Ne comparăm foarte des. Uneori, fără să ne dăm seama.

De la pozele pe care le vedem pe Facebook și ne întrebăm cum de noi nu ne permitem o vacanță sau un concediu.

De la comparațiile cu colegul de muncă, despre care nu reușim să ne dăm seama cum reușește să facă atât de multe într-un perioadă de timp aparent egală cu a noastră.

De la comparațiile cu mamele de pe Facebook, mamele din parc și din magazine. Cum au timp să se aranjeze? Cum de au timp să folosească zece tipuri diferite de creme?

Cum de alte mame se descurcă mult mai bine cu educația copiilor decât o facem noi ?

Cum de alte cupluri au timp doar pentru ele însele, cum de nu sunt obosiți și mai fac lucruri împreună după ce adorm copiii? Cum de nu adorm după primul sfert de oră la film?

Cum de unii oameni pot și eu nu pot?

Oare ce se întâmplă diferit în alte familii, în care el este atât de implicat? În care tatăl mai și gătește, stă și cu copilul, și are și grijă de mama copiilor lui?

Oare doar mie îmi e greu? Problema este la mine? Eu fac ceva greșit?

Eu am făcut asta o vreme. M-am comparat, și ca să fiu sinceră, încă o mai fac. Până la un punct, comparația este bună, competitivitatea este bună, atunci când duce la dezvoltare, la evoluare. Dar este o linie atât de subțire între comparația care face bine și comparația care face mai mult rău decât bine.

Și ce este de făcut?

Să fim realiști. Așa că voi spune următoarele cuvinte fiecăruia în parte, oricui are nevoie să le audă ( să le citească, să le vadă):

Nu-ți mai măsura succesul cu ruleta altcuiva.

Sunt femei care arată foarte bine pentru că în primul rând au moștenit gene foarte bune. Unele femei sunt mai subțirele în talie pentru că au așa au fost croite. Unele femei au metabolismul mai lent, altele au arderile mai rapide. Unele femei mănâncă foarte mult fără să se vadă pe corpul lor, în timp ce altele trebuie să muncească ore întregi la sală.

Unele mame sunt mai blânde pentru că poate nu au avut prea multe încercări în viață. Sau poate că au avut timp și resurse să lucreze cu ele însele.

Unii oameni au avut parte de un alt start în viață. De o altă educație. Să poți să ai grijă de un copil și să îl educi, uneori e nevoie să începi cu tine însuți. Să ai grijă de tine și să te educi, pentru că alții nu au făcut-o pentru tine, atunci când ar fi fost vremea.

Unele mame au părinții aproape, au bonă, pe scurt au un ajutor. O a treia mână, dacă vreți. Și contează enorm chiar și 30 de minute, dacă poate sta altcineva cu copilul. Alte mame nu au cu cine să-și lase copilul nici măcar cinci minute. Își copiii cu ele în baie, pentru un pipi sau un spălat pe dinți.

Vedeți cât de relativă este realitatea fiecăruia?

Alt exemplu. Sunt mame care se descurcă mai bine financiar și pot să comande mâncare spre exemplu, deci din start a câștigat timpul pe care l-ar fi petrecut în bucătărie. Și sunt și mame care abia dacă pot asigura traiul minim copiilor. Mame care se culcă nemâncate pentru ca cei mici să se culce sătui.

Și atunci, cât de corectă este comparația asta față de noi înșine?

Colegul de muncă face mai multe într-un timp mai scurt, dar poate că sarcinile lui sunt mai ușoare. Sau poate că știe să se organizeze mai bine. Sau pur și simplu, acesta este ritmul lui. Este felul lui de a fi. Și atunci, cât de corectă este comparația?

Cineva arată mai bine, dar poate că are ceva în plus ce noi nu putem controla: gena.

Cineva face mai mult sport, dar dacă noi doar de 15 minute pe zi avem timp, este foarte bine. Prin practică și exercițiu, ne vom face timp pentru mai mult, în viitor.

Sunt lucruri pe care noi le putem controla. Motivația, de exemplu. Alegerile, spre exemplu. Și îi putem lua succesul celor din jurul nostru ca inspirație, și nu ca și comparație.

Putem să alegem să mâncăm mai sănătos, putem să alegem să petrecem mai mult timp cu copiii sau cu noi înșine. Putem să alegem să ne luăm pauza de masă în loc să sărim peste ea. Putem să alegem să încercăm să facem fiecare zi mai bună.

Sau poate pur și simplu nu putem astăzi. Nu putem singuri. Nu putem acum. Dar nu înseamnă că nu vom putea mâine.

Putem să alegem să facem să fie bine cu ce avem și să încercăm în fiecare zi să fim cea mai bună versiune a noastră. Și dacă azi nu ne-a ieșit, nu e capăt de lume. E și mâine o zi… 🙂

Și în plus… Fiecare arată doar atât cât vrea, deci niciodată nu vom ști cum arată drumul fiecăruia de fapt. Și atunci, cu ce ne comparăm, de fapt?

Sursă foto copertă articol: www.tijanadraws.com via Pinterest