Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Nu de mult a început grădinița și parcă văd cum alergam toți părinții să prindem locuri la grădinițele „bune”. „Bune” din auzite, căci nimeni nu a asistat vreodată la vreo activitate.  Nimeni nu știa către ce clasă va fi distribuit copilul. Nimeni nu știa cum arată persoana care va petrece o zi întreagă cu odorul familiei. “Să alegem grădinițe cu prestigiu! „ Am strigat toți în cor. Nu știu cât de mult mai valorează prestigiul grădiniței atunci când o educatoare îți ia copilul pe sus dimineața și îi strigă „Nu mai da din mâini că mă lovești!” . Despre cum își lasă aruncă părinții copiii în pragul clasei și apoi fugind, despre asta clar nu discut… Citește mai mult...

Intrarea în colectivitate este subiectul care arde de o săptămână încoace. Cum să facem să nu ne mai plângă copiii dimineața? ” Cum ar trebui să fie doamna educatoare? Ce ar trebui să facă? Cum putem controla dacă într-adevăr copiii noștri lucrează ceva la clasă? De unde știu că am ales grădinița potrivită? Am văzut că în meniul zilei, au o prăjiturică la desert… Și întrebările sunt multe, variate. Toate însă se referă la copii, la doamne, la grădiniță ca instituție, dar la noi, ca părinți, nici măcar una singură. Citește mai mult...

Creștem oameni, nu colecționăm bibelouri

6 septembrie 2018
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
0
parenting

Intru mai devreme într-un magazin de haine. Mă plimb printre cămăși, bluze, pantaloni. Când și când, mai aud glasul unui băiețel de maxim 4-5 anișori. Ajung aproape de cabinele de probă și îl aflu. Zglobiu, dă roată rafturilor, mai strigă la tati când vede câte ceva care îl impresionează. Mama își caută mărimea potrivită a unei rochii care semăna cu cea de pe mâna ei stângă.
Cumpăr și mă îndrept către casa de marcat. Vânzătoarele își ochii peste cap scârbite, până când una dintre ele zice:
-Dar cum să ieși mă, în lume, cu așa ceva?!
Credeam că a trecut pe lângă noi, cineva cu vreo vestimentație mai extravagantă, și care mie mi-a scăpat. Am pierdut spectacolul, nu mai am ce povesti soțului acasă, îmi zic.
Dar mi-am dat seama rapid, că se refereau la părinții copilului, atunci când cea de la casă a adăugat mândră:
-Păi eu îl băteam până ar fi căzut lat. Vai de capul lui! Și de câte ori s-ar fi uitat la mine, și-ar fi adus aminte de bătaia asta. Mi-a și zis soacră-mea „Deja mi-e milă de viitorul meu nepot”. Păi normal, că o să mănânce bătaie dimineața și seara, mai spune ea mândră, de parcă asta ar fi făcut din ea un viitor părinte perfect. Citește mai mult...

Extras din Ordinul 5298/2011 Ordinul nr. 5298/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind examinarea stării de sănătate a preşcolarilor şi elevilor din unităţile de învăţământ de stat şi particulare autorizate/acreditate, privind acordarea asistenţei medicale gratuite şi pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos 

În vigoare de la 12.01.2012
Include modificările aduse prin următoarele acte: Ordinul nr. 3461/2012 ; Ordinul nr. 761/2012 ; Ordinul nr. 1294/2012 ;
Ordinul nr. 1002/2015  Citește mai mult...

De fapt, titlul ar fi trebui să sune astfel:  „De ce să nu copiezi texte.” Și punct.

Însă pentru că știm că de fapt asta nu se va întâmpla niciodată, am ținut totuși să reamintesc de sursă. Pentru că doare, și doare tare.

Pentru că știu că nu este numai durerea mea, ci și a altor colegi ai mei, și pentru că am pățit-o iarăși chiar  zilele trecute, m-am gândit să aduc argumente împotriva preluării textelor fără menționarea autorului. Altele în afară de bunul simț, desigur. Citește mai mult...