Pentru că știrile despre mame care sunt blamate că își alăptează puii în public sunt încă prezente la televizor. Pentru că în grupurile de mame, sunt mame care povestesc despre întâmplări similare, într-o pondere mult mai mare. Sau doar pentru ca să le privim, să le admirăm și să le apreciem. Pentru toate acestea găsesc oportun să împărtășesc cu voi această colecție de fotografii de epocă care arată că alăptatul în public nu este nicidecum o noutate. Citește mai mult...

Iubirea-i îndelung răbdătoare…

Atât de veche este vorba asta, dar atât de mult adevăr cuprinde, încât aproape că te doare când îi înțelegi sensul.

Pentru că răbdarea este una dintre cele mai mari cărămizi din care iubirea necondiționată este construită.

Dacă răbdarea pică, toată clădirea iubirii se clatină.

De asta e atât de greu să fii părinte când răbdarea e pe terminate, pentru că am folosit-o cu șeful, cu oamenii din jur. Deși, poate, cât mult bine ne-am face nouă și familiei, dacă ne-am mai păstra răbdarea pentru cei care ne așteaptă acasă… Citește mai mult...

Doamne, cum au fost începuturile! Cât de greu mă rupeam în fiecare dimineață! Câte cafele am băut cu noduri peste noduri! Câte lacrimi au căzut în cafea…

Să îți lași copilul în brațele unui străin este la fel ca ați lăsa inima în mâinile unui necunoscut. De fapt, inima ta nu e la fel de prețioasă…

Am plâns în multe dimineți. Nu credeam că vom ajunge vreodată la acea minune: adaptarea. Uneori, rămâneam la colțul grădiniței și indiferent ce copil ar fi plâns, puteam să bag mâna în foc că este al meu.

Paralizam pe loc. Nu mă puteam mișca. Pentru că nici la serviciu nu îmi venea să plec, cum să îl așa, acolo, pur și simplu și să îmi văd de viață? Citește mai mult...

Amintiri despre jucăriile bibelou.

Pe când eram copil, se întâmpla să merg cu părinții mei în vizită. La alți oameni mari, desigur. Nu toți aveau copii, dar ce îmi amintesc foarte bine este aproape fiecare casă avea aceeași păpușă, de vreo 60 de centimetri, cu ochi de sticlă și păr bogat. Un fel de bibelou al casei.

Păpușă pe care niciodată nu puteai pune mâna. Era sacrilegiu.

Ceea ce acum înțeleg. Dar copil fiind, mi se părea tortură. Mai ales când pe vremea copilăriei mele, jucăriile ori nu se găseau ori erau foarte scumpe. Citește mai mult...

Am făcut multe greșeli de când sunt mamă. Am păcătuit de multe ori. Și încă o mai fac. Unele păcate sunt mici, altele sunt mari. Am încercat o spovedanie, cu cele mai mari dintre ele, pe care le-am conștientizat și pentru care mă căiesc cel mai mult. O spovedanie către mine, dar și către alte mame, nu sunteți singure acolo, există cineva aici care vă înțelege perfect.

1. Am pus interesele altora mai presus decât (interesele) copilul(ui) meu.

Fie că a fost vorba despre un eveniment la care am participat și am întârziat acasă mai mult decât era cazul. Citește mai mult...