Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
Două lucruri vreau să vă povestesc. Vă amintiți despre durerea de cap pe care am avut-o acum două zile? Am plecat de la serviciu cu capul greu, de simțeam că mă prăbușesc în autobuz. Abia așteptam să ajung acasă, să mă întind în pat. Dar mai întâi trebuia să îl iau pe Matei de la grădi.
L-am luat de la grădiniță ți ne-am îndreptat spre stația de autobuz. I-am spus că mă doare capul și că atunci când ajungem acasă, aș vrea să mă întind puțin. Ne așezăm pe băncuța din stație. Și în timp ce așteptam autobuzul, își pune mânuța pe spatele meu și îmi spune:
Cădem în această capcană de foarte multe ori. Ne comparăm cu oamenii pe care îi cunoaștem, sau pe care nu îi cunoatem. Ne comparăm viețile cu ceea ce vedem pe rețelele sociale. Ne comparăm reușitele și eșecurile, relațiile și copiii, vacanțele și joburile.
Dar uităm de fiecare dată că Facebook nu este un jurnal în care oamenii scriu în fiecare zi. De cele mai multe ori, oamenii își scriu doar momentele bune, fericite. Și cumva e just. Cine ar vrea să își amintească momentele dureroase sau grele?
Dar cel mai grav este că foarte mulți oameni exagerează cumva lucrurile pe care le împărtășesc pe rețelele sociale. Ori ascund părți de adevăr. Și cunosc oameni care fac asta. Cunosc și bloggeri și influenceri care fac asta. Și iarăși pot să înțeleg, pentru că să te expui pe internet, este una dintre cele mai vulnerabile poziții.
Nu vă țin mult, pentru că este duminică seară. Dar voiam neapărat să vă povestesc asta. Șocul realizării pe care l-am avut vreme de câteva secunde.
Vă povesteam ieri despre cum am fost plecați toată ziua, și ne-am întors seara târziu, pe la zece jumate.
Era destul de tâziu, dar vremea era mai bună decât vara. Cald, dar nu cât să te sufoci. Răcoare, exact cât să îți facă bine. Iar străzile erau pline de oameni. Pretutindeni. Pentru că este frumos afară. Constată Matei de pe scaunul din spate.
Modestia și simplitatea au devenit în 2022 lucruri de mirare. Lucruri rare, prețioase. Atât de rare încât o societate întreagă simte nevoia să le laude atunci când le găsește.
Și societatea a găsit modestie și simplitate la Maia Sandu, președinta Republicii Moldova. Astfel încât internetul abundă zilele acestea de reacții pozitive cu privire la ultimele apariții ale președintei.
Îmi place mult să vorbesc despre iubire. Despre cât bine ne face, despre cât ne înalță. Despre cum este lumină, căldură, siguranță. Cum este limbajul universal al omenirii și al lumii. Al ființelor cuvântătoare și ale celor care nu cuvântă.
Aș vorbi zile întregi, fără oprire.
Iubirea este motorul ce încă mai învârte globul pământesc. Este rezervorul norilor care ne aduce ploaia binefăcătoare. Este combustibilul pentru căldura și lumina nesecătuită ale marelui soare.