Bine ați venit în căsuța mea virtuală.

Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor

Citește mai departe

Cerul era înălțat de briza care-l sufla în sus, mai ceva ca un cearceaf mare și alb în ziua de spălat, umflat de aer în sus, tot mai sus.

Vară, în sfârșit. Cât de mult te-am așteptat drag anotimp verde!

Cât am așteptat căldura soarelui tău și suflarea ta peste câmpuri, care le colorează cu maci, lavandă, păpădii. Ce bucurie mare, îți spun!

Uite un copil fericit care aleargă pe lângă lanurile de flori. Care încă ne strigă fericit atunci când mai găsește câte o păpădie, deși e plin de ele.

Uite mama, puuuufff! Puf de păpădie!  Citește mai mult...

Nu mai ciuntiți copilăria copiilor

3 iunie 2020
Postat de Mamă de Matei în Dezvoltare personală
0
Nu mai ciuntiți copilăria copiilor

L-am învățat să citească de la patru ani.

Copilul meu nu știe să folosească semnele de mai mare și mai mic. Să mă îngrijorez? Cât are cel mic? Cinci ani, răspunde mama

Nu știu ce să mă mai fac cu el. Încurcă engleza cu româna, nu este deloc atent. Alți copii de 4 ani nu au problema asta.

Știe alfabetul cap coadă. Se mai încurcă uneori, dar hai să zic că ne descurcăm. Pentru 3 ani jumătate e în regulă. Citește mai mult...

Ne naștem ca să iubim. Restul, învățăm cât trăim. Și învățăm de la prima respirație, cum să ne obișnuim cu lumea din afara pântecelui cald al mamei.

Nu ne putem alege locul unde să ne naștem, nici numele, nici rudele.

Psihicul, și dacă vreți, sufletul nostru, se naște dornic de iubire. Pentru că asta înseamnă un psihic sănătos, un suflet sănătos. Care caută iubirea.

Nu ne putem alege noi felul în care părinții noștri să ne crească. Nici educația, și oricât de mult ne-ar plăcea să credem, nu ne naștem egali. Nu toți copiii au același start în viață. Citește mai mult...

Cu ceva timp în urmă, înainte să se spargă buba și să apară totul în presă, la televizor și în online, am aflat de pe facebook de nemulțumirea mai multor fete cu privire la un brand care promitea să le trateze acneea. Era vorba despre Plush Bio.

Am scris la vremea aceea despre subiectul acesta, fără să dau nume însă, era destul de recent, așa că nu am găsit oportun să fac acest lucru. Și am scris mai degrabă pentru că m-a impresionat povestea fetelor afectate de cele întâmplate. Pentru că m-a frapat modul în care se desfășurau consultațiile, despre cum doamna doctor le recomanda fetelor să nu se mai spele cu apă pe față, câtă vreme folosesc cremele tratament. Citește mai mult...

Mama să pupe copilul numai când el doarme„. Toți cunoaștem vorba asta veche de când lumea. Cei mai mulți dintre noi, așa am și crescut. Cu mângâieri doar în somn.

Știu că bunicii noștri nici măcar atât nu făceau pentru copiii lor. De părinții lor nu mai vorbim. Întrebați-vă bunicii și veți afla povești despre cum copiii erau trimiși la muncă de foarte mici. Despre cum copii se adresau părinților cu dumneavoastră.

Despre cum copiii erau doar niște extensii ale părinților, părinții fiind oarecum stăpânii copiilor. Copiii erau supuși, iar dovezile de dragoste se ofereau doar pe ascuns. În cele mai multe case erau doar firimituri de iubire.

Sună dur și de neconceput pentru cei mai mulți din generația noastră. Cum să fii atât de rece, ne gândim noi. Nu că le-aș găsi eu scuze, dar…. Dacă veți derula puțin istoria, veți ajunge la străbunicii voștri, dintre care cei mai mulți dintre ei au luptat în război, mamele s-au luptat cu boli și foamete. Tot cu firimituri se hrăneau și ele. Nu toți copiii supraviețuiau condițiilor, îngrijirea medicală era practic inexistentă. Citește mai mult...