Colecție de fotografii de epocă care arată că alăptatul în public nu este o noutate
Pentru că știrile despre mame care sunt blamate că își alăptează puii în public sunt încă prezente la televizor. Pentru că în grupurile de mame, sunt mame care povestesc despre întâmplări similare, într-o pondere mult mai mare. Sau doar pentru ca să le privim, să le admirăm și să le apreciem. Pentru toate acestea găsesc oportun să împărtășesc cu voi această colecție de fotografii de epocă care arată că alăptatul în public nu este nicidecum o noutate.
Ba mai mult, se pare că blamarea mamelor care își alăptează pruncii în public a apărut de curând, de prin secolul XX. 🙂
În postarea sa, Rene Johnson împărtășește aproximativ 30 de fotografii de epocă cu femei care își alăptează copiii în spații publice. Deși nu se poate garanta contextul fotografiilor (ea oferă foarte puține detalii cu privire la locul în care au fost făcute, în ce an și ce anume se întâmplă fiecare fotografie), se poate vedea cum aceste mame își hrănesc copiii în public fără să se gândească vreo secundă că este ceva greșit sau indecent în gestul lor. Și asta pentru că nu este !
În postarea sa, Johnson citează un articol din Breastfeeding USA care spune:
„ Străbunicile noastre aveau de îngrijit întreaga gospodărie, care includea și hrănirea bebelușului, iar alăptarea în piață sau în alte zone publice nu era un motiv de indignare sau scandal. În acel moment, alăptarea era singura modalitate de a hrăni un bebeluș, fie de către mama naturală, fie de către o asistentă/îngrijitoare. Puritanii au crezut că sânii au fost creați pentru hrănirea copiilor și au încurajat femeile să-și îngrijească proprii copii. Alăptarea în public a fost obișnuită pentru femeile coloniale pentru că au trăit într-o societate care a sprijinit alăptarea. ”
Postarea integrală poate fi accesată aici:
Câte forme poate lua această legătură dintre mamă și copil! Și deși pozele surprind același gest, emoțiile transmise de fiecare poză în parte sunt diferite. Pentru că fiecare mamă simte diferit.
Unele poze îmi transmit tandrețe și gingășie, în altele văd putere și neînfricare, altele îmi sugerează un fapt firesc, natural. Mai văd și supraviețuire, dar și strălucire, divinitate, intimitate, cadru mistic, aproape ceva intangibil minții omenești.