Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Ok, o să spun de la început, că nu este vorba despre documentul oficial prin care două persoane îl semnează la oficiul stării civile. Este vorba despre comuniune, despre a împărți greutățile și bucuriile, despre a fi o familie.

Cuplurile au câteva cumpene de-a lungul vieții. Unii mai multe, altele mai puține. Este ceva firesc, sunt împreună într-o călătorie, în care, pentru a ajunge cu bine la destinație, fiecare trebuie să învețe. Să învețe să asculte, să aline, să susțină, să pune limite, să iubească. Să învețe să și tacă uneori, să recunoască că a greșit, să își ceară iertare, să fie acolo pentru celălalt, să se bucure pentru celălalt și să primească bucuria celuilalt pentru el. Atât de multe sunt învățat, chiar și până la sfârșitul vieții. Citește mai mult...

Somnul este unul dintre dorurile mamelor noi. Și nu numai.

Cel puțin în primul an, mama doarme foarte puține ore pe noapte. Sau pe zi. Sau legate. Că sunt dezlegate rău. Cel puțin în primul an, mamele se trezesc din trei în trei ore, dacă nu și mai devreme.

Fiți înțelegători cu mamele. Nu știți de câte ori s-au trezit azi-noapte
Sursă foto: Pinterest

Nu este o regulă, sunt și mame care reușesc să doarmă în primele luni mai mult, dar povestea celor mai multe mame este cea de mai sus. Că este vorba despre alăptat sau hrănit, ori despre colici sau pur și simplu salturi în dezvoltare, mama e acolo să aline, să ia în brațe, să legene. Și chiar dacă uneori face toate astea semi-trează nu se pune ca somn, nu are cum. Citește mai mult...

Vremurile pe care le trăim nu sunt cele mai ușoare și nici cele mai lejere. În vremea copilăriei mele, cei mai mulți oameni lucrau de la 6 la 3, adică jumătate din zi erau acasă. De la ora 3 și jumătate părinții erau acasă.

Chiar dacă mamele își ocupau timpul cu gătitul, cu curățenia sau alte treburi casnice, măcar erau acasă, fără să primească telefoane de la serviciu pentru diverse probleme, nelămuriri , solicitări. Long story short, părinții ajungeau acasă mai devreme și erau ceva mai relaxați. Citește mai mult...

La ce oră mergi la culcare? Câte ore dormi pe noapte? Întreabă orice mamă și 80% vor răspunde la fel. Mamele merg la somn abia după ce toată casa este așezată și copiii dorm.

Apoi mama își pregătește dușul și dacă nu i se închid ochii, întinde o cremă de noapte pe față și dacă un înger își întinde aripile asupra ei, poate și o loțiune de corp. De cele mai multe ori rămâne doar la crema de față. Citește mai mult...

Este mai ușor să aruncăm responsabilitatea în cârca altcuiva decât să ne asumăm consecințele faptelor noastre.

Vrem o schimbare certă dar care să nu pornească de la noi. Noi nu prea avem chef, suntem obosiți.

Vrem o lume mai bună, dar fără ca noi să facem ceva pentru asta. Lasă că nu-s eu de vină că-i marea plină de plastic, că doar nu eu singur am aruncat, nu?

Vrem conducători mai bun pentru țara asta, dar nu ieșim la vot. Nu, noi încă așteptăm candidații perfecți. Care probabil nu vor exista niciodată.

Vrem străzi mai curate, vrem o țară ca afară, dar nu ne jenăm să aruncăm ambalaje pe jos, în loc să le păstrăm până la primul coș de gunoi care ne apare în drum. Citește mai mult...