Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Și noi ce ne mai jucăm? (P)

6 decembrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
Și noi ce ne mai jucăm? (P)
Și noi ce ne mai jucăm? (P)

Despre cum au fost ultimele două săptămâni pentru noi, nu aș vrea să vă povestesc. Cu răceală, cu semienteroviroză. Atât de mult m-am rugat să iau eu răceala, căci până la urmă ruga mi-a fost ascultată. Și am întâmpinat răceala cu brațele deschise. Încă încerc să îmi revin. Asta așa, ca să-mi explic cumva semi-absența de pe blog.

Atunci când copilul este bolnăvior, ai face orice să-l pui pe picioare. Îi cauți zâmbetul larg dar găsești doar niște ochișori grei, obosiți. Îi cauți veselia molipsitoare, însă nu-i nici urmă de ea. Este unul dintre cele mai grele momente,  în care ai muta cerul și pământul, doar ca să se facă bine. Citește mai mult...

Poveștile oamenilor care (ne) inspiră #2-Nicoleta Toma

3 decembrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
semn in cartea ta
Poveștile oamenilor care (ne) inspiră 

Oferă-mi cinci cărți și o cafea bună și zău că cinci zile nu îți mai cer nimic. Literalmente. Unii găsesc relaxare într-o seară în oraș, alții într-o excursie sau chiar într-un film bun. Locul meu ideal de relaxare ar fi un divan cu perne pufoase așezat lângă geam și un teanc de cărți. Pentru că în acele pagini mai vechi sau mai noi, regăsesc povești de viață. Nu ni se mai poate întâmpla nimic nou. Orice lucru imaginabil sau neimaginabil așteaptă să fie descoperit în punctele negre unite pe foile albe, care se aștern sub ochii noștri și din care avem atâtea de învățat, fără să riscăm prea multe. Nu de puține ori am găsit soluții sau explicații chiar și în romanele mai puțin cunoscute ori care nu au adunat cele mai multe recenzii pozitive. Citește mai mult...

La 18 ani îl mai scot din casă! 

Dacă există vreun părinte care nu a spus asta nici măcar o singură dată în viața lui, eu îl rog să mă caute urgent, are niște lecții de predat. Și ca să îi fac cu mâinile mele o statuie. La modul cel mai serios. 

Părinții tineri își doresc să iasă din casă. Cât mai des, uneori în locuri noi, cum este firesc de altfel. Sunt și ieșiri de cuplu, însă de cele mai multe ori, deplasarea se face în echipă, căci deh, suntem o familie. Iar copilul trebuie și el scos în lume, căci cum să învețe despre respectul față de spațiul altora, despre cum nu este frumos să țipi în autobuz sau în restaurant? Poți să faci asta și la 7-8 ani, dar e mai bine totuși  mai devreme, zic. Citește mai mult...

Poveștile oamenilor care (ne) inspiră #1-Stela Bizdu

28 noiembrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
1
Poveștile oamenilor care (ne) inspiră
Poveștile oamenilor care (ne) inspiră

Oferă-mi cinci cărți și o cafea bună și zău că cinci zile nu îți mai cer nimic. Literalmente. Unii găsesc relaxare într-o seară în oraș, alții într-o excursie sau chiar într-un film bun. Locul meu ideal de relaxare ar fi un divan cu perne pufoase așezat lângă geam și un teanc de cărți. Pentru că în acele pagini mai vechi sau mai noi, regăsesc povești de viață. Nu ni se mai poate întâmpla nimic nou. Orice lucru imaginabil sau neimaginabil așteaptă să fie descoperit în punctele negre unite pe foile albe, ce se aștern sub ochii noștri și din care avem atâtea de învățat, fără să riscăm prea multe. Nu de puține ori am găsit soluții sau explicații chiar și în romanele mai puțin cunoscute ori care nu au adunat cele mai multe recenzii pozitive. Citește mai mult...

Un copil este bucurie. Dincolo de orice

18 noiembrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Familia este cheia către fericire
0
Un copil este bucurie. Ce bine ar fi dacă nu am uita asta

Un copil este forma cea mai pură de bucurie. Dacă reușești să vezi dincolo de toate zidurile. Un copil plânge. Plânge din prima secundă din care se naște, apoi când îi este foame, când îl doare burtica, când este supărat, când este dezlipit de mamă.

Plânsul copilului activează în părinți dureri, teamă, neputință.  Șiroaiele de lacrimi și suspinile sunt modul lui de supraviețuire. Trupușorul lui știe că lacrimile îi fac pe mami și pe tati să apară. De oriunde ar fi. Strigătul lui nu este în zadar.

Ne sunt dragi copiii noștri. Și ai altora. Micuți, pufoși, se strâng la pieptul tău și îți topesc inima. Apoi cresc, explorează, caută. Nu pune mâna, nu ai voie acolo, trebuie să mănânci. Este ușor să iubim, dar este mai greu să îi disciplinăm. Nu din vina lor, ci tot din cauza noastră, pentru că apasă pe butoanele cele mai ascunse. Este greu să vezi ei varianta ta în miniatură, să gestionezi acele comportamente care sunt exact ca ale tale, dar pe care le placi cel mai puțin. Citește mai mult...