Se petrec vremuri altfel decât ne-am fi dorit sau plănuit. Dar vremuri tulburi au fost întotdeauna. Viața este prin definiție și grea, iar unii spun că din provocări vin și împlinirile.

Am crescut cu ideea spiritului de sacrificiu. Și orice mamă, orice părinte și-ar apăra cu viața proprii copii, dacă ar fi nevoie. Și aplicăm asta în viața de zi cu zi. Rămânem noi ultimele, ne lăsăm întotdeauna pe ultimul loc. Binele nostru este ultimul pe listă.

Ne așezăm la masă abia după ce toată lumea are tot ce îi trebuie. Ne ridicăm de câteva ori, să mai aducem câte ceva pe masă.

Mergem la culcare abia după ce toată lumea doarme profund deja, și nu înainte de a spăla vasele, de a pregăti hainele pentru a doua zi și după ce în sfârșit facem un duș înainte de a ne băga în pat.

Alergăm între serviciu și școală sau grădiniță, ca să ajungem cât mai devreme la copii. Chiar dacă asta înseamnă nu mai apucăm să mâncăm nimic până la cină.

Am auzit des această metaforă și cred că este potrivită și aici.
Pentru că ne lăsăm la o parte, ne ignorăm sentimentele, oboseala, programul, limitele fizice pentru a face ceva pentru altcineva, din casă.

Discursul stewardesei din avion înainte de decolare: „În eventualitatea puțin probabilă a depresurizării cabinei, măștile de oxigen vor cădea automat din tavan. Persoanele însoțite de copii își vor pune mai întâi propria mască și abia apoi pe cea a copilului” .

Cum adică, nu punem mai întâi masca celui mic? Nu el are prioritate? Ce se întâmplă dacă adultul leșină din lipsă de oxigen? Cine îi va mai pune masca celui mic? Copilul nu are nicio șansă de supraviețuire în lipsa adultului. 

Acum, trebuie doar să înlocuim masca de oxigen cu binele mamei. Binele mamei este prea important ca să rămână ultimul. Așa cum mama trebuie să își pună ei mai întâi masca de oxigen, la fel trebuie să aibă grijă (mai întâi) și de binele ei.

Mama este prea importantă ca să rămână ultima pe listă.

Pentru că energia mamei este energia casei. Pentru că blândețea și fermitatea mamei, sunt forța casei.

Dacă mama este tristă, toată casa este întunecată.

Dacă mama se îmbolnăvește, toată casa este dezorientată.

Pentru că și mama trebuie să respire, ca să nu se prăbușească.

Pentru că îndeplinirea nevoilor minime ale mamei, nu înseamnă nici egoism, nici prea mult, și nu ar trebui să însemne nici vinovăție.

Pentru că o mamă împlinită, este lumina casei.

Binele mamei este prea important ca să rămână ultimul.

Dacă ești mamă și citești asta, te rog, mai respiră din când în când și nu te mai lăsa pe ultimul loc. Măcar de dragul copiilor tăi, dacă nu pentru tine. Apoi, ușor-ușor, vei învăța cum să faci asta și de dragul tău.

Știu că mamele își reglează respirația cât să le ajungă până la cele mai dificile momente, ele au această super-abilitate, dar tot pentru a merge mai departe, mamele au nevoie să facă o pauză în care să respire adânc, pentru a continua drumul de zi cu zi.

Dacă ești soțul unei mame, dacă ești prietena, sora unei mame și ai citit până aici, te rog ia aminte la tot ce am scris mai sus, și amintește-i mamei ca binele ei este prea important pentru a rămâne ultimul. Scrie-i un mesaj, petrece tu mai mult timp cu copilul dacă ești tatăl, oferă-i un pic din timpul tău dacă îi ești prietenă.

Sau pur și simplu, trimite-i acest articol și amintește-i și ei însăși, cât de important este binele ei, pentru ea, pentru tine, pentru casa și pentru copiii voștri.

Sursă foto: Dakota Corbin on Unsplash