Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Ne arde țara…

29 ianuarie 2021
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
Ne arde țara...

Ne arde țara…

Și ne doare…

Cât timp mai așteptăm să vină candidații perfecți ca să ieșim la vot?

Cât timp ne mai întoarcem privirile? Câtă vreme să mai treacă până să se întâmple ceva?…

Ne ard copiii, ne ard prietenii, ne ard părinții și bunicii…

Avem o țară frumoasă. Care arde, este despădurită, este batjocorită…

Spitalele sunt vechi, instalațiile sunt vechi, nu mai pot ține pasul cu solicitările de astăzi, cu echipamentele medicale… Citește mai mult...

Prima vizită a lui Matei la dentist afost astă vară, cam acum o jumătate de an, în luna mai sau iunie…

Așadar avea cinci ani. Ar fi trebuit să fi ajuns mai devreme, știu, dar așa s-a întâmplat. Unele întâmplări ne-au făcut să amânăm (petrecuse deja prea mult timp prin cabine de doctor cu diferite analize), și ne-am gândit că nu ar fi fost un început bun.

Nu avea carii, cel puțin eu nu vedeam să fi avut. Dar m-am înșelat.

Pe cei trei dinți din față, laterali, avea ceva ce semăna cu niște pete. Erau erau carii de biberon se pare, care, în ultimii trei ani de când renunțase la biberon, s-au mărit. Dar nu într-atât încât să mă îngrijoreze. Citește mai mult...

Ca să mă trezesc lângă tine, mami!

17 ianuarie 2021
Postat de Mamă de Matei în Familia este cheia către fericire
0
Ca să mă trezesc lângă tine, mami!

Azi noapte am lucrat până târziu, la 3 jumătate am reușit să mă bag în pat. Am hotărât că dorm în sufragerie, ca să mă pot odihni. În cazul în care Matei se trezește peste noapte, să se răstoarne peste taică-su. Măcar soțul meu doarme lemn noapte și nu simte nimic. Eu la prima foială sunt sus… Le simt pe toate.

La nici o jumătate de oră după ce am închis ochii, am auzit lipăieli de piciorușe goale. Am deschis un ochi pe furiș și l-am văzut pe M. venind spre mine, cu leneșul de pluș în mâna dreaptă, pe lângă corp. Așa că am ridicat pătura, l-am luat în brațe și am dormit până dimineața. Nu înainte ca M. să îmi șoptească încântat „Mami, afară ninge cu fulgi mari și pufoși”. L-am strâns mai bine în brațe, mi-am sprijinit capul jumătate pe pernă și jumătate pe umărul lui și amândoi am adormit mulțumiți. Citește mai mult...

Și apoi Dumnezeu a creat tatăl

15 ianuarie 2021
Postat de Mamă de Matei în Familia este cheia către fericire
0
Și apoi Dumnezeu a creat tatăl

Dumnezeu a creat mai întâi mama, și a fost bine. Mama este începutul, mama este viața de aici, și de dincolo, înainte de începutul lumesc.

Și Dumnezeu a privit către mamă și către puiul ei, înduioșat de îmbrățișarea lor caldă, perfectă, apoi a spus: Voi înfășura în jurul vostru scut din aripi de înger. Puternic pe dinafară, care să vă protejeze, dar în același timp, cald pe dinăuntru, care să vă completeze iubirea și sufletul familiei. Citește mai mult...

„Micuța mea,

Demult am tot vrut să-ți scriu, într-una din acele seri după o ieșire cu prietenii când simți că lumea e a ta. Am vrut să-ți aștern la picioare fericirea pe care o simte cuceritorul, așa cum se întâmpla pe vremea Regelui Soare. Numai că de fiecare dată eram prea obosit de atâtea țipete și mă duceam să mă culc.

Astăzi însă vreau s-o fac pentru a simți acea plăcere încă străină ție, acea plăcere de a trece de la prietenie la iubire, de la putere la tandrețe. În seara aceasta, te iubesc într-un fel pe care tu nu-l cunoști la mine: nu sunt nici slăbit de atâtea călătorii, nici copleșit de dorința de a te avea lângă mine. Îmi stăpânesc dragostea pentru tine și o transform într-unul din acele elemente care mă clădește. Mi se întâmplă mai des decât vreau să recunosc, însă rar atunci când îți scriu. Citește mai mult...