se vorbește foarte mult despre cum să fim bine cu noi în vremurile astea, despre cum să găsim binele în ceea ce ne înconjoară.
„Seara, când stau culcată în pat și-mi termin rugăciunea spunând: Îți mulțumesc pentru tot ce-i bun, drăguț și frumos, jubilez în sinea mea.Atunci mă gândesc la ce-i bun în clandestinitate, la sănătatea mea și la întreaga mea ființă, la ce are drăguț Peter, la ce-i încă mic și fragil și căruia noi nu îndrăznim să-i dăm un nume, iubire, viitor, fericire, și la ce-i frumos, asta însemnând lumea, natura și frumusețea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună. Atunci nu mă gândesc la toate nenorocirile, ci la frumusețea încă prezentă. În asta constă în bună măsura diferența dintre mama și mine.
Anne Frank a stat închisă doi ani împreună cu familia ei în anexa firmei tatălui ei pentru a se apăra de naziști. A ținut un jurnal despre cele petrecute în vreme de război, pe care își dorea să-l publice, o dată ce își va fi redobândit libertatea.
Manuscrisul ei a fost găsit în casă, a ajuns cumva la tatăl ei, care a permis publicarea acestui jurnal, iar prin fondurile colectate a ridicat o fundație, în memoria fiicei sale.
Mâncare avea puțină, aproape spre deloc. Spațiu puțin, aproape spre deloc.
“Gândește-te la tot ce-i frumos în tine și în jurul tău și fii fericit!”
Foto: Unsplash