Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Suntem jucăria preferată a copiilor noștri (P)

8 octombrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Recomandari
0
Jucării educative

Inițial mă gândisem la un alt titlu, anume Rolul jucăriilor educative în dezvoltarea copilului.  De fapt, despre acest subiect urmează să povestesc, însă de atât de multe ori uităm că este important să petrecem timp special cu ei, indiferent cât de puțin, timp în care să ne focusăm asupra lor și să ne jucăm așa cum ei își doresc, fără să le impunem regulile noastre de oameni mari, încât mi-am dorit ca aceasta să fie fraza cu care să rămâneți după ce închideți articolul. Citește mai mult...

7 idei de jocuri în mașină + concurs (P)

3 octombrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
47
idei de jocuri în mașină

7 idei de jocuri în mașină + concurs (P)

De ce se tem părinții de călătoriile cu mașina? Ce îi sperie cel mai tare? Ei bine, nu este vorba despre prețul combustibilului( deși asta am fi tentați mai întâi să credem dacă ar fi să face un brainstorming pe tema asta).  Nu, nu este vorba nici despre drumurile din România, insfrastructura pe care (nu ) o avem și nici despre șoferii de week-end. Ei bine, nu.  Este bancheta din spate cea care  le dă fiori. Plânsetele, plictiseala, Am ajuns???? M-am plictisiiiiitttt! Asta da, chiar ne sperie, maxim. Citește mai mult...

Locul de joacă este al tuturor copiilor, nu al unuia singur

1 octombrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Fără categorie
0
Locul de joacă este al tuturor copiilor, nu al unuia singur

Locul de joacă este al tuturor copiilor, nu al unuia singur. Căci de aceea este loc de joacă, parc, spațiu public. Nu este proprietate privată, ca un copil să încremenească într-un loc și de acolo să nu se mai mute cel puțin o jumătate de oră.

Nu pe copii sunt supărată. Niciodată nu voi fi. Însă cu părinții acestora, ei bine, acolo am o treabă. Să vă spun ce ni s-a întâmplat în week-end și de unde supărarea.  Duminică am mers în Ikea. Și pentru că era deja ora prânzului, ne-am oprit mai întâi să mâncăm. Cei care merg frecvent, probabil că știu deja spațiul special amenajat pentru copii. Nu este un loc foarte mare, generos, însă până acum nu am trăit situația în care să se nimerească prea mulți copii în același timp, astfel încât să nu aibă loc unii de alții. Sigur că am întâlnit copii de tot felul, însuși copilul meu nu este perfect, părinții au și ei zile proaste, însă până la a fi impasibil este cale lungă. Citește mai mult...

Să fii părinte bun uneori( deseori) devine obositor

Scriu rândurile astea pe telefon, din bucătărie, în timp ce înfulec o felie de chec. Două de fapt. Am închis ușa și sper să nu se atingă nimeni de ea măcar cinci minute. Copilul construiește un garaj din lego cu taică-su în sufragerie.

Capul îmi vâjâie și tot ce îmi doresc este să mă ascund sub plapumă și să nu mai ies de acolo decât peste două zile. Să se descurce lumea fără mine. Oare se poate? Dar sigur că se poate. Citește mai mult...

Eu nu prea știu politică. Nu mă pricep la jocurile astea de se întâmplă în spatele deciziilor guvernanților. Dar scopul unor mișcări politice este atât de evident, încât nu trebuie să fii mare cunoscător ca să realizezi că e mai mult decât ceea ce se vede la suprafață.

De dimineață am urmărit un documentar în care se vorbea despre OZN-uri, despre existența lor, despre cum toate țările din lume fac de vreo 80 de ani experimente pe nave prăbușite și cum ele stau de fapt la baza evoluției noastre tehnologice. Interesant mi s-a părut discuția despre cum de fapt Războiul Rece a fost o distragere de la evenimentele legate de OZN-uri. De fapt, a fost o paradă, o înțelegere între URSS și USA și nicidecum un război, în condițiile în care cele două mari puteri aveau un satelit în comun și o bază militară la Polul Nord. Și cum armele nucleare ce se proconiza că vor fi gata în 5 ani, au fost realizate în 18 luni. Era mult mai convenabil pentru marile puteri să direcționeze atenția populației asupra bombelor nucleare, stfel încât lumea să nu îi despre aparițiile neidentificate și scopul pentru care totul este ținut secret. Am ținut să fac un intro pentru ceea ce urmează: Citește mai mult...