Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
S-au schimbat multe în codul fiscal din 2023, spre neplăcerea contabililor și economiștilor, care trebuie să doarmă cu legislația în brațe, pentru a prinde toate modificările.
Printre noutățile diverse, se află și o nouă deducere la salariu, care așa cum este formulată, creează subiect de tensiune între angajat și angajator, din cauza neînțelegerilor. Legea (OUG 16/15.07.2022) notează o deducere suplimentară, paragraful fiind formulat astfel:
Cartea autobiografică a prințului Harry ar fi putut fi scrisă de oricine. Căci oricine știe mai multe despre viața lui, decât știe el însuși. Am văzut asta zilele astea, pe internet.
De vreo două zile, pe rafturile din librării, se poate găsi Spare/Rezerva, carte autobiorafică, scrisă de prințul Harry. Nu am citit cartea (care se pare că are vânzări record la noi în țară și nu numai), dar am văzut documentarul de șase episoade de pe Netflix, Meghan și Harry.
Am ceva interes pentru subiectul acesta.
Am văzut toate sezoanele The Crown, am urmărit documentare despre monarhie, despre prințesa Diana, despre povestea ei, despre povestea unor personaje regale.
Să încercăm să ne întâlnim cu copiii noștri acolo unde sunt ei acum, și nu acolo unde ne-am dori noi să se afle.
Iată cel mai ușor exemplu, poate cel mai ușor de înțeles:
Atunci când copiii nu pot ține bine creionul în mână sau stiloul, ajutați-i să-și antreneze și să-și lucreze mușchii degetelor. Oferiți-le plastilină pe care să o modeleze, sau foarfecă cu care să decupeze hârtie. Ori hârtie pe care să o mototolească. Adică exerciții pentru dezvoltarea motricității fine.
Nu știu dacă devin eu mai sensibilă pe acest subiect, sau chiar de adevăratelea se întâmplă tot mai multe accidente, peste tot, în orașele mari și zonele mai mici.
Mai important decât că ajungi târziu, este că ajungi viu. Prea multe tragedii se întâmplă din grabă, prea multe vieți se sting prea devreme.
De când suntem părinți, nu mai există grabă. Mai bine ajungem mai târziu decât niciodată.
Dacă suntem recunoscători pentru ceea ce avem și pentru ce trăim, nu înseamnă că ni se anulează dreptul la a ne plânge greul. Dar cred se întâmplă, mi se întâmplă și mie, să ajungem să mulțumim pentru ce avem, abia când ne este cel mai greu.
Este ca un exercițiu de recunoștință, dacă vreți, la final de an. Să mulțumim pentru ce avem, pentru ce putem, pentru cine suntem, cu cine suntem.
Să nu uităm să fim recunoscători pentru ceea ce avem, la care alții poate doar visează.
Am avut o listă de dorințe pentru Moș Crăciun. Să vă spun ce mi-am dorit: