Universul imaginar al copiilor, cât și sinceritatea și simplitatea cu care exprimă ceea ce gândesc, sunt unele dintre cele mai mari argumente pentru care adulții au nevoie de copii în jurul lor.

Nu are cum să nu te atragă în magia copilăriei lor și să nu îți aducă măcar un zâmbet pe buze.

Zilele trecute eram într-un magazin de haine, unde căutam pantaloni office, de birou. S-a nimerit să mergem toți trei. De obicei evit să îl plimb pe Matei (și pe soț) după mine prin magazine, pentru că își pierd(e) răbdarea. Și pentru că este un timp în care îmi clătesc ochii și mă deconectez cu totul de toate.

Revenind.

Îmi găsisem perechea de pantaloni potrivită. Așa că mi-am luat două. Una verde și una crem închis. Și în timp ce căutam o bluză mai ușurică, de vară, îl aud pe Matei strigând:

Mami, tati, ia uitați, pantofi cu ochelari!

Nu m-aș fi gândit niciodată la asta, nu cred că aș fi văzut pantofii aceia astfel, dar acum nu mai pot să îi văd altfel. Ca pe o pereche de pantofi care poartă ochelari.

Poftiți de vedeți. Poartă pantofii aceștia ochelari, ori nu poartă??

Sursă foto copertă articol: Unsplash