De două zile, fețișoara unui băiețel, mi se tot ivește în minte. Clipesc și îl văd iarăși în fața ochilor. Un băiețel de-o seamă cu al meu. Mi-a frânt inima.
Am ajuns ca de obicei la antrenament. Lângă noi, pe bancă un băiețel cu tatăl lui, așteptau și ei, privindu-i pe copiii mai mari cum aleargă pe teren.
–L-am adus ca să vedem dacă îi place, dacă poate. Ni s-a adresat tatăl zâmbind, nouă, tuturor, celor care așteptam să vină rândul copiilor noștri.
Tatăl jovial, spiritual, nimic ieșit din comun, nimic care să ne atragă atenția. Nimic nu prevestea ce avea să urmeze. S-a adresat antrenorului. “Am văzut din stradă baza sportivă. Lui îi place fotbalul. Am zis să îl aduc, să vedem ce face. Cum se descurcă.”
Antrenorul l-a îmbrăcat pe băiat cu un tricou rosu, astfel încât să fie și el la fel ca ceilalți copii. Așa mi-e drag de ei când sunt toți îmbrăcați la fel…
A început antrenamentul. Tatăl se plimba de colo-colo, neliniștit. S-a lipit de poartă, urmărind antrenamentul foarte atent, de aproape. Zece minute mai târziu, urlă către fiul său: Ești atent acolo sau ce faci? Crezi că am venit aici ca să nu asculți ce ai de făcut? Fă ca lumea acolo ce ai de făcut, sau plecăm acasă!”
După alte cinci minute de antrenament, l-am auzit pe tatăl său spunându-i: “Gata, plecăm acasă! Nu ai ce face tu aici!”. Am reușit să spun doar un “Cum, plecați deja?” Apoi am observat bărbia copilului tremurând, abținându-se să nu plângă. I-am văzut ochii triști, care urmăreau jocul copiilor de pe teren.
Tristețea din ochii lui mi-a frânt inima. Aș fi vrut să fi fost ceva, ceva ce aș fi putut face pentru el. Strigam în interior Nu, nu, nu, nu plecați! Nu vedeți cât de mult îi place? Nu îi vedeți tristețea din ochișori? Vă rog, nu…
De ce nu i-a spus antrenorul “Mai lăsați-l, e prea devreme ca să ne facem o părere. Sunt copii care vin și de trei ori până reușim să ne facem o părere.” “Pentru că nu se putea discuta cu el, cu genul acesta de părinți ajungi doar să te cerți.” Am primit răspunsul destul de rapid.
Mă rog ca în viața acestui copil să apară un adult care să-i fie stea călăuzitoare în viață. Un profesor, un părinte al unui coleg/prieten, un antrenor. Să aibă parte de oameni buni. ca să nu își piardă de tot încrederea în oameni și în viață.
Dă-le Doamne copiilor, părinți buni! Nu există copil pe lumea asta care să merite altceva!
Dă-le Doamne copiilor, părinți sănătoși! Părinți puternici, care caută calea către lumină chiar și pe cel mai crunt întuneric.
Dă-le Doamne copiilor, părinți conștienți, cu sufletul plin de iubire, care pot oferi iubire la rândul lor.
Dă-le Doamne copiilor, părinți buni. Sfarmă pietrele care apasă greu pe sufletul lor și din cauza cărora nu se pot bucura de binecuvântarea sublimă din viața lor, copilul ce L-ai dat.
Dă-le, Doamne, părinților, ochi cu care să vadă bucuriile și tristețile copiilor lor. Să vadă durerea și fericirea. Dă-le, Doamne, părinților, ochi cu care să vadă.
Rupe Doamne, toate lanțurile traumelor și durerilor trecute, care țin părinții legați, incapabili să deschidă brațele către proprii copii, și să-i cuprindă într-o îmbrățișare.
Dă-le Doamne copiilor, părinți buni! Nu există copil pe lumea asta care să merite altceva!
Foto copertă articol: Michał Parzuchowski on Unsplash