Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departeAm pornit de la întrebarea Noi ce facem în week-end? Hai să mergem o fugă până la mare! De multă vreme îmi încolțise ideea asta în minte.
Dar sămânța a dat roade, și ideile au început să îmi înflorească. Păi dacă mergem până la mare, hai să facem și altceva decât să stăm pe plajă. Inițial, mi-a venit în minte Balcic. Cu castelul și cu grădina botanică. Și așa rămăsese.
Îmi cere să mă uit cât de repede poate alerga, cum se dă rostogol. “Mami, ai văzut cum am făcut?” “Doar un moment”, îi zic, “Termin imediat și vin. ”
A învățat un cântecel nou la grădi, și o poezie. “ Vrei să îți spun ce am învățat azi? ” Sigur că da, doar un moment, -zic- ” Trimit acest mail și vin.”
-Mami, hai să ne jucăm! /-Doar un moment, imediat ce termin treaba.
De două zile, fețișoara unui băiețel, mi se tot ivește în minte. Clipesc și îl văd iarăși în fața ochilor. Un băiețel de-o seamă cu al meu. Mi-a frânt inima.
Am ajuns ca de obicei la antrenament. Lângă noi, pe bancă un băiețel cu tatăl lui, așteptau și ei, privindu-i pe copiii mai mari cum aleargă pe teren.
–L-am adus ca să vedem dacă îi place, dacă poate. Ni s-a adresat tatăl zâmbind, nouă, tuturor, celor care așteptam să vină rândul copiilor noștri.
Da, știu. O să vă dau lumea peste cap cu vestea asta. Dar este vorba despre sănătatea și calitatea somnului, așa că trebuie să avem această discuție. Sper să rămânem prieteni după asta.
Dacă beți seara, înainte de ora 20, a doua zi nu vei fiți odihniți, nici productivi. Iar starea de oboseală o veți recupera în aproximativ trei nopți de somn. Asta dacă nu veți consuma iarăși alcool în seara următoare.
Singurul loc în care ești de neînlocuit este acasă. Chiar dacă serviciul îți va face statuie, crede-mă, nimeni nu și-ar dori să-și petreacă timpul cu o statuie. Sau să o îmbrățișeze. Sau să se uite la un film cu o statuie. Și în mod clar, nimeni nu și-ar dori să stea în jurul mesei cu o statuie.
Muncesc de la nouăsprezece ani. Și au fost ani în care am lucrat zi-lumină, efectiv. Adică încheiam ziua de muncă la 12, sau 2 dimineața iar la opt o luam de la capăt. Nu vă recomand. Niciodată.