Despre emoțiile mai puțin plăcute știm că nu este bine să vorbim, nu este bine să le exprimăm sau să le trăim.
Nu mai plânge.
Nu mai fi supărat.
Dar tristețea are locul ei și rolul ei, în psihicul fiecărui om. La fel ca și fericirea, și furia, și bucuria. Cu cât ascundem mai mult supărările, cu cât le ignorăm mai tare, cu atât mai rapid vom înainta spre depresie.
Vorbim tot mai mult despre depresie. Studiile ne arată deja că o persoană din 4 va fi afectată de probleme de sănătate mintală pe parcursul vieții, precum depresia.
Depresia este o stare de tristețe profundă. O nefericire atât de mare, încât nu te mai iubești și nu reușești să mai găsești sens. Nu mai ai putere să te ridici din pat. Îți piere pofta de mâncare, îți piere pofta de trăit. Depresia este partenerul nepotrivit pentru relația cu viața.
Deși depresia se maschează foarte ușor cu zâmbete sau cuo funcționare aparent normală( avem deja o mulțime de exemple de vedete care au făcut asta), există câteva semne care trădează afecțiunea:
-Lipsa plăcerii de viaţă, lipsa bucuriei
-Agitaţie sau moleşeală, oboseală
-Sentimente de vinovăţie şi inutilitate
-Stări de anxietate frecvente și atacuri de panică
-Schimbarea apetitului alimentar, chiar dispariția poftei de mâncare. Tulburări alimentare
-Pierderi mari sau creşteri mari în greutate
-Pierderea puterii de concentrare, scăderea randamentului
-Stări de nervi, iritabilitate, irascibilitate
-Tulburări de somn, insomnii
Se observă de asemenea deteriorare în plan social, profesional, familial. Persoana depresivă nu mai funcţionează bine nici la locul de muncă, nici în familie, și nici cu ei însăşi.
Ca absolventă de psihologie, de foarte multe ori am primit întrebarea: De ce unii oameni suferă de depresie și alții nu? De ce unii au depresie și alții nu, deși poate cei din urmă au avut parte de mai multe greutăți decât ceilalți?
Nu poți stabili (doar) o anumită cauză a depresiei. Depresia este o sumă de cauze, adunate în timp. Este vorba (și) despre vulnerabilitatea genetică, adică, așa cum spunem pe românește, esți mai slab de înger. Depresia poate afecta, practic, pe oricine, indiferent de sex, vârstă, pregătire intelectuală sau nivel socio-economic, însă nu fiecare răspunde la fel la factorii declanşatori sau la factorii de risc.
Principalii factori de risc ai depresiei pot fi: decesul unei persoane dragi, divorțul, nașterea, pierderea unui loc de muncă, diagnosticul unei boli necruțătoare,absolvirea facultăţii şi lipsa perspectivei etc. În realitate, foarte mulți oameni ajung în depresie din cauze unor probleme din viața lor. O copilărie grea, o neîmplinire, un eșec.
Diferența enormă constă și în persoana de sprijin. Contează foarte mult dacă ai pe cineva aproape în momentul dificil, care să îți fie alături în evenimentul posibil traumatic.
A avea un copil le face pe femei să fie vulnerabile pentru că la început este foarte stresant. Iar acesta este modul lor de a reacţiona în faţa responsabilităţii şi a sentimentului de pericol. În primele 90 de zile după naştere există o rată crescută de episoade depresive. Depresia postnatală se manifestă prin tristeţe, anxietate, sentimentul de vinovăţie şi prin faptul că femeia se simte depăşită de situaţia în care se află, aceea de mamă. De aceea, în al patrulea trimestru de sarcină, adică în măcar în primele trei luni de viață ale bebeșului, mamele au nevoie de tot ajutorul disponibil.
Depresia se ascunde în spatele zâmbetului forțat,dar și în spatele crizelor de plâns necontrolat. Depresia știe să se ascundă bine, iar netratată, rămâne pe interior, pulsând, până se va ridica precum un val în timpul furtunii, se va sparge de țărm, și ne va sparge pe noi și pe cei din jurul nostru. Depresia majoră împinge la sinucidere.
Depresia aruncă un văl negru peste prezent și peste viitor. „Mi se întâmplă răul, pentru că eu sunt rău”, „Totul este rău”, Nu mi se mai poate întâmpla nimic bun”.
Depresia ajunge și la cei care nu reușesc să vadă ceea ce au deja și tânjesc după ceea ce nu au. La cei care se află într-o cursă permanentă, fără linie de sosire.
Bunicii noștri aveau de supraviețuit războaielor, pandemiilor globale (de tifos, holeră, etc.), foametei.
Lumea nu a fost niciodată un loc sigur, dar cumva, noi avem timpul și mediul propice de a crește, de a ne dezvolta. Avem parte de acest mare beneficiu.
Am moștenit trăsături bune de la bunicii noștri. Învățăminte, povești de viață, despre cum să ne descurcăm. Dar am moștenit și traumele lor tăcute, nespuse.
Dacă te vindeci tu, vindeci o generație. Dacă te vindeci tu, rupi lanțul traumelor care s-au transmis din generație în generație.
Eu propun să nu mai ascultăm de gura lumii și să încheiem relația asta nepotrivită cu depresia și să cerem ajutor.
Fă sport (s-au dovedit beneficiile mișcării), petrece timp în aer liber, dormi suficient, mănâncă echilibrat, petrece timp cu prietenii, vorbește despre ce te apasă cu un duhovnic, cu un psiholog sau un psihiatru.
În primul rând nu o judeca. Apoi susține-o prin răbdare, iubire, empatie. Ascult-o atunci când are nevoie să îți împărtășească problemele ei. Ajut-o să iasă la o plimbare, ajut-o să își programeze o întâlnire la un psiholog/psihiatru și susține-o cu iubire. Căci în definitiv, depresia se așază cel mai bine acolo unde este un gol mare de iubire.
Material susținut de Janssen în cadrul campaniei SăÎnvingemDepresia”
Surusă foto copertă articol: Tim Marshall on Unsplash