Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Am scris zilele trecute despre filmarea care a ajuns și la mine, în care o educatoarea plesnea un băiețel de trei ani, apoi s-a lăudat cu asta pe grupul părinților.

A fost un val de reacții în online, și este firesc. Toți avem dreptul la o părere.

Cu toate acestea mărturisesc că aș vrea să fie tot mai aproape vremea în care nu se va mai confunda violența cu exigența.

Poți să faci educație și fără să induci teamă.

Eu sunt un părinte exigent. Sunt foarte fermă și dacă am spus nu, este nu. Ori se poate întâmpla o negociere, dar suntem foarte serioși și ne ținem de promisiuni. Citește mai mult...

Hoții copilăriei

14 octombrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Viața la grădiniță
2
Hoții copilăriei

De câteva zile circulă în mediul online un filmuleț în care un copil nu mai mare de 4 ani, maxim, este plesnit peste față de către educatoare. Culmea, filmarea este realizată chiar de către educatoare.

Copilul nici măcar nu plânge tare. Își înăbușă plânsul, plânge în tăcere. Adică știe deja că nu are de unde să primească ajutor și dacă mai face și gălăgie, deranjează și mai tare, deci probleme mai mari.

Definiția traumei sună cam așa: [experiența personală de splitare datorată] factorilor situaționali amenințători care copleșesc posibilitățile personale de autoreglare care generează sentimente profunde de neputință, frică și vulnerabilitate și care duce la o deterioare de lungă durată a vitalitatii identitatii, a integritatii psihice. Comparați voi definiția cu situația prezentată mai sus. Citește mai mult...

Abia așteptam să ajungă Matei la vârsta la care să ne putem juca împreună jocuri de societate, să spunem. Adică jocuri puțin mai apropiate de ce îmi amintesc eu din copilărie, cum ar fi, Nu te supăra frate.

Nu privi înapoi este un joc care lui Matei îi place foarte mult. Iar partea sa preferată este aceea că îl putem juca împreună, toți trei.
Nu privi înapoi

Pregătirea jocului îi revine lui Matei. Jocul este cartonat, dar este un puzzle din șase bucăți. M. îl asamblează, alege pionii, îi poziționează pe tablă. De cartonașe mă ocup eu. Citește mai mult...

Suntem între fete aici, între femei. Așadar nu este nevoie de prea multe introduceri sau prezentări. Deși este tratat ca un subiect mai degrabă rușinos sau tabu, incontinența urinară nu ar trebui să fie trecută sub tăcere. Și eventual fiecare să se descurce cum știe sau cum poate. Așadar, vă invit să lasați rușinea la ușă, nu își are locul aici.

Avem la îndemână atât de multe informații și la fel de multe lucruri care ne pot face viața mai ușoară, încât este păcat să nu ne folosim de ele. Mai cu seamă cu cât nici nu ne costă foarte mult. Citește mai mult...

Îmi amintesc felicitările pe care le-am primit de la cunoscuți după nașterea lui Matei. Pe lângă felicitări am primit și o mulțime de sfaturi, mai ales de la cunoscuții și prietenii „nepărinți”.

Îmi amintesc de sfatul unei prietene. Să îți păstrezi timp pentru tine, să faci o baie, să mai ieși cu fetele.

În primul rând, care fete? De unde știm dacă o proaspătă mămică are fete cu care să iasă? Dacă tot facem recomandări de ieșit, poate ne și oferim să ieșim la o plimbare. Zic. Citește mai mult...