Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
Începem luna decembrie cu recomandări pentru sărbători, doar cu afaceri românești. Ce altă modalitate mai bună de a sărbători 1 decembrie, ziua României?, decât susținând alți români?
Începem cu decorațiunile pentru sărbători, care au fost și cele mai numeroase, și care oricum sunt potrivite pentru decorarea propriei case, dar și pentru idei de cadouri festive. Urmează apoi haine, încălțăminte, accesorii, bijuterii, cărți, dar și cursuri pentru tați și ședințe la salină. Mesajele au venit direct de la micile afaceri dar am primit și propuneri de la oameni mulțumiți. Și cum recomandările sunt importante, le-am adăugat în articol. Prin urmare, probabil că vor fi oameni care nici nu știu că se află în această listă de propuneri. 🙂
Cred că ne-am îmbolnăvit înainte de a apărea pandemia. Ne-am îmbolnăvit atât de tare încât nu mai suntem în stare să avem grijă unii de alți.
Suntem atât de bolnavi, încât nu ne mai pasă ce se întâmplă în jurul nostru. Să pice lumea, nimic nu mai contează.
Dar nu înțeleg de unde și disperarea, răutatea. De ce totuși, când cineva încearcă să schimbe ceva, cât de mic, să aducă un pic de bine, de normal, nu numai că nimeni nu îl va încuraja, ci îi va pune și bețe în roate, deși nu are absolut nimic de câștigat din asta? Preferând să rămână în aceeași mocirlă, plângându-și soarta?
Am scris la un moment dat un articol despre iubirea îndelung răbdătoare a mamei. Și am primit un mesaj. Cu siguranță nu este singura care simte așa, eu însămi simțindu-mă uneori pe dinafară, în meseria de mamă. Prin urmare, cred această mărturisire va fi de folos și altor mame.
Vă invit să citiți mesajul, cu inima deschisă și cu empatie. Lumea asta de iubire are nevoie, ca să se vindece…
V-am citit articolul despre răbdare. E frumos scris. Felicitări!
Dar doare. Pentru ca nu ma regăsesc deloc. Nici ca mama, nici din ipostaza de copil. Ma simt foarte prost.
Despre emoțiile mai puțin plăcute știm că nu este bine să vorbim, nu este bine să le exprimăm sau să le trăim.
Nu mai plânge.
Nu mai fi supărat.
Dar tristețea are locul ei și rolul ei, în psihicul fiecărui om. La fel ca și fericirea, și furia, și bucuria. Cu cât ascundem mai mult supărările, cu cât le ignorăm mai tare, cu atât mai rapid vom înainta spre depresie.
Vorbim tot mai mult despre depresie. Studiile ne arată deja că o persoană din 4 va fi afectată de probleme de sănătate mintală pe parcursul vieții, precum depresia.
Se petrec vremuri altfel decât ne-am fi dorit sau plănuit. Dar vremuri tulburi au fost întotdeauna. Viața este prin definiție și grea, iar unii spun că din provocări vin și împlinirile.
Am crescut cu ideea spiritului de sacrificiu. Și orice mamă, orice părinte și-ar apăra cu viața proprii copii, dacă ar fi nevoie. Și aplicăm asta în viața de zi cu zi. Rămânem noi ultimele, ne lăsăm întotdeauna pe ultimul loc. Binele nostru este ultimul pe listă.